Prețul șantajelor turcesc și unguresc și adevăratul clivaj

De ce se pun Budapesta și Ankara de-a curmezișul intereselor apusene? Ambele state șantajează Vestul, blocând proiecte cheie ale UE și NATO întru punerea la punct a Rusiei fasciste și imperialiste. De ce? Care le e prețul?

În cauză e ceea ce a părut mult timp să fie un frate etnic și lingvistic din familia limbilor ural-altaice. Finlanda e în mod vădit, azi, din alt aluat decât mai-marii șantajiști ai Turciei și Ungariei. În 1939, finlandezii au luptat cu o incredibilă dăruire și enormă temeritate împotriva armatei roșii, staliniste, în ciuda discrepanței în număr și în armament dintre scandinavi și colonizatorii comuniști ruși.

Ungaria și-a specificat prețul. Afirmând că ar avea nevoie de o modernizare a infrastructurii ei energetice care ar costa între 15 și 18 miliarde de euro, Ungaria și-a prezentat pretențiile pecuniare pentru eventualitatea revocării refuzului ei de a da lumină verde embargoului petrolier propus de UE întru pedepsirea și combaterea imperialismului rusesc.

Ce solicită la bursa șantajelor politice Turcia, care și-a schimbat de trei ori poziția cu privire la aderarea NATO a Suediei și Finlandei în doar câteva zile? Bani?

La prima vedere ar vrea sistarea ajutorului dat de cele două state extremiștilor. Între care kurzilor din PKK și YPG, precum și adepților reformistului Fethullah Gülen, un cleric și nemesis personal al lui Erdogan. Pentru că ambele state ar fi ”incubatoare ale terorismului kurd și gülenist” – dixit Erdogan, un tiran care și-a islamizat țara, i-a lichidat libertatea presei și independența magistraților, i-a pus autoritățile sub strict control politic și îi terorizează pe kurzii din Turcia și din afara ei.

Potrivit ”Middle East Eye”, Ankara vrea extrădarea de combatanți kurzi ai organizației marxiste PKK din Suedia și Finlanda, garanții de securitate și renunțarea la sancțiunile militare impuse Turciei din 2019 încoace, când s-a interzis exportul de arme din pricina invaziei turcești în Siria. Ar fi vorba de șase membri ai PKK azilanți în Finlanda și de alți unsprezece aciuiați în Suedia.

Miza e mai mare

Dar nu sunt oare naivi cei care cred că Turcia s-ar arăta satisfăcută de extrădarea celor 17 extremiști kurzi din nordul Europei și de anularea embargoului de arme impus Ankarei pentru barbaria ei siriană? Nu e foamea Turciei islamiste foarte mare? N-are ea interese care se bat cap în cap cu ale americanilor și vesteuropenilor, dar pot și sunt concordante parțial cu ale Rusiei și Iranului? Nu știe Erdogan că poate revendica și ridicarea sancțiunilor americane, care și-au pierdut încrederea în Turcia, îi refuză avioane de vânătoare F-35 și sisteme defensive antirachetă, după ce Ankara a vexat Alianța Nordatlantică din care face parte, achiziționând sistemul defensiv antibalistic rusesc S-400?

Secretarul general al NATO, Stoltenberg s-a și înclinat, recent, adânc. Cât e el de lung, s-a făcut cât a putut de scund în fața Înaltei Porți, afirmând, cum scrie Bild, că ”Turcia e un aliat apreciat și toate obiecțiile ei securitare trebuie abordate…întrucât în acest moment istoric trebuie să fim umăr la umăr”, după cum i-a susurat el drăgăstos în ureche ministrului de externe turc, Mevlüt Cavusoglu.

Nu e clar cum rămâne, în acest caz, cu obiecțiile de securitate legitime ale altor aliați. La urma urmei, Turcia nu e doar o țară serios sărăcită, cu o inflație de 70%, structural instabilă, ci și un bastion al Frăției Musulmane. Una care se are bine mai puțin cu democrații pro-occidentale ca Israelul, cât cu alte tiranii islamiste ca Iranul și Qatarul.

Iar Rusia îl are pe Erdogan în Siria la degetul ei mic. Motiv pentru care Ankara încearcă să-și dovedească ori de câte ori poate utilitatea pentru Moscova. De pildă asumându-și, într-un conflict în care taberele beligerante chiar dacă ar avea de negociat, n-ar avea nevoie de medierea unor terți ca turcii, o ”mediere” ce-i ”permite” Ankarei să nu adopte, ca restul aliaților din NATO, sancțiunile impuse neofascistului criminal de război de la Kremlin.

Analiza occidentală a obiecțiilor ridicate de turci și de unguri la proiecte occidentale vitale într-o lume în care Rusia a aruncat în aer ordinea mondială bazată pe drept internațional e în genere ca o pătură prea scurtă. E bună, caldă și utilă, dar nu acoperă întregul trup zgribulit.

Adevăratul conflict

Și ungurii și turcii au cu Vestul o ceartă eminamente axiologică. E un conflict pe valori cheie, naționale și religioase, care apropie naturaliter Budapesta și Ankara de Moscova, de vreme ce, din unghiul elitelor politice ale acestor țări, Occidentul favorizează un curs globalist, în care nu mai încap suveranitățile naționale, interesele popoarelor, religiile clasice și, deci, nici identitatea lor.

Iată ce le predispune la a ridica obiecții aparent rezonabile, în fapt iraționale, de vreme ce stau în calea unei solidarități vitale în epoci de criză, în care în joc sunt însăși alianțele furnizându-le securitate și prosperitate, puse în chestiune, odată cu întregul eșafodaj al dreptului internațional și al conviețuirii civilizate, de un regim ce tâlhărește la drumul mare, precum cel mafiot, rusesc.

Soluția?

Util ar fi să li se explice ambelor țări, clar și persuasiv, că au de optat. Pot alege să-și bage mințile în cap. Sau să fie percepute în continuare, global, drept netrebnice și vinovate nu doar de un abject șantaj politic, ci și de complicitatea nu mai puțin infamă cu un regim genocidar.

Au de ales între a fi respectate de familia națiunilor civilizate, ori tratate adecvat pentru cazul perpetuării odioaselor lor manevre politicianiste. Ar putea fi urgent evacuate din această familie, așa cum merită, ca niște abonimabile state paria, de evitat, de izolat, de sancționat. La rigoare, orice alianță se poate reformata, dacă se dovedește că nu mai funcționează într-o formulă perimată.

Și cât de perimată este această formulă, după ce Rusia a dovedit, invadând Ucraina, cât de pernicios e împăciuitorismul occidental, cât de nocivă e renunțarea la principii și, mai ales, cât de vătămătoare poate fi abandonarea descurajării și cedarea în fața unor șantaje și poziții extremiste, precum ale regimului Putin!

E greu? E incomodă orice doză, cât de mică, de curaj și principialitate? Or fi. Dar e moral, inteligent și util ca Turcia și Ungaria să nu fie răsplătite, ci pedepsite pentru șantajismul lor. În ce-l privește, Vestul ar face bine să calmeze urgent și credibil aprehensiunile religioase și naționale stârnite în ample segmente ale globului de extrema stângă americană și europeană.