Acest eseu a fost publicat integral în Revista Polis, la 9 decembrie 2022 Citiți prima parte a eseului AICI Erorile împăratului Ce l-a smintit pe Vladimir Putin, convingându-l să pornească un război pe care nici Rusia, nici el, personal, nu și-l puteau permite? Serviciile secrete, desigur. Însingurarea, evident. Tiranul, decident unic, a comis indiscutabil cele… Citește în continuare (II) Putin și mesianismul revoluționar ca virus autoimun. Un război al erorilor mondiale
Categorie: Spiritualitate
(I) Putin și mesianismul revoluționar ca virus autoimun. Un război al erorilor mondiale
Acest eseu a fost publicat integral în Revista Polis, la 9 decembrie 2022 Ce învățăm din agresiunea declanșată de regimul Putin împotriva Ucrainei? Că istoria, oricât de bine credem c-o stăpânim, tinde, dacă nu e foarte temeinic studiată, să nu ne fie de folos la evitarea unor alunecări în catastrofe de felul războaielor mondiale, al… Citește în continuare (I) Putin și mesianismul revoluționar ca virus autoimun. Un război al erorilor mondiale
Un an fericit, semn de întrebare? Să fie! – semn de exclamare!
Văd oameni tineri adorabili, frumoși, deștepți, cultivați și credincioși (sau încă nu), care par a avea tot ce le trebuie ca să fie fericiți. Dar nu sunt. Nu neapărat pentru că un dezechilbru chimic i-ar alunga în depresie. Nu neapărat din cauza hormonilor și a interacțiunii dintre varii substanțe, cum ar putea să afirme pozitiviștii… Citește în continuare Un an fericit, semn de întrebare? Să fie! – semn de exclamare!
Credința care nu-și ajunge sieși
Am impresia că face parte dintre minunile credinței circumstanța că, precum rațiunea, ea nu-și ajunge sieși (dacă vrea să fie altceva decât superstiție, ideologie, pe scurt: idolatrie). Cere ceva ce-o poate încorona. Ceva ce-i furnizează consistență, validitate, sens: credința-mi pare că are nevoie de fapta bună, de fapte de lumină, de fapta și zicerea de… Citește în continuare Credința care nu-și ajunge sieși
Perplexități. Și ambiguitățile unui profesor
Un seducător profesor, unul de economie, pe care l-am apreciat mult, o vreme, e vorba de Paul Dragoș Aligică, mă creditează pe de o parte ca ”standard jurnalistic”. Concomitent, mă măgulește, calificându-mă drept ”martor pentru ce înseamnă un comportament profesionist, lucid, onest, echilibrat si totuși angajat moral, în publicistica romanească”. Ironie, desigur. Căci, pe de… Citește în continuare Perplexități. Și ambiguitățile unui profesor
Unui prieten deznădăjduit: pentru nimic în lume nu ceda!
N-am citit nimic mai trist decât postarea unui prieten care, după decenii de luptă aspră cu infamia cleptocrato-securisto-putinistă din țară și din instituția credinței sale se declară zdrobit. Și anunță, înfrânt, că se retrage în tăcere și în noncombat. M-a devastat. Am rămas mut, un timp. Căci îl știu luptător tenace. L-am admirat enorm pentru… Citește în continuare Unui prieten deznădăjduit: pentru nimic în lume nu ceda!
INTERVIU EXCLUSIV Acest război e o catastrofă pentru Europa. Care, fără evrei, nu mai e Europa
Am stat de vorbă zilele trecute, pe când domnia sa se afla în România, cu Rabinul Șef Pinchas Goldschmidt, fostul lider spiritual al evreilor ruși, precum și conducătorul Conferinței Rabinice Europene. Convorbirea s-a derulat în condițiile războiului ruso-ucrainean și ale creșterii notabile a antisemitismului într-o Europă, a cărei civilizație iudeo-creștină ar fi nu doar amputată,… Citește în continuare INTERVIU EXCLUSIV Acest război e o catastrofă pentru Europa. Care, fără evrei, nu mai e Europa
Neorinocerizarea (I)
Mă frământă oleacă de compasiune pentru teoreticienii putinismului subtil, inși parcă neorinocerizați, care se închină la Putin vituperând împotriva clarității morale, ai cărei apărători ar fi chipurile ”gardieni maligni autoselectați ai moralității publice”. Aceștia, ”gardienii” autodesemnați ai unei ”morale” prezumtiv fanteziste, (nu criminalii lui Putin) ar fi asasinii libertății, căci ar condamna ”imaginari” fasciști și… Citește în continuare Neorinocerizarea (I)
Ucraineanul Șestov, la Ierusalim
În timp ce rachetele rusești zdrobesc oase de copii în Ucraina, mă întreabă, placid, o rețea socială fără să roșească: ”la ce mă gândesc?” Oare la ce? La ce, dacă nu la extremism și calamitatea lui? Mă preocupă cel antioccidental și revoluția lui maoistă din Occident. Mă gândesc și la cel, nu mai puțin radical,… Citește în continuare Ucraineanul Șestov, la Ierusalim
Pogromul. Și un umanist creștin
Nu sunt singur. Împreună cu mine se ridică și alți evrei să rostească, în aceste zile, Kadiș. Iată ce mai pot face azi, pentru ai lor, urmașii celor asasinați de gloată, de jandarmi, de regimul Antonescu, în complicitate cu militarii nemți, la Iași, în aceste zile de sfârșit de iunie, acum 81 de ani. A… Citește în continuare Pogromul. Și un umanist creștin