Jihadiștii zic ”nu”, ”la”, în arabă, iar pe rusește ”niet”. Cum era, de altfel, de așteptat. Căci planul Trump are, pentru jihadiști, atuuri puternice în favoarea acceptării lui, cum e aparentul lui accept de către lideri cu panaș arabi și musulmani, elogiați in corpore, ditirambic, de către președintele SUA, dar are și mai multe cărți proaste.
Și sunt proaste mai ales din perspectiva uneia din taberele beligerante, de vreme ce, forțat de riscul izolării diplomatice, Israelul, nolens, volens, a acceptat planul Trump.
Cartea cea mai proastă, din unghiul teroriștilor Frăției Musulmane (și a aliaților lor de extremă stânga din Vest) nu e presupusa ”dezarmare” sau ”dezmembrare” a grupării Hamas. Căci există subterfugii, arsenale secrete, iar ambele se pot ocoli, poate chiar din capul locului, cu ajutorul Qatarului și al Iranului. Iar armele se pot ascunde, reface, recumpăra.
Predarea tuturor ostaticilor isaelieni captivi încă în Gaza, unde au fost răpiți în siajul uriașului masacru antisemit de la 7/10/23 e, pentru teroriștii islamiști, net mai greu de înghițit.
Căci ar însemna cedarea ultimelor pârghii de șantaj direct și ar fi un semn de izbândă israeliană. Ar mai semnifica încetarea suferințelor permanente, pricinuite cu sadică satisfacție poporului evreu. Pe care Hamas îl vrea exterminat.
Dar zilele jihadiste n-au intrat în sac. Alți ostatici le-ar putea lua locul, în viitor, celor de-acum. Și nici trecerea la conducerea fâșiei a unor palestinieni ”independenți” și a unor ”experți internaționali” (citește: din Qatar, mituiți, sau amenințați de Qatar) nu ar fi mortală. Căci această aparent ”nouă” conducere, de instalat în viitor în Gaza, s-ar lăsa lesne subminată și infiltrată.
Cartea cea mai rea a planului, din punctul de vedere al jihadiștilor, al căror succes propagandistic, internațional, îi încurajează să reziste, e șansa păcii, fiindcă ar pune capăt izolării statului evreu, dându-i posibilitatea Israelului să clameze refacerea descurajării și o victorie cel puțin parțială, care să-i asigure, pe răstimp de ani, supraviețuirea.
Or, Hamas nu pace vrea. La urma urmei, pacea cu Arabia Saudită fusese cea pe care jihadiștii, conduși, finanțați și înarmați de Iran și de Qatar, au încercat, cu succes, s-o torpileze prin cel mai amplu măcel antisemit organizat de islamiști de la Hitler încoace.
Carta Hamas e clară. Cere desființarea Israelului. A întregului stat evreu, oricât de mic ar fi. Prin urmare, implică un genocid, de vreme ce evreii nu se arată dispuși să renunțe la democrația lor liberală și să se dezrădăcineze din nou, după ce-au revenit acasă dintr-un exil de 2000 de ani. Că lucrurile stau așa știe și înțelege orice om cu scaun la cap. Doar ignoranții, descreierații și spălații pe creier dintre simpatizanții extremei stângi mai pot crede în basmul progresist al ”militanților palestinieni raționali”, care ar vrea ”soluția celor două state”.
N-o vor. Dacă o voiau, ar fi avut-o de mult:
Au avut soluția celor două state în 1921, când Churchill a împărțit Țara Sfântă, dându-i partea leului Iordaniei.
Apoi în 1937, grație planului Comisiei Peel.
Apoi, în conformitate cu rezoluția ONU 181, din 29 noiembrie 1947.
Apoi, din nou, după războiul de 6 zile și în anii 2000, în repetate rânduri, mulțumită eforturilor lui Bill Clinton și concesiilor promise unilateral de premierii israelieni Ehud Barak și Ehud Olmert, care le-au oferit palestinienilor tot ce și-au putut, rațional, dori: practic 100% din teritoriile controversate și o parte din Ierusalim.
”La”, au zis și atunci și cu toate ocaziile precedente. Adică: nu. Adică: niet. Adică: vrem totul și vrem totul ”judenrein și judenfrei”, în speță purificat etnic de evrei, cum își doreau naziștii imperiul, în anii 20, 30 și 40 ai veacului trecut.
Frei,”judenfrei”. Free, free Palestine: ”from the river to the sea”. Pe scurt, asta e ”libertatea” pe care și-o doresc jihadiștii din Gaza și mare parte din aliații lor de stânga, sau de dreapta, antisemiți. O dictatură islamistă, teroristă, arabă, ”eliberată” complet de evrei.
Iată și motivul pentru care ”planul Trump” e născut mort. N-are nicio șansă de a fi transpus. Pentru că depinde esențial de Qatar și de Frăția Musulmană, care e la cârma emiratului. Și din care face parte Hamas. Pentru care supraviețuirea Israelului nu intră în discuție. Cum nu intră în discuție nici pentru ideologii stângii. Fiindcă, și din unghiul lor, statul evreu e un pilon al Vestului și al lumii iudeo-creștine, care se cere grabnic retezat.
Iată motivul pentru care, după cum just observa Chris Kenny, de la Sky News Australia, nu e nimeni în stradă, în Vest, să ceară, îngrijorat, grupării Hamas, să pună capăt prezumtivului ”genocid” din Gaza, prin acceptarea planului Trump.
Și nu e clar de ce nu demonstrează nimeni, în acest scop. Poate pentru că stângiștii din universitățile de elită și protestatarii ”pro-palestinieni” de pe străzile metropolelor apusene nu cred, cu adevărat, că în Gaza ar avea loc un presupus ”genocid”? Sau pentru că îi doare-n dos de genocid și de prezumtivele lui victime, dacă nu sunt evreiești? Sau dacă nu pot fi învinuiți evreii pentru presupusa lui comitere?
Înaintea marii sărbători, care e Ziua Iertării păcatelor, Iom Chipur, evreii au a-și face tot felul de reproșuri și au, poate, a se căi pentru tot felul de păcate mici și mari. Dar nu pentru războiul din Gaza. Căci războiul n-a fost vrerea victimelor lui, evreiești și arabe, ci a agresorilor jihadiști de la 7 octombrie 2023 și a urii antisemite care-i animă (și) pe ei.
Culmea, premierul israelian Netanyahu a fost împins de gazda sa americană, Trump, să comită un gest extrem de problematic: i-a cerut scuze familiei al Thani pentru lezarea suveranității emiratului lor, când rachetele israeliene au lovit țintit în conducerea Hamas (și au nimerit dregători de rang secund ai jihadiștilor, precum și un amploaiat care-i păzea).
Or, în loc să regrete, ca premier israelian, ceea ce nu trebuia, defel regretat, liderul statului evreu ar fi făcut mai bine, dacă n-ar fi fost nediplomatic vizavi de SUA, să-l întrebe pe emir, oare de ce găzduiește el șefi teroriști?
Descoperă mai multe la Platformă de jurnalism independent
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.