Kevin McCarthy a fost în fine ales ca șef al majorității republicane în Camera Reprezentanților. A devenit astfel, al treilea om în după președinte și vicepreședinte. Ca să ajungă aici a fost nevoie de 15 tururi de scrutin. Interminabila ceartă internă între republicanii din Congres, din care o minoritate de 10 la sută îl considera pe oportunistul McCarthy prea puțin conservator și i-a refuzat prin urmare susținerea, a oferit o abundență de ocazii extremei stângi de a exulta și a declara moartea partidului lui Donald Trump.
Care continuă să domine, în mod absurd, pe stânga și pe dreapta, discursul politic al unei națiuni profund scindate, la doi ani după ce a fost alungat de la putere.
Toate acestea lasă SUA cantonate într-o luptă ideologică și axiologică la baionetă, și scoate, practic, America din categoria țărilor pe care lumea se poate cu adevărat baza.
Ce nu e în chestiune. Și ce e
Problema Americii nu e Trump, care le-a cerut adepților săi din Congres să-l voteze pe moderat antitrumpistul McCarthy. Problema SUA nu e nici partea radicală a republicanilor din Camera Reprezentanților. Cea din urmă e radicală doar în raport cu extrema stângă democrată și revoluția ei maoistă, care, vai, domină în parte și politicile guvernului federal și pe ale unor regiuni, state și orașe importante din New York în California și din Chicago până la Portland.
Problema Americii este ideologizarea (progresistă) a vieții, realității și puterilor. O grevează masiv degradarea unei justiții care, tot ”ameliorată” progresist de extremiști și nihiliști, devine tot mai ”socială” și ”restaurativă” și-și pierde în acest proces substanța.
La fel ca în alte zone din Vest. De pildă din Franța sau Germania. Unde e suficient să fii de culoare sau musulman pentru a fi protejat și scuzat pentru o biografie plină de fărădelegi. Așa ajung niște delincvenți, asasini potențiali care vor înjunghia la un moment dat nevinovați pe stradă, să fie alintați de presă, protejați de parte din clasa politică și tolerați de justiție în libertate, ignorându-se datoria deportării lor, până comit fapte dintre cele mai abominabile și se ridică din umeri, a neajutorare, sau sunt declarați ”nebuni”.
Justiția pusă pe butuci
Cazul lui Mohamed Adan din Portland, Oregon e tipic. În august trecut, justiția americană locală, girată de un procuror cu opinii hiperprogresiste, i-a dat din nou drumul pe cauțiune, ca de multe alte ori, unui imigrant somalez clar violent și periculos, care-și maltratase de nenumărate ori nevasta și încălcase repetat consemnele de a nu se apropia de ea.
La o săptămână după eliberare, și-a sugrumat și înjunghiat fosta soție, mama copiilor săi, lăsându-i orfani.
Realitatea propensiunii lui criminale fusese clară. Dar pe ideologi realitatea nu-i interesează nici cât negru sub unghie. Chestiunea punerii în libertate a răufăcătorilor pentru că aparțin de vreun grup minoritar ține de politicile identitare (în esență rasiste) ale stângii radicale de peste ocean, politici transformate într-un dogmatic act de credință al unei noi religii seculare, nihiliste.
O presă dusă cu capul…
Acest nihilism i-a cuprins și pe comentatorii stângii, de la New York Times la Washington Post. Pe care nu-i interesează decât să facă în continuare ferfeniță imaginea tot mai puțin relevantului Trump și să nege, cu ajutorul ei, orice capacitate a conservatorilor de a conduce SUA.
Nu-i privește câtuși de puțin, în schimb, cum s-a ajuns la actuala scindare fără leac a unui popor american, al cărui partid majoritar în Congres are nevoie de 15 tururi de scrutin ca să-și aleagă liderul și să redea Congresului și Statelor Unite libertatea de acțiune. Nu că stânga n-ar identifica dezbinarea. Dar o atribuie invariabil ”mașinațiunilor”, adesea inventate, ale dreptei. Și uită implacabil de propria contribuție.
Sub influența cultural dominantă peste ocean a acestei stângi radicale s-a scindat Partidul Republican. Al cărui electorat foarte conservator, în mare parte rural, vrea, spre deosebire de unii din granzii partidului republican, dispuși să pactizeze cu stânga, ca McCarthy, să se întreprindă acțiuni mai eficiente, radicale și de amploare împotriva salvaționismului progresist care îneacă, mai nou, nu doar universitățile, ci și școlile, presa, administrațiile și justiția metropolelor americane.
...Și o națiune certată la cuțite
Ca întotdeauna, extremele se generează, se amplifică și se întăresc reciproc. Trump n-ar fi ajuns la putere dacă stânga nu-și făcea de cap și nu punea țara pe butuci sub cuplul Obama-Clinton.
Cea progresistă ar fi vrut în aceste zile, cum i-a sugerat Washington Post, ca McCarthy să-și etaleze oportunismul și să trădeze, obținând de la democrații din Camera Reprezentanților voturile necesare alegerii lui ca Speaker. Spre cinstea lui, McCarthy a refuzat acest drum, care ar fi dus la scindarea grupului parlamentar republican și la o nouă majoritate, nedemocratic obținută, a Partidului Democrat al președintelui Biden.
Pe moment, republicanii s-au extras deci singuri, trăgându-se de propriul păr, din mlaștină, cum a făcut Baronul Münchhausen. Care povestea că, urmărind un iepure, la vânătoare, i-a sărit calul prea scurt, riscând să aterizeze într-o mlaștină. Așa că, în plin salt, a întors calul în aer și a mai încercat o dată, lungindu-și cursa de elan. Dar și această săritură s-a dovedit prea scurtă, așa că salvarea calului și călărețului ar fi avut loc grație puterii mâinii sale, care s-a apucat vârtos de propria coadă și l-a extras astfel, pe baron, cu tot cu armăsarul său, din mâl. Cu asemenea partide și elite la putere, la Washington și aiurea, pare tot ce le mai rămâne și americanilor de făcut.
Problema cea mare, care privește nu doar SUA, ci Vestul în genere, și, ca tare și NATO, este că segmente importante ale națiunii americane au plecat cu toate pânzele sus, cu tot cu elite, în direcții diferite, iar nava națională se va rupe inexorabil, dacă progresiștii nu-și bagă mințile în cap și nu renunță la noua lor religie seculară, care se bate cap în cap cu valorile civilizației iudeo-creștine. Pentru că a aștepta ca o mare parte a poporului american să renunțe la aceste valori e utopic.