”Influensărul” pe post de zeu fals și minciunile lui mortale (IV)

Cum a reușit Radu Tudor să i-o ia înainte lui Putin și să-l nimicească pe M. Podolyak

”Influensărul” român e tare. Rău. În formele sale superioare, el e un soi de supraom nietzscheian. Și seamănă ca două picături de apă cu profeții antici. Unde pui că, informat din Olimp de cele se petrec la Moscova, București și Washington, influensărul contemporan știe ce se întâmplă în cele mai tainice unghere ale Kievului postmodern. Și la Plauru, comuna Ceatalchioi, din Tulcea, pe malurile Dunării. Doar că uneori îi trebuie multe zile să reacționeze la explozia unor drone ruse pe pământ românesc. Dar și când, în fine, reacționează!

E un prooroc care, să admitem, are toate virtuțile pământului. E omniscient, stăpânește la perfecție și istoria, și politologia, și nici meseria armelor n-are pentru el secrete. Ceea ce nu-l împiedică, totuși, să fie, concomitent:

Influensărul influențat, simțindu-se presat să-și semnalizeze obediența

Între astrele nemuritoare ale ”influensărimului” jurnalistic românesc a răsărit în înaltul cerului dâmbovițean steaua lui Radu Tudor. Blogul domniei sale era cotat în 2020 de un site ca fiind cel mai citit. Adică ”în topul preferințelor cititorilor.”

M-am apropiat deci cu maximă venerație și respect de postarea domniei sale, urgent preluată de site-uri hipercredibile ca DcNews și Cotidianul.ro, postare în care Radu Tudor îl desființa pe consilierul prezidențial ucrainean, Mykhailo Podolyak, comentând opinia postată pe Twitter/X a celui din urmă despre reacția și tăcerea românească în reacție la dronele rusești căzute pe teritorul României.

Podolyak scrisese vineri la prânz: “Desigur, nimeni nu se așteaptă ca NATO să invoce articolul 5 și să intre în război cu Rusia pentru căderea unei fragmente de metal într-un câmp românesc. Nu este cazul. Rusia își permite să folosească spațiul aerian al României și al altor vecini pentru a lansa atacuri cu rachete asupra Ucrainei dintr-un singur motiv. Pentru că este liniște. Poate că merită să articulezi mai ferm inadmisibilitatea încălcării propriului spațiu aerian? De exemplu, declarând disponibilitatea de a doborî aceste rachete și drone într-o anumită rază pentru a vă proteja granițele. În cele din urmă, punctul cheie este că este necesar să se ajute Ucraina cât mai curând posibil cu sisteme suplimentare de apărare aeriană, pentru a le disloca în zonele de frontieră. Acest lucru va crește semnificativ securitatea țărilor care se învecinează cu Ucraina și va limita capacitățile speculative și provocatoare ale Rusiei. Avem nevoie de acțiuni simple, nu de „tăcerea mieilor”… ”

În reacție aproape instantanee, Radu Tudor (anterior extrem de lent în a comenta știrea transmisă luni de ucraineni despre dreonele ruse căzute pe malul românesc al Dunării) n-a avut nevoie de vreo pauză de gândire ca să-i ardă pe loc (după cum le-a numărat chiar el) cinci smetii retorice lui Podolyak. Cinci, care sunt doar patru. În fapt, trei. Și care sunt, fiecare în parte și toate trei, un exemplu de adecvare și de evitare a ridicolului, după cum urmează. Zice textual Radu Tudor: ”cunoscut pentru talentul său dovedit de a crea controverse, Podolyak reuşeşte de data asta să comită mai multe erori dintr-o singură postare. Să le luăm pe rând:

M.P: ”Rusia îşi permite să folosească spaţiul aerian al României pentru a lansa atacuri asupra Ucrainei“.

Afirmă Radu Tudor cu aplomb și cunoaștere magică: ”Între căderea accidentală a unei drone pe teritoriul României şi folosirea spaţiului nostru aerian pentru atac este o distanţă atât de mare încât mă întreb ce instrumente de raţiune foloseşte M. Podolyak. Ucraina şi România au fost lovite simultan, una intenţionat, alta accidental. Secretarul General al NATO a declarat că nu este vorba despre un gest intenţionat al Rusiei….”

M.P: “Poate că merită să articulezi mai ferm inadmisibilitatea încălcării propriului spațiu aerian? De exemplu, declarând disponibilitatea de a doborî aceste rachete și drone într-o anumită rază pentru a vă proteja granițele”.

R.Tudor îl execută necruțător: ”ultima oară când am privit spre Ucraina, aceasta ţară era implicată într-un război sângeros provocat de invazia Rusiei şi atacul ilegal şi neprovocat ce durează de 18 luni. N-are M. Podolyak suficientă treabă, încât are timp să posteze pe Twitter sfaturi militare pentru o ţară NATO? Ştie consilierul de la Kiev ce presupune calitatea de stat aliat? Şi faptul că deciziile se iau de toti cei 31 membri, după consultări in NAC? Nu fiecare stat membru, după capul lui? Iniţierea lui M Podolyak în mecanismele aliate i-ar aduce un plus de înţelepciune.”

M.P.: ”Avem nevoie de acțiuni simple, nu de „tăcerea mieilor”. Zice R.Tudor nemilos: “Aici, simţind că se apropie zidul, Podolyak a apăsat şi mai tare pedala de aceleraţie. Rezultatul e vizibil. El sugerează că România e tăcută în faţa acestor provocări. Probabil a fost plecat din localitate (sau ceva…), pentru că n-a aflat următoarele evenimente: România a informat Consiliul Nord Atlantic la nivel de ambasadori despre incidentul de la frontiera româno-ucraineană. A ridica această problema în cel mai important for decizional NATO reprezintă exact contrariul tăcerii. Secretarul General al NATO Jens Stoltenberg a făcut o declaraţie specială pe tema incidentului, menţionând atenţia şi vigilenţa sporită a Alianţei. Ministrul român de externe a purtat un dialog pe tema incidentului cu şeful diplomaţiei americane, Anthony Blinken. După acest dialog (gest care este opus tăcerii), Secretarul de Stat american a dat un comunicat…”, etc, etc.

Și Radu Turor își încheie apoteotic diatriba la adresa mâinii drepte a președintelui Ucrainei, Zelenski, șuierând, după punctele 1-4, sardonic:

5.) Slava Ukraini !

1.) Slavă și lui Radu Tudor.

Să i le luăm și noi pe rând, respectând ordinea de clasic grec afișată de domnul ”influensăr” Tudor. Și să-i admirăm magia și omnisciența. Nu știm de unde până unde s-a trezit el să decreteze cu de la sine putere că dronele rusești au căzut ”accidental” în ograda românească, dar ce contează? O fi vizitat el capul rușilor care mânuiau dronele și știe astfel sigur și fără dubii că a fost ”un accident”! Ba poate c-o fi călătorit el în creierul lui Putin și al comandanților săi și a aflat că rușii nu provoacă niciodată, deliberat. La talentul și strălucirea de asteroid a minții sale, o fi fost Radu Tudor primit de Mafalda. Sau de oracolul din Delhi, te mai pomenești.

După siguranța ucazului său, domnul R.T. trebuie că se crede precis Ivan cel Groaznic și îndreptățit să ordone și el, după domnii Iohannis și Tîlvăr, ce avem de zis și de gândit despre bombele Moscovei explodate pe teritoriul unui stat NATO. Accidental, după cum aflăm de la Radu Tudor, astfel încât, jenați și edificați, ne vedem siliți să ne suprimăm întrebările și nedumeririle cârcotașe: dacă a fost un accident, de ce Rusia nu l-a admis public? Dacă a fost o greșeală, de ce n-a recunoscut-o Rusia? Dacă a fost o eroare, de ce n-a regretat-o Putin și n-a promis să nu o mai repete? Și dacă, așa cum just semnala Mihai Costache, pe FB, dronele iraniene Shahed 136 (zise de ruși Geran 4) sunt aparate de zbor kamikaze care, așa cum e tehnica lor, nu zboară decât drept, și nu pot face volte și descrie curbe: nu e net mai probabil să survoleze sistematic teritoriul românesc prin Deltă, ca să ajungă la Ismail și Chilia, decât să fi ajuns ”accidental” să explodeze pe teritoriul românesc?

2.) Întrucât nu-și mai încape în piele de ce doldora de informații îi e craniul, spre deosebire de capetele noastre mai cu goluri și gărgăuni, publicistul Antenei 3 îl întreabă de sănătate, de treabă și de penuria sa de cunoștințe pe prezumtivul nătăfleț care e șeful informațional al biroului președintelui Ucrainei și unul dintre cei mai importanți sfetnici ai săi, deși starul informațional și publicistic al Antenei 3 l-a degradat la rangul de simplu consilier. Așa că îl ia cu atât mai dur la refec pe Podolyak. ”N-are M. Podolyak suficientă treabă, încât are timp să posteze pe Twitter sfaturi militare pentru o ţară NATO?” – dixit Tudor. Și continuă: ”Ştie consilierul de la Kiev ce presupune calitatea de stat aliat? Şi faptul că deciziile se iau de toti cei 31 membri, după consultări in NAC?” (Consiliul Nord-Atlantic, nota mea).

3.) Ei da, întrebări grele, mustind a nimicitoare ironie. Guess what. Cu particularitățile NATO se luptă și dregătorii ucraineni care au optat pentru valorile democrației occidentale. O fac încă din anii în care ”influensărul” Tudor și colegii lui de la Antena 3 obișnuiau să se ocupe, dacă-mi amintesc bine, nu atât cu apărarea democrației, cât cu linșaje în efigie și cu subminarea justiției pe care patronul lor, fostul turnător și infractor Dan Voiculescu, voia s-o ”ia… ca să avem toată puterea”.

Nu țin minte ca jurnaliștii ”independenți” ai Antenei să fi protestat atunci prea viguros. Sau în vreun fel. Radu Tudor cârâie în schimb acum puternic. Și ia NATO în brațe, ca pe etalonul aur și ca pe mămica și tăticu. Ce mai contează că Alianța a refuzat atâta amar de vreme să ajute Kievul, ca nu cumva să supere Rusia! Ce contează că țări și oficiali ai Alianței se întrec tovărășește în a-și semnaliza anticipat și grăbit la maximum docilitatea, conformismul și obdiența, întrucât demnității și faptei de a ajuta deschis, pe față, consistent și suficient o țară și o națiune agresate și supuse unui genocid ei le preferă cizma rusă pe grumaz. În acest context, ”influensărul” român nu e niciodată singur. E alături de principalii politicieni ai uselizatei și cleptocratizatei sale țări, apărate de NATO. Cu toții acționează ca și cum se bat calicii la gura lor (ca la ordin) să-și manifeste ei din timp, preventiv și convingător, obediența și sindromul Stockholm față de dictatorul rus și regimul lui terorist.

3 și 4.) Supărare maximă i-a provocat lui R.T (ca și mai-marilor regimului Iohannis) propoziția de bun simț a lui Podolyak, potrivit căruia ”avem nevoie de acțiuni simple, nu de „tăcerea mieilor”. Aici domnul R.T. s-a repezit feroce ca Russia Today în el și l-a descris cu o imagine cât se poate de violentă, ca și cum consilierul președintelui Zelenski, un om cu care publicistul român se trage de șireturi, ar fi șoferul unui vehicul, îndreptându-și în mare viteză bolidul spre coliziunea cu zidul (iritării publicistului) și izbitura finală și fatală. Citez din opera nemuritoare a lui Radu Tudor: ”Aici, simţind că se apropie zidul, Podolyak a apăsat şi mai tare pedala de acceleraţie (sic!).”

Cum îl pune la punct pe imprudentul consilier, care a avut proasta inspirație de a posta o opinie ce nu i-a plăcut deloc, dar deloc, domnului Tudor? Curat murdar. Publicistul înșiră cam ca Pristanda reluat de Răcnetul Carpaților câte steaguri a pus România ca să nu se spună că ar fi tăcut: unul la Consiliul Nordatlantic, alte două în discuții cu Blinken și ambasadoarea SUA de la București, apoi două la primărie, două la prefectură, unul la școala de băieți…”unul la școala de fete, unul la spital, două la..la catrindală, la Sf. Niculae…două la prefectură…” Ah! Și să nu uit: Radu Tudor mai are bunătatea ieșită din comun de a ne aminti că ”Secretarul General al NATO Jens Stoltenberg a făcut o declaraţie specială pe tema incidentului, menţionând atenţia şi vigilenţa sporită a Alianţei”. Care se pune și ea, evident, la declarațiile și faptele – toate cât se poate de elocvente – ale României, stat membru exemplar al lumii libere, al Vestului, al Statelor Unite.

S-avem pardon? Nu și al Statelor Unite? Cârcotași mai sunteți. Dar poate aceste esta viitorul!?! O fi aflat profetul de pe malul Dâmboviței noutăți și planuri de extindere a Americii la Delhi, la oracol, sau pe malul Potomacului? Ce nu știm noi, cu capul nostru plin de goluri și de gărgăuni, noroc cu Antena 3 și Radu Tudor. Care de atâta perplexitate a omis, din comentariul său fluviu, tăcerea de trei zile, întreruptă de repetate minciuni, a mieilor obedienți Rusiei, înainte ca autoritățile române să întreprindă gestul cel mai firesc cu putință, de a verifica la fața locului probele privind căderea dronelor, prezentate de Ucraina.

Bine, dar punctul 4? 5?

Nu există decât în capul plin de slavă al slăvitului domn ”influensăr” Tudor Radu, cel plin ochi de informații care ne scapă nouă și proaspăt ”desființatului” consilier prezidențial ucrainean, Mykhailo Podolyak. Precum și mult disprețuitei sale țări, pentru care, desigur ca s-o salvăm de ea însăși, luptăm noi românii pe front, noi ăștia mai dăștepți și mai viteji, din cleptocrația dâmbovițeană sau din rândul prietenilor ei, care știm mereu mai bine decât toți. Cât despre domnul Podolyak, de trei zile-ncoace/gura nu-i mai tace/, iarba nu-i mai place, întrucât, n-ai ce-i face, sughite el de zor, de mult ce-l pomenesc stelele jurnalismului antenist și stăpânii lor politici.