Ne apropiem de pace în Gaza? Planul Trump, Israelul și Hamas

Sprijinul dvs. este vital pentru susținerea acestui blog și a jurnalismului independent. De aceea, vă rugăm să ne susțineți cu o donație unică sau lunară, pentru a putea continua să vă aducem la cunoștință o presă curată și analize complexe despre evenimentele pe care le trăim. Totodată, distribuirea blogului nostru în rețelele sociale are un mare impact pentru răspândirea informațiilor corecte. Nu ezitați să o faceți! Pentru toate acestea, precum și pentru comentarii, feedback și critici, vă mulțumim!

Ne apropiem vertiginos de ziua Z? Răsar zorii păcii și se ivește lumina pentru familiile din beznă ale bieților ostatici israelieni din Gaza, vii și morți?

Așa aș vrea să cred. Așa e, dacă judecăm după calculele investitorilor. Care trebuie luate mereu în serios. Iar acționarii israelieni sunt optimiști: bursa statului evreu a luat liftul, așteptând iminenta pace în Gaza.

Va veni ea?

Circulă în Israel păreri diferite despre utilitatea planului Trump. Pe care Hamas NU l-a acceptat încă, necondiționat, în răspăr cu zvonurile contrare.

Și nici nu e probabil să-l accepte necondiționat, cum ceruse Trump. Care vrea Nobelul pentru Pace și un succes enorm, obținut facil, de preferință la o dată încărcată simbolic, cum ar fi 7 octombrie 2025, marcând fix doi ani de la masacrul terorist comis de Hamas, de alți jihadiști, și de mii de civili palestinieni în chibuțurile din sudul Israelului.

Din contră, Hamas, va încerca în mod cert nenumărate subterfugii și va trage de timp din răsputeri, motivându-și tergiversările și ”eșecurile” prin trimiteri la prezumtive ”acțiuni militare israeliene” și la incapacitatea jihadiștilor de a-i găsi, în condițiile date, pe captivi ori rămășițele pământești ale celor pe care i-a răpit, torturat sălbatic și ucis în chinuri cumplite.

Eliberarea ostaticilor ar fi, într-adevăr, o veste excelentă. Una extraordinară. Dacă se va materializa. Dar ar veni la pachet nu doar cu eliberarea unui număr uriaș de teroriști, criminali și potențiali combatanți jihadiști condamnați și închiși în penitenciarele israeliene, ci și cu salvarea grupării teroriste care a declanșat acest război teribil, acum aproape 2 ani.

Or, în acest caz, teroriștii s-ar aranja, cu ajutorul Qatarului – un bastion al Frăției Musulmane, din care face parte și Hamas -, ca jihadiștii să rămână la putere, subminând orice aranjament s-ar face pentru edificarea unei conduceri locale ne-jihadiste. Și ar rămâne cu atât mai abitir la putere, cu cât nu i se cere grupării în mod credibil dezarmarea, oștirea islamistă fiind, din acest punct de vedere, tratată aparent chiar mai de indulgent decât cea teroristă, șiită, Hezbollah, care a distrus, împreună cu jihadiștii palestinieni, Libanul.

Am vedea în Gaza aceeași Mărie cu altă pălărie: jihadism la pătrat. Și iată de ce

Diverse țări europene susțin mai mult sau mai puțin viguros planul Trump. Între ele, Franța. Iar Germania cere întregii lumi, energic, prin ministrul ei de externeWadephul, să ajute la implementarea planului, întrucât ”e susținut de state arabe și musulmane”, precum Egipt și Qatar. Culmea. Susținerea Qatarului.

Or tocmai acest sprijin e punctul cel mai vulnerabil al întregului plan. Care, dată fiind ideologia Frăției Musulmane și Carta Hamas, cerând desființarea Israelului și exterminarea evreilor, nu va putea funcționa fără eliminarea din fâșie a grupării islamiste agresoare. Și fără o conducere complet și cu adevărat nouă a fâșiei Gaza, în stare să impună în zonă restructurarea eficientă, din temelii și durabilă, a educației localnicilor.

Lucru care nu se va putea obține fără prezența durabilă în zonă a trupelor israeliene. Or, planul Trump cere retragerea lor, ca și cum n-ar exista precedente istorice clare. Germania postnazistă a trecut (ca și Japonia postbelică) printr-un proces de denazificare și demilitarizare, care a conferit ambelor țări și națiuni capacitatea de a îmbrățișa dragostea de pace și de a edifica democrații liberale.

Să fie, oare, o categorie superioară Gaza și locuitorii ei arabi, care au ales liber Hamas, în 2006, în condițiile în care în fâșie nu mai rămăsese picior de evreu sau de israelian? În condițiile în care locuitorii din Gaza au participat cu miile, neprovocați, la masacrul de la 7 octombrie 2023 și n-au avut între ei nici măcar un ins care să-i ajute pe ostatici? Să aibă ei o cultură situată mult peste a Germaniei și Japoniei? Să n-aibă ei nevoie de o deislamizare?

Date fiind fanatismul religios, antisemitismul virulent și cultul morții de tip legionar care-i animă pe teroriștii islamiști, avem multe motive să ne îndoim. Chiar foarte multe.

Pe moment, deși detestă din rărunchi planul american, și vrea să-l torpileze fără drept de apel, Hamas s-ar putea să se supună aparent, de frică, ultimatumului lui Trump, de vreme ce e susținut credibil de prezența în apropiere a armatei israeliene. Dar supunerea jihadistă nu e și nu va fi autentică defel. Ceea ce vor accepta să facă teroriștii e foarte, foarte departe de ce-ar avea nevoie regiunea, spre a accede la pace.

Din acest unghi, planul Trump (un președinte mercurial, mai schimbător decât vremea, care le-a oferit din nou, de pomană, cecuri în alb liderilor Hamas și posibilitatea de a tergiversa, prin negocieri, transpunerea lui) nu e, cum s-a afirmat la nivelul unor oficiali israelieni, ”unul în mare bun pentru Israel”. Ori pentru regiune.

De ce înclină tot mereu pacificatorii occidentali să se înșele în negocieri?

Pentru că analizează raționalist – ca fiind un litigiu politic, rațional, teritorial și secular – un conflict în realitate ideologic, religios, care nu despre teritorii este, ci despre supremația islamului, acceptarea conviețuirii cu evreii și despre ura antisemită (locală și globală), ca și despre fanatism asasin.

Această analiză apuseană oglindește fie lașitatea, fie modul logic și raționalist de a gândi al pacificatorilor din Vest, dar n-are nici în clin nici în mânecă cu modul de a gândi al agresorilor jihadiști, cu ”logica” și psihologia lor.

În ciuda unor ameliorări ale celor 20 de puncte, rămâne deci valabilă predicția acestui blog cu privire la planul Trump, exprimată înaintea adoptării ziselor îmbunătățiri, precum și acum patru zile, la 1 octombrie curent.

Mai e mult până departe. Iar pacea departe este.