Greață. ”Eroul Biden”. Cine e Kamala. Scene americane de republică bananieră

Îngrețoșați, observatorii cinstiți ai scenei politice americane vor avea dificultăți să evite să-i apuce accesele de vomă în reacție la ce se întâmplă și se spune, dezinhibat, dezgustător, peste ocean.

Iată mai întâi laudele ditirambice la adresa unui președinte care a făcut-o repetat de oaie.

Nefăcute ale președintelui în exercițiu. Și ale șefei Serviciului său Secret.

Biden are calități. Una din ele: e familist. Alta: nu e antisemit. Nici antiamerican n-a fost, cât timp știa de el. După 7 octombrie 2023 s-a comportat bine, pe alocuri chiar glorios cu statul evreu, Israelul fiind principalul aliat al SUA în Orientul Mijlociu.

Dar slăbiciunea lui i-a stimulat pe agresori. Ca și pe Putin. Iar Biden a mințit o viață, nu doar în dezbaterea cu Trump, unde a turnat gogoși cât l-au ținut puterile.

Apoi, nici măcar pe șefa Serviciului său Secret n-a dat-o afară, deși femeia e în mod direct vinovată pentru sângele vărsat la Butler. Ea e culpabilă pentru refuzul cererilor repetate de întărire a pazei lui Trump. Kimberly Cheatle a sfârșit, după 9 zile de la atentat, să admită, însă numai parțial, în Congres, că ” noi am eșuat”, eșecul fiind, potrivit ei, ”cel mai important rateu operațional al serviciului de decenii”.

Kimberly Cheatle continuă să mintă. Nu a fost în primul rând eșecul ”nostru”, ci al ei, personal. Ei îi aparține personal vina de a fi hotărât că ar fi fost ”prea riscant”, pentru agentul ei, un ”acoperiș”, de pe care, pentru că pentru ucigaș n-a fost ”prea periculos”, a fost omorât cu pușca un om nevinovat. Omul își apărase familia cu propriul său trup, în timp ce atentatorul nedepistat la timp de agenții Serviciului condus de Cheatle, serviciu flancat de FBI și de polițiști locali, tot trăgea în fostul președinte, incitat de Joe Biden. Care-i calificase victima drept ”Hitler”, astel încât asasinul de pe acoperișul judecat ca ”prea riscant”, chipurile, pentru un agent al Serviciului Secret, se putea simți ”salvator al lumii.”

Acestui Biden, Casa Albă i-a scris, conform New York Times, scenariul tuturor interviurilor date presei din 2021 încoace. Și se știa că nu mai funcționa cum trebuie cel puțin din 2022, de la prestațiile sale lamentabile de la întâlnirile G7.

În acest răstimp, administrația lui a eliberat zeci de miliarde de dolari pentru regimul totalitar și terorist din Iran, care e în prezent, dixit Blinken, acum o săptămână, ”la două săptămâni de bomba atomică”.

Cu toate acestea, liderul stângii americane globale stăruie să rămână președinte? Dar stăruie el? Sau nevasta? Sau fiul delincvent de drept comun și toxicoman? Sau camarila coruptă, din jurul lui?

Iar acum Biden e lăudat ca un erou?

Dar pentru ce? Pentru că se freacă mulți la ochi, nevenindu-le să creadă că Biden s-a retras din cursa prezidențială pe X/Twitter, într-o manieră cum nu se poate mai netransparentă, fără să dea imagini ale actului istoric al cărui autor pretinde a fi? Dar oare cine i-o fi scris mesajul? În slujba cui?

Dar oare când și-a luat decizia? Dar oare ce l-a determinat s-o adopte?

Apoi, nu se știe unde e, dacă nu se ascunde în Wilmington, Delaware. Nu e clar, concomitent, de ce crede că mai poate fi comandant suprem al armatei. Și mai grav, o susține, vai, la președinția SUA, pe Kamala Harris.

Cine e Harris?

O mincinoasă, prinsă cu minciuna în direct, la tv, de Lester Holt, un jurnalist de stânga, care a contrazis-o repetat când Harris insista să afirme, fals, că s-ar fi ”deplasat la frontieră”. Și ar fi ”fost la graniță”. C-o fi, c-o păți. Or, nu fusese. Nu se deplasase. Mințea. Și râdea.

O femeie de nimeni aleasă, altfel decât ca procuror, din gura căreia circulă cele mai deconcertante citate și plagiate. Harris l-a plagiat, bunăoară, fără jenă, pe Martin Luther King, ca să se arate ea, de mică, într-o lumină eroică.

Iar într-un citat deosebit de solemn, învățat pe de rost și reiterat cum își repetă papagalii intervențiile, Kamala Harris tot afirmă, în cele mai diverse interviuri și situații ale vieții, însoțindu-și zisul profetic cu gesturi mari, hieratice, de guru, că ea, una, ”își poate imagina un viitor, neîmpovărat de poverile trecutului”.

Și cuplul Obama-Pelosi care a extras din joben invalidarea pentru cursa prezidențială a președintelui pentru care optaseră milioane de democrați, fiindcă celor doi nu le mai place Biden, își pot imagina la fel.

În alt citat, Harris amintește de Chamberlain și Daladier după ce l-au hrănit la München pe balaurul Hitler, vârându-i sub mustață micuța Ceholsovacie. Revenind ulterior acasă, se băteau, în 1938, cu pumnul în piept. Pentru că ei ar fi ”salvat pacea în timpurile noastre” (cu un an înaintea izbucnirii celui mai devastator război mondial care a pustiit planeta.

Cu o mască neagră pe față, într-un deux pièces bleu ciel, Kamala deschide, stând jos, o conferință despre ”cele mai importante chestiuni ale timpului nostru”. Și, mândră de taiorul ei și de poziția ei în capul mesei, afirmă nesilită de nimeni, în fața celor mai importanți lideri ai planetei, că ea, una, ”e Kamala Harris, o femeie, ale cărei pronume sunt ”ea”,”ei”, ”ea” fiind îmbrăcată într-un ”costum albastru”. Genial. Pur și simplu: genial.

Față cu degradantul spectacol

M-a apucat repulsia, scârba, sila și oroarea. Atâta înveliș lingvistic vid? Atâta vanitate râzăreață umflată cu pompa? Doar atât pot Statele Unite? Farul libertății? Primus inter pares în NATO?  Speranța lumii libere, într-un moment de maxim pericol pentru întreaga planetă?

Ca administrația să se bip cu boltă pe 14 milioane de voturi preliminare? Să împingă în față fără vot o emfatică ex-procuroare cu unica virtute de a fi femeie și de origine indiano-jamaicană, astfel încât să-i poată insulta și pe adversarii ei politici actuali, nu doar pe Joe Biden, înainte de a fi câștigat alegerile primare democrate, că ar fi ”rasiști” și ”misogini”, dacă o critică pe ea? Dar care dincolo de pompierismul afișat ca surogat de inteligență nu are, ca vicepreședintă a SUA, nici cea mai vagă idee despre politică, dincolo de faptul că ”Ucraina e o țară mai mică decât vecina ei Rusia, care a atacat-o și asta nu e bine”?

Mi-e sincer rău. Am un atac de gută. Mi s-a umflat piciorul. Mă doare rău. Corpul meu somatizează. Refuză literalmente să mai meargă înainte. Unde să meargă? Spre derizoriul și bătaia de joc în care s-a prefăcut, la Washington, cea mai proastă administrație a SUA din istorie?

Dar hait! Iată că piciorul mi s-a dezumflat subit

Mi-am amintit că Trump, care a refuzat să-i facă pe plac Kamalei și n-a adoptat vreo poziție extremă pe tema avortului, ca să poată fi combătut pe acest subiect, e net mai popular decât Harris. Pe care trăgătorii de sfori de la Hollywood o ascund, pe moment, de presă. Și de orice transparență.

Între timp, Partidul Republican a devenit gruparea politică reprezentând interesele muncitorilor. Și oamenilor de rând. Și ale minorităților. Nu stânga nominală. Nu Partidul Democrat. Nu elita descreierată, anti-meritocratică, fanatică, ideologizată marxist, maoist și antisionist, din care face parte Harris. Nu elita de stânga care i-a ascuns ani la rând beteșugurile lui Biden înainte de a-l debarca brutal, printr-un puci.

Din pricina acestei elite, universitățile de top ale SUA s-au prăbușit în manifestări violente, antisemite și pro-teroriste, care au întors pe dos stomacul americanilor neîndoctrinați. Pe cine vor vota ei?

Cu Harris în frunte, democrații se vor prăbuși la alegeri, chiar dacă vor tematiza ”vârsta avansată” a lui Trump Democrații ar avea, evident, alternative. Dar numai dacă îndrăznesc să candideze. Și numai dacă nerușinații puciști n-au aranjat deja, pe sub tejghea, jocurile menite să ”salveze democrația” americană de ”dictatorul” Trump.