Ce istorie repetă Trump, lăsând Vestul într-o înfrângere de proporții istorice?

Actualul președinte al SUA a comis se pare aiureli net mai grave chiar decât ale lui Obama.

Acest blog nu l-a menajat, dar nici nu l-a demonizat vreodată pe Donald Trump. L-a elogiat chiar, când a întreprins demersurile necesare scoaterii Americii de sub conul de umbră la care o condamnase extrema stângă, acaparatoarea Partidului Democrat.

Ceea ce a făcut și face Trump însă, cu Iran, după înfrângerea mașinăriei de război a mulahilor, nu se poate califica altfel decât ca un naufragiu de proporții. Nu doar naufragiul  său personal și al SUA. Sub conducerea lui se scufundă, iată, întregul Vest și civilizația iudeo-creștină. E o capitulare a Statelor Unite și, dimpreună cu America, a întregului Occident.

Conținutul înțelegerii, conform Bloomberg

Deși textul acordului nu s-a publicat încă, fiind ținut secret, Bloomberg a intrat în posesia lui. Iată ce conține, potrivit postului american:

1. Republica Islamică Iran și SUA, împreună cu aliații lor din războiul actual, declară, la semnarea acestui Memorandum de Înțelegere, încetarea imediată și permanentă a războiului pe toate fronturile, inclusiv în Liban, și se angajează că de acum înainte nu vor lansa nicio acțiune ostilă una împotriva celeilalte și se vor abține de la amenințarea sau utilizarea forței una împotriva celeilalte. Acordul final va confirma prevederile acestui articol & articolelor rămase. (Această clauză n.m s-a încheiat fără acordul aliatului israelian al SUA).

2. Republica Islamică Iran și Statele Unite se angajează să își respecte reciproc suveranitatea și integritatea teritorială și să se abțină de la a se amesteca în afacerile interne ale celeilalte.

3. Republica Islamică Iran și Statele Unite se angajează să negocieze și să ajungă la un acord final într-o perioadă maximă de 60 de zile, prelungibilă prin consimțământ reciproc.

4. Imediat după semnarea acestui Memorandum de Înțelegere, Statele Unite ridică blocada navală și previn orice interferență sau obstrucție împotriva Republicii Islamice Iran și restabilesc traficul (maritim) în termen de maximum 30 de zile la capacitatea sa maximă; traficul navelor va fi proporțional cu volumul de trafic dinainte de război din partea Republicii Islamice Iran. Statele Unite se angajează, de asemenea, să își retragă forțele din zonele înconjurătoare în termen de 30 de zile de la acordul final.

5. La semnarea acestui Memorandum de Înțelegere, Republica Islamică Iran va lua imediat măsuri pentru a se asigura că mișcarea navelor comerciale din Golful Persic către Marea Oman și invers este reluată în termen de 30 de zile la volumul de dinainte de război, ținând cont de necesitatea eliminării obstacolelor tehnice și neutralizării minelor de către Iran.

6. SUA se angajează, împreună cu partenerii săi regionali, să creeze un plan cuprinzător convenit de ambele părți pentru reabilitarea și dezvoltarea economică a Republicii Islamice Iran, asigurând în același timp o finanțare de cel puțin 300 de miliarde de dolari. Mecanismul de implementare a acestui plan, ca parte a acordului final, va fi formulat în termen de 60 de zile. (Timp în care Iranul exportă petrol și încasează averi).

7. Statele Unite se angajează să pună capăt, conform unui calendar care va fi convenit ca parte a acordului final, tuturor tipurilor de sancțiuni cu care se confruntă în prezent Republica Islamică Iran, inclusiv rezoluțiilor Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite și ale Consiliului Guvernatorilor Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA), precum și tuturor sancțiunilor unilaterale ale SUA, atât primare, cât și secundare.

8. Republica Islamică Iran reiterează că nu va produce niciodată arme nucleare. Republica Islamică Iran și Statele Unite au convenit că soarta materialelor îmbogățite și soarta tuturor celorlalte probleme legate de domeniul nuclear, convenite de comun acord, inclusiv nevoile nucleare ale Iranului, vor fi abordate în mod adecvat într-un acord final; acordul final va confirma prevederile acestui articol. (Iranul a încălcat, n.m., multe asemenea promisiuni)

9. Republica Islamică Iran și Statele Unite convin că, în așteptarea unui acord final, vor menține status quo-ul:Iranul în ceea ce privește programul său nuclear, iar Statele Unite nu vor impune noi sancțiuni Iranului și nici nu își vor consolida forțele în regiune.

10. SUA se angajează ca imediat după semnarea acestui Memorandum de Înțelegere și până la data ridicării sancțiunilor, Departamentul Trezoreriei SUA să emită derogări pentru exporturile de țiței iranian, produse petrochimice și derivate ale acestora, precum și pentru toate serviciile conexe, inclusiv cele bancare, de asigurări, de transport și altele asemenea.

11. Statele Unite se angajează ca, având în vedere progresul negocierilor în vederea unui acord final, fondurile și activele înghețate sau restricționate ale Republicii Islamice Iran vor fi eliberate și puse pe deplin la dispoziție. Aceste fonduri, fie că sunt deținute în contul principal, fie că sunt transferate, vor fi utilizate pentru orice plată finală către beneficiar stabilită de Banca Centrală a Republicii Islamice Iran și vor fi pe deplin disponibile pentru utilizare. Statele Unite se angajează să emită toate permisele și licențele necesare pe această bază.

12. Republica Islamică Iran și Statele Unite convin că va fi stabilit un mecanism de implementare pentru a supraveghea implementarea cu succes a Acordului Final și angajamentul viitor față de acesta.

13. În urma semnării prezentului Memorandum de Înțelegere și la primirea asigurărilor privind începerea implementării articolelor 4, 5, 10 și 11 din prezentul Memorandum de Înțelegere și implementarea continuă a acestor etape, Republica Islamică Iran și Statele Unite vor intra în negocieri pentru un Acord Final exclusiv în ceea ce privește articolele rămase.

14.Acordul final va fi aprobat printr-o rezoluție obligatorie a Consiliului de Securitate al ONU.

Ce înseamnă toate acestea, în esență?

Nu sunt singurul care vede lucrurile în nuanțe de cenușiu și de negru.

Ziaristul de centru-dreapta american, Abe Greenwald, a explicat la Commentary despre ce e vorba. Și de ce SUA au făcut global, dar în fața Iranului, sub Trump, ceva mai rău decât Obama cu al său JCPOA. Și anume nu doar pentru că le-a arătat islamiștilor iranieni versiunea americană de ”încetare a focului”. Care ”prevede ca numai America să înceteze focul, nu și Iranul”. Ci și pentru că, ”dincolo de agravarea celor petrecute prin JCPOA, în privința includerii în ecuație a Israelului și Libanului, ori a eliberării de zeci și sute miliarde pentru Iran”, care va beneficia de fonduri duble față de cele dăruite de Obama, ”partea cea mai rea” a actualului acord rezidă în ”capitularea militară a Americii”.

Căci în epoca JCPOA, America nu era într-o confruntare militară cu regimul islamist iranian.  

Inutil de subliniat că Abe Greenwald are perfectă dreptate.

Altă voce lucidă îi aparține analistului politic și militar german, Michael Roth, fost ministru în mai multe guverne și ex-purtător de cuvânt al grupului parlamentar din Bundestag al SPD. Fostul demnitar berlinez, marginalizat de extrema stângă din partidul său progresist, a criticat fără menajamente acordul americano-iranian și pe cancelarul german Merz, care, inexplicabil, a simțit nevoia să-l perie pe președintele SUA, Trump, și să felicite America și Iranul islamist (terorist și genocidar) pentru încheierea înțelegerii.

Roth a subliniat că aceste felicitări sunt o ”rușine”, că regimul iranien ”e terorist” și că președintele Trump ”nu și-a atins niciunul din obiectivele războiului”, în afara slăbirii militare a Iranului. Căci pericolul unui Iran cu bombe atomice persistă. În schimb, i se ridică sancțiunile și ”i se dau bani unui regim islamist al cărui terorism e rațiune de stat”. Roth a amintit și de suferințele iraniencelor și iranienilor care ”au ieșit în stradă pentru libertate și democrație, mulți plâtindu-și vitejia cu viața. Acum sunt siliți să fie martorii răsplătirii torționarilor lor”. Roth n-a uitat nici de slăbirea masivă a statelor din Golf, nici de amplificarea potențialului de șantaj al Iranului.

Ce a ”uitat” să precizeze Roth?

Roth, coresponsabil ca ministru în două guverne Merkel pentru decăderea Europei a uitat să menționeze un ”detaliu”. Și anume că europenii sunt de vină și ei, din plin, pentru tragedia actuală, de vreme ce au criticat masiv SUA și Israelul când cele două țări au pornit lupta împotriva mullahilor și a oștirilor lor de teroriști, dar li s-a refuzat solidaritatea Europei. Mai mult, țări ca Spania și Franța au torpilat activ eforturile militare americano-israeliene.

Trăgând linie, analistul politic și militar britanic, Andrew Fox, care a luptat ani de zile în unitățile de elită ale Regatului Unit, mai ales în Afganistan, a rezumat situația așa:

Bilanțul e negru. Netanyahu i-a vândut lui Trump un război. Trump a schimbat planul sub presiunea Turciei. Frontul kurd a murit înainte de a se naște. Strada iraniană nu s-a răsculat. Regimul a supraviețuit. Ormuz a devenit centrul coercitiv al conflictului. Piețele petroliere au creat urgențe. Războiul rachetelor a început să fie exorbitant de costisitor. Bursele americane s-au văzut devalizate. Europei și Taiwanului li s-a amintit că arsenalele SUA sunt limitate, iar ajutor american condiționat. Statele din Golf au început să-și îngrădească riscurile. Arabia Saudită să se arate prudentă. Turcia și-a sporit pârghiile, Pakistanul relevanța, China ocaziile. Israelul și-a amplificat dependența și umilința. Iar Trump a obținut o încetare a focului care, în termeni strategici, arată a ieșire de urgență”.

Ce nu spun nici Roth, nici Fox?

Că nenorocirea (care e, nu în ultimul rând, morală, de vreme ce trădează poporul iranian) nu era deloc obligatoriu să aibă loc. Dezastrul e urmarea inepției unui președinte neinstruit, a nevolniciei americane, a unei națiuni prea obosite, sătule, nepăsătoare și prostite, ori smintite, să înțeleagă de la sine, vorba lui Churchill, că ”a avut de ales între război și dezonoare și a optat pentru cea din urmă, astfel încât va avea război”.

Fiindcă nu există, realist vorbind, nicio cale de înțelegere ori de negociere, nicio șansă de găsire a vreunei posibilități veritabile de acord între stilul de viață american și european, pe de o parte, și fanatismul cultului morții islamist, pe de alta. În mod vădit, istoria se repetă.

Vestul se află clar în punctul acordului din 1938, cu Hitler. L-au încheiat la München lideri nu doar abulici și împăciuitoriști, ci și narcisiști, care au vrut ca Trump să creadă că ei, tocmai ei au fost aleși să fie mesianicii demnitari ”care au salvat pacea în timpurile noastre”. În fața zelului unor apucați în delir apocaliptic, războiul care va urma va fi probabil groaznic.