Marea Britanie interzice vizita unor musulmani americani antisemiți

Dacă apreciați conținutul acestui blog, ne puteți oferi sprijinul dvs. printr-o donație. Vă mulțumim!

(Episodul 20 din seria ”Influensărul pe post de zeu fals”)

Deși condusă de un guvern de stânga, Marea Britanie a interzis intrarea în țară a unor hateri islamiști, anticapitaliști și antisemiți. Ce-i drept, a unora de cea mai joasă speță.

Între ei, feblețea mediatică a progresiștilor americani, influensărul anticapitalist Hasan Piker, precum și unchiul său, de asemenea influensăr antisionist și antisemit, Cenk Uygur.

Ambii urmau să-și împroaște ura anti-evreiască, (nu doar antiamericană și anticapitalistă) în manifestații și cuvântări la Londra și Oxford.

Cum se apără antisemiții

Ambii, Piker și Uygur, au reacționat la refuzul dreptului intrării lor în Regatul Unit după modelul extremist care le determină discursul și comportamentul. Au dat vina pe mica, pe unica democrație liberală din Orientul Apropiat, singurul stat de drept și liberal din regiune. Au spus că li s-a interzis intrarea pe teritoriul britanic din cauza atitudinii lor față de Israel.

Ce n-au spus cei doi extremiști pe față?

Că sugerează că Marea Britanie ar fi sub controlul evreilor, în conformitate cu legenda antisemită a lecturii preferate a lui Hitler, textul antisemit al Protocoalelor Înțelepților Sionului, care pretinde că ”evreii” chipurile ar ”conduce” lumea. Fără să explice de ce oare o ”conduc” atât de prost, încât e plină de antisemitismul unor Hasan Piker și al moderatorului emisiunii ”tinerilor Turci”, Cenk Uygur. Care știind bine că ”sionist” e și un cuvânt cod pentru evreu, nu s-a dat în lături să vorbească de ”porcii de sioniști”.

Neadmisă a rămas și caracterizarea corectă a atitudinii lor față de singurul stat evreu din lume. Pe care vor în mod evident să-l vadă desființat.

Or, dacă ar fi cinstiți, ar recunoaște faptul că atitudinea lor este, în sine, antisemită, nu doar antisionistă, de vreme ce le neagă doar evreilor dreptul la o țară proprie.

Cât de utilă și justificată e decizia oficialităților britanice?

Ministerul britanic de interne a declarat că ”acestor persoane li s-a revocat permisiunea de călătorie, pentru că prezența lor în Regatul Unit nu e probabil propice binelui public”.

Sibilinica formulare nu e fericită, pentru că neclaritatea ei, tipică pentru ieșirile progresiste, dă apă la moară extremismului antisemit. Care, mai ales la stânga spectrului politic, trăiește din aluzii, confuzii, haos, insinuări întunecate, perplexități și neclarități.

Dar chiar și rău formulată, decizia autorităților britanice e cum nu se poate mai salutară. O țară civilizată nu poate să nu se delimiteze de ticăloșia antisemită chiar și când se dă ”de stânga” și e manifestată de musulmani care, când nu se victimizează cu acuzații antisemite, o fac cu învinuiri la fel de false de presupusă ”islamofobie”, de ”rasism” și ”fascism”.

La această artilerie, suporterii celor doi hateri, între care apologetul terorismului și crimei în masă, Hasan Piker, cu milionul său și jumătate de followeri pe X/Twitter, au adăugat minciuna potrivit căreia Marea Britanie le-ar refuza dreptul la liberă opinie și exprimare.

Nimic mai fals. Chiar dacă Regatul Unit n-ar restrânge sever libertatea de opinie și de exprimare mai ales când părerea articulată sau faptele expuse ar putea fi interpretate ca fiind critice la adresa islamului și musulmanilor, nimeni și nimic nu le-a restrâns, în mod scandalos, acest drept. Deși ar fi fost necesar. Pentru că într-o societate civilizată și într-un stat de drept nu se admit declarații ilegale, incendiare, care cheamă la violențe sau le justifică, de felul celor proferate nu o dată de haterul Piker. De pildă când a opinat, într-un podcast antifrastic numit ”Pod save America”, menit în fapt să îngroape democrația americană, nu s-o salveze, că Statele Unite ar fi ”meritat” mega-atentatele de la ”9/11”. Ori când a făcut apologie pentru gruparea teroristă, islamistă, genocidară, Hamas. Și când a chemat la asasinarea președintelui Statelor Unite, țara care i-a primit pe părinții lui și în care a devenit multimilionar, deși face apeluri comuniste.

Motive de alertă

Semnificative, îngrijorătoare și revoltătoare sunt, în acest context, varii chestiuni. Alarmantă e slăbiciunea unei societăți occidentale, anglo-saxone, dar și europene, care nu doar că permite apologia terorismului, ci e incapabilă s-o împiedice să fie atât de populară, încât performerii ei să aibă milioane de urmăritori. Chiar sute de milioane, cum afirmă un website obscur despre numărul lunar de clicuri ale lui Uygur la mizeria de emisie a ”tinerilor turci”.

Calul lui de bătaie, în afară de evrei? Același ca al multor extremiști de stânga, profesori în universitățile americane și europene, care delirează periodic despre ”tehno-feudalism” și îi demonizează sistematic pe acei magnați americani care n-au pus, ca George Soros, botul la halucinațiile comuniste și islamiste și la activismul uneia din extremele politice.

Întristătoare sunt și clickbait-urile, respectiv amoralitatea acelor publicații apusene, aparent ”respectabile”, ca germanul Der Spiegel, care fac afaceri cu formulări mincinoase, cel puțin prin omisiune, constituind, probabil, voluntară propagandă și publicitate pentru antisemiți.

Așa de pildă, Der Spiegel extrage capital din impopularitatea statului evreu și a apărării sale manu militari de genocid, introducându-și relatarea despre demersul britanic prin afirmația imprecisă, potrivit căreia Uygur și Piker ar fi ”publiciști” americani. Și anume unii, cărora ”în Israel li se reproșează antisemitism”. Ca și cum doar în Israel ar fi ei considerați antisemiți, după cum sugerează iresponsabila publicație germană, ei fiind în fapt ”curați ca lacrima”. Și câtuși de puțin antisemiți. Dacă asemenea sugestii în chapeau-ul unui articol nu sunt de asemenea contribuții la promovarea mesajelor celor doi hateri, nu știu ce sunt. Cu atât mai mult cu cât, în corpul textului, publicația germană din Hamburg, fondată cândva de un patron de SS-iști, fost ofițer în Wehrmacht, a recidivat. Pentru că a scris textual că, lui Piker ”i se reproșează în plus retorică antisemită. Într-un podcast a declarat că va vota mereu pentru Hamas, iar nu pentru Israel”. Ca și cum difuzarea publică a opțiunii pentru terorism islamist, antisemit și genocidar ar mai justifica formula neutră de ”i se reproșează”.  

Nici publicația germană de stânga ”Die Zeit” nu s-a arătat mai brează. În ea, cei doi extremiști sunt desemnați cu un anglicism drept ”streameri”, iar Piker, contrafactual și mincinos, drept ”liberal”. Căruia ”Die Zeit” îi ridică mingea la fileu, sugerând că ar fi pasămite onorabil, întrucât l-ar critica frecvent pe Trump. Și evident, Israelul și războiul din Gaza. Păi cine nu-l critică pe Trump? Dar Israelul și războiul din Gaza? Ergo, se sugerează imaginea falsă a unui Piker progresist și perfect stimabil. Aceasta e dezinformarea la nivel înalt care se practică în presa occidentală de stânga, zisă ”mainstream”.

Cu o asemenea presă antisemită și antiamericană, nu doar antioccidentală și anticreștină, cum să nu înflorească, în Vest, cele mai toxice aberații care ne las dezarmați și vulnerabili în fața inamicilor mortali, de la Putin la mulahi, și de la teroriștii Hamas la dictatura chineză?

Te privește ca creștin, ca musulman, ca ateu. Căci e vorba de libertatea ta

În mod evident, mișcările și regimurile totalitare sunt inerent antisemite. Nimic nu le ajută mai mult să distragă atenția de la propriile nefăcute. Apoi, iudaismul e o religie fondatoare a Vestului și obstrucționează idolatria marelui frate, cultul personalității dictatorului, ideologia  transformată în nouă religie, adesea seculară, a regimului totalitar. Combaterea evreilor justifică măsurile liberticide și în societățile complet sau parțial lipsite de evrei. Ca de pildă ale inchiziției după de-iudaizarea Spaniei creștine, ale islamiștilor Hezbollah, în Liban, ale islamiștilor Hamas în Gaza, ale mulahilor în Iran, ale Germaniei naziste după deportarea evreilor germani, ale lui Stalin, după de-iudaizarea URSS.  

Căci, după cum reliefa cu peste un deceniu în urmă Sir Jonathan Sacks, ura care începe cu evreii nu se termină niciodată cu evreii. Îi va afecta rapid pe creștini și musulmani. Cum nici nazismul nu și-a epuizat, la Auschwitz, cortegiul de crime, hecatombele de morți.

E util, în context, să ne amintim de argumentele avansate de Sacks, pentru care e adecvat ca neevreii să fie foarte îngrijorați când dau cu nasul de virusul persecutării evreilor și al negării dreptului lor de a exista colectiv, cu aceleași drepturi religioase, rasiale și naționale ca ale tuturor celorlalți. Alarmant și edificator e, în context, recursul la justificări înalt-morale ale urii. Când antisemiții medievali îi blestemau pe evrei, o făceau din înalte rațiuni religioase. Sub rasiști și naziști, îi vituperau pe criterii ”științifice”. Iar acum, pe altele, pe false pretenții de încălcări de drepturi ale omului și drepturi naționale, statale sau internaționale. Pe criterii chipurile ”umanitare”, anticoloniale, antirasiste și antigenocidare. Dar indiferent de mutația criteriilor menite să justifice ura, e necesară minciuna cu pretenții întru ”legitimarea” ei. În final, ea va otrăvi întreaga societate, declanșând cancerul și violența care-o vor distruge.

La mijloc ar fi, potrivit lui Sacks, găsirea în evreu (sau, în cazul noului antisemitism, în statul evreu) a țapului ispășitor. Asupra căruia se pot proiecta toate neajunsurile și frustrările proprii. În conformitate cu o veche tradiție i se deleagă țapului propria culpă. ”Noi” devenim astfel nevinovați. ”Ei”, dimpotrivă. ”Așa încep marile catastrofe”, zice pe drept Sacks.

Așa încep erodarea libertății, cataclismele totalitare, lagărele de exterminare și războaiele mondiale. Cu influenceri aparent simpatici, în fapt plini de ură și, deci, vomitivi, de tip Cenk și Pike.

---