O țara mică, ambiții globale (sau cum încearcă o bucățică din deșert să obțină cu mita și cu lingușeala ce n-a putut o mare putere europeană cu forța)

Partea I-a

Hitler mai are fanii săi. Unii s-au aciuiat din nou, ca pe vremuri, la Heritage Foundation, cel mai mare thinktank conservator american.

Mai nou, șeful fundației, Kevin Roberts, a regretat, oarecum vag și prea puțin credibil, ca i-a luat acum o săptămână apărarea extremistului putinist și antisemit Tucker Carlson, zis „Qatarson„(de la interviul său în genunchi cu prim-ministrul Al Thani). Îi luase apărarea împotriva celor care, ca William Buckley jr., au încercat cândva să delimiteze mișcarea conservatoare de extremă dreapta.

Aceasta delimitare e în prezent în mare pericol. Și nu cred că am greși foarte rău dacă presupunem că îndărătul imploziei de la Heritage Foundation se afla un mic stat foarte mare din Orientul Apropiat. Qatarul.

Emiratul arab din Golf cu capitala la Doha e un teritoriu mic, dar cu un subsol doldora de petrol și gaze și, deci, cu visteria neîncăpătoare pentru abundența de petrodolari încasați zilnic de emir și de clanul său, Al Thani.

Dar nu atât banilor mulți ca firele de nisip din deșert, cât influenței cumpărate cu ei, i se datorează faptul că emiratul Qatar domină până și administrația din Washingon, nu doar principalele puteri europene, astfel încât Doha a ajuns o mare putere.

Una cu ambiții globale, de superputere, alimentate de ideologia și poftele de putere totală ale Frăției Musulmane, acea organizație islamistă și teroristă exercitând o influență decisivă și asupra președintelui Turciei, Erdogan, și asupra grupării jihadiste, palestiniene, Hamas.

---

VA URMA