Exerciții de dezinformare rusă în debut de război mondial

Ne bucurăm de soarele începutului de mai? E dreptul nostru. Dar s-o facem sobru. Să ne luăm seama. Să ne amintim că în Ucraina moartea rusă bântuie pe străzi.

Această moarte seceră bărbați, femei și bătrâni în bombardamente atroce asupra caselor, satelor și orașelor ucrainene, în hambare, din care sacul ei jefuiește grâul, pregătind foametea în masă de mâine, în dormitoare, unde violează mame în fața fetițelor și băieților și copiii în fața mamelor lor.

Da, să ne bucurăm de soare. Să și zâmbim. Dar când lăsăm razele lui calde să ne mângâie obrajii, hai să nu uităm de sufletele pe care le îngheață pentru totdeauna acest război.

Când ne întindem la bronzat, satisfăcuți că ne putem bucura de dogoarea lui binefăcătoare, hai să nu uităm de infernul tragediei celor victimizați și de cazanele în care clocotesc furia, ura și pofta agresorului, imposibil de îndestulat, cu sânge omenesc. Acesta este universul regimului Putin.

Proiectul lumii viitoare și transpunerea ei în atelierele dezinformării

La Moscova, tiranul a proiectat ivirea, de sub ruinele bombelor și rachetelor lui, a unei lumi noi, în care să domnească ”omul nou”. Cine este el? Superomul rus. Acest Übermensch urmează să fie răsfățat în viitor ca un fel de a noua minune a lumii putiniste. Pe moment, această lume este un univers al fricii de al treilea război mondial, de bombe nucleare, de tunurile și de tancurile ruse.

Dar e o frică falsă de un viitor care e de mult prezent. E teama de un spectru îndepărtat care, în fapt, a și devenit realitate. E aici. E printre noi. S-a materializat de mult. În Ucraina. La 24 februarie. Când Rusia a hotărât că ne poate minți cu impunitate în continuare, în timp ce o contraziceau flagrant faptele de groază pe care le etala, ca pe niște bucate alese, pe fața de masă a istoriei: un război de agresiune, o invazie, crime de război, crime contra umanității și un genocid.

În fața evidenței atrocităților, zguduitoare pentru familia națiunilor civilizate, serviciile de propagandă și dezinformare ale Rusiei sunt sub mare presiune să acrediteze cât mai grabnic plauzibile crime de război ale părții adverse. Ca atare, Transnistria rusofonă și separatistă pare a pregăti o enormă operațiune de diversiune, provocare și legitimare de crime, sau chiar crime, dacă se dă crezare informațiilor furnizate de serviciul secret ucrainean.

Propagandă și/sau crime în Transnistria

Potrivit lui, ziarul Pridnestrovie [Transnistria], datat 2 Mai, va adresa un apel lui Vladimir Putin, cerându-i ”să disloce forțele armate ale Transnistriei în acțiunile armatei ruse”. Apelul, scrie Ukrainska Pravda, ”cere să se creeze puncte de mobilizare în Rusia pentru recrutarea de voluntari care să lupte în armata transnistreană”. Căci, potrivit serviciului secret ucrainean, Kremlinul ”încearcă să legitimeze acțiunile a mii de militari ruși însărcinați să comită provocări de pe teritoriul Transnistriei”. Articolul ar mai conține materiale despre ”atacuri sângeroase comise asupra transnistrenilor de 1 mai, care s-ar fi soldat cu zeci de morți inclusiv copii, bătrâni și femei”, ceea ce ar implica ”o amenințare potrivit căreia, autoritățile de la Kremlin proiectează să comită acte de teroare asupra populației locale, spre a-i acuza mai apoi, pentru ele, pe ucraineni.”

Ziarul, mai aflăm, e plin de clișee, între care că ”și Kievul și păpușarii lui din NATO ar fi luat deja decizia (de a implica neapărat Transnistria în război) și și-ar fi coordonat toate acțiunile cu Chișinăul și Bucureștiul.“

Aceleași surse indică faptul că forțele ucrainene au arestat un grup acuzat că ar fi plănuit doborârea unui avion de pasageri și inculparea Ucrainei și a partenerilor ei străini pentru această crimă, afirmă serviciile de securitate ale Kievului, reluate de Ukrainska Pravda.

Sunt plauzibile aceste informații ucrainene despre planuri rusești dintre cele mai sinistre? N-ar fi fost, dacă n-ar fi existat precedentul atroce al bombardamentelor teroriste, comise probabil de FSB, în septembrie1999, la ordinul lui Putin, asupra blocurilor de locuințe rusești din Moscova și alte orașe ale federației, soldate cu peste 300 de morți. Aceste atentate au justificat cel de-al doilea război cecen.

Mai nou, Putin, care era atunci prim-ministru, încearcă să reformateze nu doar Rusia și Ucraina, ci globul. Căruia i-a și făcut zob întregul eșafodaj de norme alcătuind dreptul internațional.

NATO în viziunea Kremlinului

De pe Terra ar urma să dispară civilizația edificată de occidentali, (care a garantat până acum acest eșafodaj) cu tot cu democrațiile ei. Alianța NATO? A spus-o, într-un remarcabil interviu acordat ziarului Bild incomodul și iritantul ambasador ucrainean la Berlin, Andrei Melnyk.

Potrivit lui, Germania se teme de pomană că prin livrările de arme grele cerute de Kiev ar putea fi atrasă, ca tabără beligerantă, într-un al treilea război mondial. Pentru că ”acest război mondial a și început cu scopul edificării unei noi ordini planetare, care să conțină un pact NATO micșorat, din care să nu mai facă parte nici Polonia, nici Cehia sau Slovenia. Putin poartă un război de nimicire împotriva întregului Vest și a valorilor noastre (occidentale)”, a mai precizat, nu fără temei, ambasadorul.

Or, a ”împiedica extinderea acestui război înseamnă a ne ajuta să-l frânăm pe Putin. (Căci) o victorie a Rusiei în Ucraina ar fi cel mai groaznic lucru care i se poate întâmpla Germaniei”, a adăugat, pe drept cuvânt, diplomatul acreditat la Berlin.

Carențe nemțești și românești. Și remedierea lor

Dar nu doar pentru Germania ar fi, am putea completa, o oroare, ci și pentru România. Pentru noi. Pentru orice țară reprezentată de lideri ca Scholz sau Iohannis, care, deși sunt clar în vizorul Rusiei lui Putin, n-au deniat până acum să se coboare până la Kiev. O vizită care li se pare, pesemne, mult sub demnitatea lor. În fapt, acest refuz de a-l vizita pe Volodimir Zelenski în capitala Ucrainei documentează nu doar ”inerția clasei politice germane”, cum crede curajosul Melnyk, ori lipsa curajului și hotărârii, într-o epocă reclamând vitejie mai mult decât oricare alta. Ci și ranchiuna.

Pare a oglindi invidia și resentimentele iscate unor dregători în cel mai bun caz mediocri, de un lider și un om de stat iubit nu numai de ai lui, ci de o lume întreagă tocmai pentru că a dovedit că e viteaz.

Germania a semnalizat, cel puțin, că e dispusă principial să-și schimbe atitudinea și să se adecveze cerințelor momentului. Ceea ce nu se poate spune despre președintele României.

Care, ce-i drept, nu are decât o infimă parte din arsenalul necesar Ucrainei. Și care a solicitat Germaniei nu (numai) antice tancuri G(h)epard, lipsite de muniție, ci vrea arme ultramoderne, de pildă 88 de tancuri Leopard, 100 de tancuri de tip Marder, obuziere și artilerie blindată.

Dar, după cum a subliniat Melnyk, pe bună dreptate: ”decisive nu sunt armele, ci revizuirea din temelii a gândirii”, în reacție la ”cel mai amplu război european din ultimii 80 de ani, care nu se câștigă cu treizeci sau o sută de tancuri în plus…”

Dar ce promite să fie decisiv într-o conflagrație atât de oribilă, contrastând atât de brutal cu splendoarea unui debut însorit de mai? Responsabilizarea clasei politice românești, moldovenești și occidentale. Înțelegerea că nu mai ajută ascunsul după deget. Și nici disocierea de suferințele ucrainenilor. Și nici desolidarizarea de lupta lor, a celor ce, fără să vrea, dar nu mai puțin eficient, poartă în spinare acest monstruos război și pentru noi. Și pentru copiii, părinții și nepoții noștri. Înțelegerea că atacată, în Donbas nu e doar Ucraina. Ci și noi. Și omenia. Căci al treilea război a început și trebuite câștigat.

A sosit vremea faptelor. Cine le refuză, va da socoteală la judecata istoriei. Și la a compatrioților săi.