Șeful Pentagonului, Austin, încearcă să-i convingă azi pe israelieni să-și restrângă sensibil operațiunile militare în Gaza. Și să evite extinderea regională a conflictului.
Șeful OMS, Tedros, continuă să instige pe fundal, inflamând spiritele cu fanteziste declarații incendiare despre ”distrugerea” de către ”israelieni”, a unui spital. Clinica fusese în mare măsură evacuată și era de fapt o bază teroristă islamistă, unde au fost arestați zeci de combatanți ai Hamas. Și unde s-au găsit arme sub incubatoare de prunci.
La New York, se agită din nou spiritele în Consiliul de Securitate al ONU. Unde, în numele unei prezumtive ”omenii”, se prepară o nouă rezoluție cerând, formal, un ”armistițiu” și ”eliberarea ostaticilor”, precum și implementarea unei ”soluții a celor două state”.
Or, în fond, odată lăsată de americani neblocată prin veto și acceptată de israelieni, această rezoluție ar pregăti și ar impune efectiv și incontestabil victoria Hamas. Teroriștii islamiști ar supraviețui la putere în Gaza, rămânând să-și refacă forțele spre a redeclanșa, cu mijloace potrivite, proiectul de genocid pe care au început să-l transpună la 7 octombrie 2023.
Agenda americană pare cu totul alta decât cea a aliatului ei israelian. SUA sunt în fața unui an electoral. Administrației Biden, care e foarte sensibilă la susținerea ei de către ideologi progresiști, îi pasă net mai mult de voturile democrate, decât de America.
Deși rănit grav, statul evreu se poate reface dacă-și înțelege fără menajamente situația. Mare parte din poporul evreu o înțelege bine. Unitatea acestui popor care părea definitiv și iremediabil zdruncinat și dezbinat în epoca protestelor împotriva reformei justiției, mi se pare uimitoare și memorabilă.
Israelienii știu, ori intuiesc, în marea lor majoritate, că se află în fața unui pariu crucial și a unei decizii capitale, ce vizează inclusiv asumarea dreptului lor la autodeterminare.
În joc e dăinuirea Israelului, care, dacă în aceste momente grele se clatină și cade, ratându-și încercarea de a-și descuraja vrăjmașii de moarte, nu se întrevede cum ar mai putea să se redreseze într-o lume evident din ce în ce mai ostilă, căreia puțin îi pasă de supraviețuirea evreilor ca indivizi, ori ca popor și, cu atât mai puțin, de perpetuarea statului lor. Sau de dreptul la autodeterminare a unui popor cordial detestat chiar și în unele democrații.
Or, cum am subliniat repetat, miza confruntării actuale nu e doar singura democrație din Orientul Apropiat, ci democrațiile în genere, aflate sub atac generalizat, din afară și din interior. Agresorii constituie, în ciuda tuturor contradicțiilor dintre ei, o formidabilă alianță antioccidentală, antiamericană și anti-israeliană, pe scurt, antidemocratică. Una globală, din care nu lipsesc islamiștii de pretutindeni, chinezii, rușii precum și extremiștii din Vest. A-i lăsa să învingă într-un loc, e a le permite să se impună global. După prima lor victorie și distrugerea unui stat democratic precum cel israelian, sau cel ucrainean, vor continua cu Taiwanul și, conform corectei analize a administrației americane, cu statele NATO.
Toate acestea ar continua să fie valabile, chiar dacă Israelul n-ar fi principalul aliat al SUA. Dar e. Prin urmare, este și pielea SUA în joc. Și anume, în varii feluri. O eventuală prăbușire a Israelului ar fi deci o calamitate pentru America și întreaga lume liberă.
Prin urmare, misiunea lui Lloyd Austin ar trebui să fie nu a convinge IDF să restrângă, ci să extindă operațiunile militare, până la îndeplinirea țintei finale, a cărei atingere să asigure dăinuirea Israelului. Care e acest obiectiv de atins? O indubitabilă victorie a statului evreu. Una, care să nu poată fi pusă la îndoială nici de către cei mai răuvoitori antisemiți.
Israelienii vor trebui să definească trăsăturile acestei izbânzi și să o materializeze, indiferent câte apeluri umanitare se mai lansează în favoarea protecției unor presupuși ”civili nevinovați”. Iată o sintagmă năucitoare și absurdă, parcă, într-un conflict în care toți combatanții luptă (și terorizează) îmbrăcați în haine civile, iar 75% din populația în chestiune pare a susține din toată inima obiectivul genocidar al dușmanului terorist, jubilează când e urmărit și îl celebrează frenetic când se fac pași concreți în direcția îndeplinirii lui.
E de datoria tuturor iubitorilor libertății, care își înțeleg nedelegabila răspundere, să ajute concret, cu tot ce pot, statul evreu, în efortul său temerar de a depăși criza prin care trece, ca să taie bucuria și elanul teroriștilor islamiști și ale aliaților lor extremiști de pretutindeni.
Dar dacă, așa cum s-a mai întâmplat în istorie, poporul evreu rămâne așa cum îl vor dușmanii săi, în speță singur în fața încercării sale și izolat în istovirea și necazul său: ”so be it”. Va trebui să aibă răbdare și curaj și să-și asume propria supraviețuire și faptele necesare ei cum se va pricepe mai bine. Cămașa vieții ar trebui să-i fie mai aproape decât haina protecției americane. Sau de giulgiul morții, condiționând eventuale aplauze internaționale.
Descoperă mai multe la Platformă de jurnalism independent
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Israelul va castiga. Are milenii de ani de istorie. Si sute de razboaie castigate.
Ce ma sperie e Ucraina si lasitatea vestului. Asta ma sperie cel mai mult.
Zelenskyy to hold ‘major’ news conference tomorrow
Volodymyr Zelenskyy will be holding a „major” news conference tomorrow, the Office of the President of Ukraine has said.
It’s not clear yet when or where it will take place, or what the focus will be.
Earlier, a senior Ukrainian army general said his troops have been forced to scale back some military operations due to a shortfall of foreign assistance.
Soldiers are also facing a shortage of artillery shells along the „entire frontline”, Brigadier General Oleksandr Tarnavskyi said.
Saracii oameni si cand te gandesti ca tin piept hoardelor……
Sperietura asta este nimica toată, dacă o puneți alături de ceea ce este cu-adevărat de speriat. Nu este vorba despre nici o lașitate a vestului, este doar planificare. Dacă astăzi Ucraina ar avea resurse să învingă Rusia și să o arunce înapoi peste graniță, atunci asta ar fi. Rusia doar și-ar linge rănile și ar începe să-și adune resursele pentru următoarea agresiune. Dar nu ăsta-i planul. Rusia nu trebuie învinsă, trebuie doar secătuită, de aceea Ucraina trebuie “ajutată” strict cît să poată să reziste unui război de uzură, cu cît mai lung cu-atît mai bine, în care Rusia să-și secătuiască forțele pînă la ultimul tanc și ultimul mujic. Iar atunci cînd Rusia va rămîne în fundul gol, doar cu inutilele ei bombițe nucleare, exact atunci va începe marșul triumfător al Chinei rămasă fără adversar, de recuperare a teritoriilor furate de ruși de-a lungul secolelor, plus, desigur, împlinirea celuilalt vis milenar al Chinei, anexarea Siberiei. Ce are asta de-a face cu occidentul?… Simplu. Vă mai amintiți de recenta preluare de către chinezi a portului Hamburg? Vă mai amintiți cum a fost?… Nici o șoaptă, nici un zvon, nimic din ce ar fi putut să iște vreo bănuială… cînd, dintr-odată, hodoronc-tronc, fapt împlinit. Game over… Și atenție, asta nu s-a întîmplat în Uganda, Botswana sau Mali, s-a întîmplat în Germania, “motorul” Europei… Și ăsta-i doar un exemplu printre nenumărate altele. Asta ca să nu mai rămînă loc de dubii pe a cui muzică joacă acum Europa. Iar dacă îți mai amintești și că întreaga administrație de la Washington, inclusiv așa-zisul ei “șef” este infestată la saturație cu bani chinezești, cu influență chinezească și cu vînduți Chinei comuniste, dintr-odată hopa!… se mai închide un cerc…
Preluarea portului Hamburg? Nici pomeneala. Participare chineza la o firma din port, care, departe de a se produce pe nesimtite, a iscat un mare scandal si luni de zile de controverse politice.
Imi ridic ochii spre munti ( si må intreb ) de unde va veni ajutorul ? Ajutorul vine de la……….. så spunå domnul Iancu dacå nu-i asa !
Singura „problema” este ca am vrea sa hotaram noi, cum si cand. Cu bine !
Nu trebuie să aveți nici un fel de așteptări de la năpîrca progresistă d-le Iancu, nici una. Este exact ca și cea comunistă, nu are patrie, patria ei este ideologia, care la fel ca și cea comunistă are ca țel final eradicarea completă și definitivă a oricărei urme de democrație, de capitalism, de economie de piață, de libertate, de drepturi individuale și de transformare a întregii planete într-un uriaș lagăr de concentrare. Asta au vrut comuniștii, asta au vrut și naziștii, iar obiectivul progresiștilor este încă și mai sinistru… Îl doare fix în cot pe Blinken și pe toată ciuma progresistă din DC că Israelul se duce în iad. De fapt asta este exact ceea ce-și doresc, Israelul fiind unica insulă de civilizație și de demoocrație din Levant. Iar dacă Israelul prăbușindu-se va trage și America după el, cu-atît mai bine, asta le-ar ușura neomarxiștilor misiunea de a face America praf și pulbere, care este primul și cel dintîi obiectiv al întregii pegre progresiste planetare. Nu aflați nici o noutate d-le Iancu atunci cînd spun că nu există nici o cale reală de negociere între Israel și jihadiști. N-ai ce să negociezi cu cel jurat să te ucidă cu orice preț, pe orice căi și prin orice mijloace. Nu există loc pentru înțelegeri cu cel care și-a declarat uciderea ta ca misiune a vieții lui. Exact aceasta este situația între Israel și jihadiști, exact aceeași este și situația civilizației vestice în raport cu ciuma progresistă. Este o luptă pe viață și pe moarte cu inamici lipsiți de scrupule care nu respectă nimic și pe nimeni, care pentru a-și atinge scopurile consideră că totul îi este permis, fără nici un impediment de ordin legal sau moral sau de oricare altă natură. De aceea Israelul trebuie să înțeleagă că America aceea care i-a fost aliată decenii de-a rîndul nu mai există, că actuala Americă aflată în ghearele cancerului progresist nu-i mai este nici aliată și nici prietenă, iar cei de teapa lui Blinken nu-s decît ayatollahi deghizați în Armani. Dacă Israelul nu înțelege asta, dacă nu înțelege că orice apel la “moderație” venit din partea oricui nu este decît o subversiune și că orice concesie ar face n-ar însemna decît să-și autoadministreze o înfrîngere, dacă nu înțelege toate astea, atunci e terminat, s-a zis cu el, poate de pe acum să se șteargă singur de pe hartă. Asta este ceea ce cred.
Inclin sa va dau dreptate intr-o serie de privinte, dar nu in toate. Situatia e ceva mai nuantata decat o vedeti, stimate domnule Pavelescu.