Zmeul zmeilor nu mai e balaurul care scuipă foc. Monstrul expectorează public minciuni (II)

Traversăm vremuri cel puțin interesante. Avem nevoie în continuare de sprijinul dvs. Jurnalismul independent e mai important decât oricând, vă rugăm să îl susțineți printr-o donație. Vă mulțumim că ne sunteți alături!

Tehnica lui Carlson

Extremistul de dreapta american e un comis voiajor a cărui marfă e confuzia, haosul, neștiința și capcana. Materie primă pentru toate se găsește din plin în societatea postmodernă, smintită de propagandele și antimeritocrația din rețelele sociale. Negustorul Tucker profită de relativism spre a invalida instantaneu ceea ce afirmă (spre exemplu că ”antisemitismul e rău”), în timp ce-l promovează indirect cu asupra de măsură. Sau spre a pune sub semnul întrebării, ceea ce tot el a contestat anterior viguros.

În nesiguranța astfel creată, vânzătorul își pune pe tejghea șopârla. Cea din urmă ia adesea forma declarațiilor contondente ale câte unui invitat. Căruia Carlson îi dăruiește, generos, platforme. Au beneficiat de ele cele mai sinistre personalități publice. În interviuri admirative, el le oferă inestimabila șansă de a-și vehicula, în fața unui public imens, furia, ura și ranchiuna. Și abjectele teorii ale conspirației. Și, nu în ultimul rând, revizionismul istoric. Unul scabros și de tot pernicios, pentru că amplifică efectele virușilor mintali care circulă descătușați de varii propagande în rețele. Magnanimitatea gazdei lor, Tucker Carlson, nu se oprește aici. Niciodată parcimonios cu laudele adresate extremiștilor invitați, Tucker le donează în discuții validări multiple și felurite. Directe.

Sau discrete. Aceste ridicări pe scut se alternează cu interviuri confrontative și violent conflictuale, luate unor personalități conservatoare respectate. Cele din urmă sunt invariabil târâte îndelung în noroi defăimător prin părelnice ”întrebări” sau ”cereri de lămurire”, care sunt, în fapt, sugestionări menite să convingă că s-ar fi făcute vinovate de malpraxis, de corupție sau fărădelege. Invitații astfel inculpați se văd abundent confruntați și cu învinuiri, calomnii și discreditări ale Israelului, ale evreilor, ale dreptei conservatoare și ale creștinilor care refuză să se dezică de Israel. Rezultatul acestei metode e intensificarea incertitudinii și, pe cale de consecință, a extremismului, a nevoii recursului la refugiul părelnic ”sigur” al aderării la o ideologie totalitară. Și, deci, amplificarea urii.

Rasismul, antisemitismul și nazismul își ițesc hâdul spectru tricefal

Așa a funcționat, în parte, și interviul cu un diplomat bonom, fervent credincios creștin, ca ambasadorul SUA la Ierusalim, Mike Huckabee. Care a făcut ceea ce putea fi eroarea de a-i oferi lui Carlson propria platformă, în speranța unui dialog autentic. Propagandistul american a utilizat-o nu ca să dialogheze, ci spre a răspândi, prin metodele și sugestiile lui denigratoare preferate, cele mai respingătoare minciuni despre obiectele neostoitei și nemărturisitei sale uri.

În interviul efectuat la aeroportul Ben Gurion, Carlson a pornit la treabă lansând cu duiumul insinuări, zvonuri și aluzii piezișe de natură să alimenteze decredibilizarea interlocutorului său, iar apoi să întețească antisionismul, antisemitismul și antiamericanismul publicului influențat de el. Concomitent, Tucker a calomniat din răsputeri statul evreu. Care, dixit Carlson, ar avea un ”stat polițienesc”, nu unul democratic, și ar fi, chipurile, (altfel decât Mexicul, Iranul, Afganistanul, Pakistanul, Nigeria, Sudanul și China, ori Rusia lui Putin), ”cel mai violent din lume”. Ceea ce e clar o minciună sfruntată. Tucker a pus sub semnul întrebării și legitimitatea prezenței evreiești în patria în care evreii sunt prezenți de circa 3.800 de ani și a cerut, rasist, ”teste ADN” pentru populația evreiască a Israelului, spre a i se ”legitima” prezența. Ceea ce a reeditat, implicit, teza neonazistă, de nimic probată, a originii presupus ”khazare” a poporului evreu, o teză inițial propusă în scop antirasist de Arthur Koestler, un publicist comunist, care avea apoi să se dezică de stalinism.

Teza, devenită o demult invalidată teorie a conspirației privind populația evreiască așkenază, care a locuit secole la rând în estul Europei, avea să fie repopularizată de șeful Ku Klux Klanului, David Duke, pentru a fi răspândită acum de emulul său. Care s-a afișat ca incapabil să înțeleagă că poporul evreu e un amestec național special, etnic-religios, compus, între alții, majoritari, originari din Orientul Apropiat, și din mulți oameni de toate etniile și rasele convertiți. Iar nu un tot rasist.

Nutrind, potivit indiciilor existente acum, simpatii vădit naziste, pseudojurnalistul ”conservator” l-a atacat pe ambasador și pe președintele SUA, sugerând că ambii ar fi manipulați de Israel și ar fi lipsiți de patriotism. Carlson l-a calomniat nu doar pe președintele statului evreu, (înainte de a cere ulterior scuze) ci și pe un presupus delincvent sexual din SUA. Care, după cum a pretins el, s-ar fi refugiat în Israel de justiția americană, împreună cu alte zeci de presupuși ”pedofili”.

Această oblică manevră de denigrare s-a inclus într-o serie întreagă, menite toate să arunce cu noroi în evrei și în statul evreu, ca și în prietenii lor credincioși, creștini, prin defăimarea lor în ochii americanilor conservatori. Și să scindeze mișcarea conservatoare, republicană, creștinătatea și dreapta americană.

Carlson nu e singurul care practică acest tip de luptă politică, de rasă și religioasă ascunsă sub pretenția și pretextul ”căutării” dreptății. Candace Owens s-a ”distins” și ea cu variante mai brutale ale acelorași strategeme întru ceea ce începe să aducă a un soi de nou Mein Kampf.

Riposta calmă și ponderată a lui Huckabee

În reacție, diplomatul american i-a replicat lui Tucker solid și așezat, a pus lucrurile la punct pe bază de fapte, iar după interviu, a continuat să divulge manevrele de mânjire și calomniere prin aluzii și insinuări, ori prin minciuni sadea, purtată de Carlson, parțial prin invitați vomitivi ca Fuentes și ca șantajistul Anthony Aguilar, un mincinos demascat fără drept de apel de Huckabee în interviu.

În fine, Tucker, care a practicat revizionism hitlerist prin invitarea la tribună și refuzul de a contesta tezele unui pseudoistoric ca Darryl Cooper, pentru care ”de vină” pentru cel De-al Doilea Război Mondial ar fi fost nu Führerul, ci premierul britanic Churchill, (ajuns la putere, nota bene, abia la 6 luni după începutul războiului), nu s-a conformat solicitării repetate a ambasadorului american de a confirma dreptul la existență al Israelului. Întrucât Tucker n-ar ști, vezi Doamne, ce e acest stat, ce granițe are, ce hram poartă.

În schimb Carlson, zis ”Qatarson”, date fiind rentabilele sale legături cu Doha, a turnat o cascadă de gogoși despre presupuse discriminări ale creștinilor din Israel, zugrăvindu-i, fals, ca pe o comunitate pasămite ”periclitată” și în „scădere”, spre ”deosebire” de cea din Qatar, în loc să țină cont de realitate. De pildă, că nu există cetățeni creștini în sclavagistul emirat Qatar. Iar comunitatea creștină din statul evreu e singura din regiune care trăiește liberă și în siguranță și s-a înșesit, aproximativ, din 1949 încoace, spre deosebire de cele din orașe ca Betleem, unde din 80%, câți erau înaintea preluării puterii de către palestinieni musulmani, au rămas doar 20%. Și spre deosebire de populațiile creștine, cândva dominante, din țări ca Egipt, Liban, Siria și Irak.

Clar conștient nu doar de promisiunile biblice pentru evrei, ci și de calitatea de stat democratic liberal al Israelului, precum și compatibilitatea valorilor sale cu ale SUA, Huckabee a stârnit o controversă și indignare în lumea islamică și radical-progresistă, întrucât a subliniat că el, unul, n-ar avea nimic împotrivă ca statul evreu să cucerească mare parte din Orientul Apropiat. Realitatea este că mulți oameni din regiune și-ar dori libertatea de care se bucură arabii, musulmanii și creștinii în Israel.

Antisemitismul ca mare afacere

Dar ideologilor și conspiraționiștilor puțini le pasă de realități. Vor câștigul rapid al influenței, clicului, banilor și puterii, precum și prestigiul fals al furnizării de părelnice explicații ”ascunse”, chipurile ”ocultate”, pentru tot ”răul malign” al lumii, pentru tot ce nu funcționează perfect, pentru orice eșec propriu sau național. Explicații, despre motivele pentru care ar fi ”justificate” supărările și fanatismul celor frustrați că nu sunt bogați, realizați, sau cotați ca geniali.

Care ar fi fost furați, nedreptățiți, dezamăgiți de ”uneltiri, intrigi, mașinațiuni, de cabala evreiască”. Fiindcă din neîncredere, teamă, furie și ura rezultate din astfel de insinuări se culeg ropote de aplauze ale masei de idioți utili. Se fac bani mulți. Și se dobândește o nemeritată putere, modelându-se, la rigoare, chiar și politica superputerii. Căreia i se dictează, în pofida unui legitim interes american, ce să atace și ce nu, ca să nu se spună că Statele Unite ar fi ”manipulate de evrei”.

Iată bogata răsplată a mândrului și vicleanului antisemit. Va deveni în rețele și poate și în afara lor o căpetenie mult temută și respectată, înainte ca Dumnezeu să vrea să-l piardă, luându-i mai întâi mințile.  

Fapte și argumente

În lumea modelată de astfel de monștrii acaparatori profesioniști ai atenției publice, puțini vor acorda, vai, luare-aminte, bine întemeiatelor fapte și argumentelor logice avansate de Mike Huckabee.

Huckabee a subliniat ce trebuie știut, deși n-a vrut să-l desființeze pe Tucker. Nu s-a mirat deloc de obrăznicia unui ”publicist” vădit hotărât să nu acorde nici cea mai vagă importanță părerii evreilor despre identitatea și definiția ”evreilor”. Și nu i-a evidențiat obsesia patologică, probată de faptul că, într-o lume complexă, cu o populație israeliană de mai puțin de 0,2% din totalul omenirii, ”analistul” care dă sfaturi globale conducerii superputerii nu acordă interes decât subiectului ”evreiesc” și temelor conexe, nu și altor teme, neevreiești. Nu și amenințărilor multiple planând asupra Statelor Unite dinspre adevărații dușmani ai Americii.

Totuși, ambasadorul nu s-a ascuns după deget. A reliefat între altele că, altfel decât pretinde influensărul, Iranul e un pericol major pentru America, întrucât regimul islamist amenință SUA de multă vreme cu ”moartea”. Că, în Gaza, IDF s-a comportat mai uman decât orice altă oștire angrenată în război urban. (Ceea ce i-a atras alte izbucniri de ură și sugestii de lipsă de patriotism din partea preopinentului). Că, dacă Israelul ar fi vrut ”să omoare” în fâșie ”copii”, (aluzie la acuza medievală antievreiască de omor ritual) ori să comită ”genocid”, la care, cum a pretins Tucker, mințind, ar fi ”chemat premierul Netanyahu”, statul evreu ar fi avut mijloacele militare să-l execute în câteva ore. Că creștinilor le merge net mai bine în Israel, unde se bucură de toate drepturile, ca și musulmanii, decât oriunde în Orientul Apropiat. Că sioniștii creștini au dreptate să mizeze pe dreptul biblic și istoric, precum și pe cel politic și juridic al existenței evreilor în patria proprie, în Israel, ca și în Iudeea și Samaria, străvechi ținuturi evreiești, într-o țară ce n-a fost niciodată ”Palestina”. Și că ajutorul militar american pentru Israel finanțează mii de locuri de muncă în SUA, nefiind, cum sugerase antisemitul, o ”deturnare” ilegitimă de fonduri necesare americanilor.

Ceea ce frapează mult, în context, e ușurința cu care mulți influenceri creștini, dar și evrei, autoproclamat ”neantisemiți”, trec cu superbie pe lângă centralitatea antisemitismului, ignorându-l, neglijându-l sau negându-l, de parcă nu i-ar privi nici cât negru sub unghie.

De parcă nu i-ar vedea contiguitatea cu antisionismul și n-ar ști unde a dus, acum 80-90 de ani. Ca și cum n-ar fi avut contact cu dezastrele secolului XX, centrate pe antisemitism: catastrofe ca nazismul, legionarismul, stalinismul.

Ca și cum nu l-ar observa la lucru, cameleonic, în propriile țări intoxicate de ură pe evrei.  

Ca și cum această ură ar fi, chipurile, ceea ce se pretinde: presupusă ”claritate morală”. Activism”antifascist”, ”anticolonialist” și ”anticapitalist”.

Ca și cum n-ar observa că țintele invariabile ale tuturor extremiștilor, de dreapta, de stânga și islamiști, sunt veșnic aceleași: Israelul, evreii, creștinii și conservatorii care-i susțin, precum și, last but not least, aliatul lor, Trump.

---

Citește prima parte, AICI:

Zmeul zmeilor? Nu mai e balaurul care scuipă foc. Monstrul expectorează public minciuni (I)

Mai multe despre manipulare și propagandă: