Joe Biden face pasul îndărăt. Președintele o trimite în cursă, în locul lui, pe Kamala Harris. Dar retragerea lui și celelalte consecințe ale deciziei sale ridică mari probleme.
Devenise evident, după intervenția fostului președinte Obama – iar acest blog a anticipat demersul – că Biden va trebui să se retragă din cursa prezidențială. Galopanta degradare a capacităților sale cognitive pur și simplu nu a mai putut fi ascunsă de americani și de ochii lumii după catastrofala sa dezbatere televizată cu Donald Trump și a stârnit panică în Partidul Democrat.
Frica de a pierde alegerile, nu doar prezidențiale, ci și cele pentru Congres și Senat, i-a galvanizat pe granzii partidului lui Biden care au început să îi forțeze tot mai fățiș mâna bătrânului. În cele din urmă, familia, în frunte cu soția sa Jill și cu fiul său corupt și condamnat în justiție, Hunter, care insistaseră ca Joe să rămână în cursă, au capotat când s-au trezit complet izolați.
Aruncând prosopul, Joe Biden face un ultim mare deserviciu partidului său și Americii, ca și lumii libere, propunând-o ca înlocuitor în cursa prezidențială pe Kamala Harris.
Propunerea lui e ca un fel de răzbunare pe ștabii partidului democrat care n-o prea pot suferi pe vicepreședinta lui Biden, o personalitate moralmente dubioasă, cu o gândire confuză, cu o exprimare agramată, cu un discurs rudimentar, limitat și lipsit de orice autenticitate și cu o mare deficiență în sfera popularității în rândul americanilor.
Kamala Harris a fost aleasă în 2020 ca vicepreședintă pe criterii identitare și rasiale, iar nu de competență și de inteligență, ori de moralitate. Însuși președintele Biden a bătut toba în repetate rânduri că ar fi dobândit presupuse ”merite istorice”, alegând-o ca parteneră pe reprezenta unei minorități rasiale.
Întâmplător, Harris nu este, așa cum sugerează stânga și extrema stângă, o defavorizată. Dimpotrivă, ea este descendenta unei familii din elită, cu o situație materială foarte prosperă, din mediul academic american.
Nominalizarea ei ca reprezentantă a partidului democrat în cursa pentru președinție invalidează votul a 14 milioane de alegători, care în alegerile preliminare (primare) s-au pronunțat în favoarea lui Joe Biden, nu a Kamalei Harris. Spune totul despre aderența la democrația pe care pretinde că o apără, faptul că Biden nu le dă democraților posibilitatea de a opta prin vot liber, preliminar, în favoarea candidaturii preferate în scrutinul din noiembrie.
Altă mare problemă pe care o ridică retragerea din cursă a lui Joe Biden este capacitatea lui de a conduce America în continuare. Jobul lui Biden nu e decorativ. Dimpotrivă.
Nu trebuie uitat că acestui bătrân senil care nu mai funcționează aparent nici oficial, după 8 seara, îi este dat să ”controleze”, ca ”președinte”, butonul nuclear. Ceea nu e în regulă.
Așa cum americanii au sesizat problemele cognitive ale președintelui lor, așa le-au observat și dușmanii lumii libere și ai Statelor Unite. Ar fi iresponsabil să li se dea posibilitatea de a se prevala de starea sănătății președintelui american pentru a lansa vreo agresiune împotriva Americii sau aliaților ei din NATO și din afara pactului nord-atlantic.
Oricât credit i-am acorda lui Biden, oricâtă înțelegere și empatie am avea pentru necazurile unui om în vârstă, trebuie să înțelegem că președinția americană nu este o funcție oarecare și nici nu poate fi tratată ca și cum ar putea fi lăsată în dar președintelui depășit de situație, pentru ca să nu i se lezeze sentimentele. În fond, dacă nu mai are capacitatea mentală, psihică și intelectuală necesară susținerii unei candidaturi prezidențiale, cu atât mai puțin se presupune că mai dispune de însușirile obligatorii exercitării în continuare a funcției executive supreme.
Nu e vina lui Joe Biden că s-a îmbolnăvit, iar decizia sa generează cu atât mai mult respect cu cât nu e clar în ce măsură bolnavul mai recunoaște realitățile. Dar, odată ce cogniția sa este vădit afectată, nici Americii nu i se poate cere să accepte ca primul slujitor al națiunii să rămână în funcția supremă, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic și ca și cum ultimele lui decizii și hotărârea de a rămâne la cârmă ar trebui asumate fără cârtire. Totuși, exact acest lucru insistă Biden să-i ceară țării sale, care l-a suportat în ultimii 3 ani și jumătate cu toate dezastrele incomensurabile ale politicii sale.
Se intră de aici încolo pe un teren virgin politic, juridic, legal și moral, amintind, istoric, de faza finală, rușinoasă, a președinției Woodrow Wilson.
Descoperă mai multe la Platformă de jurnalism independent
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Decizia de inlocuire a lui Biden a fost luata atunci cand au acceptat dezbaterea, nu saptamana asta. Astea doua, dupa parerea mea, sunt decizii legate, de tip cauza-efect. Nu stiu daca Harris o sa fie propunerea pentru presedinte, democratii mai au timp pana la conventie sa hotarasca asta. Deocamdata avem o mare perdea de fum, probabil anticipata de arhitectii puterii din US. N-au anticipat faptul ca Trump o sa scape dintr-un atentat, nu cred ca asta se poate rezolva de un „candidat minune”. Tot ce pot face e sa masluiasca sondajele astfel incat sa para credibile sutele de mii de voturi ce vor fi furate in noiembrie. Nu sunt nici belicos si nici adeptul conspiratiilor, dar este posibil sa iasa un fel de razboi civil in US, daca democratii mai intrec o data masura cu alegerile. Sa ne fereasca Dumnezeu de asa ceva!
In lumina asta, gestul cu pumnul facut de Trump si indemnul „Luptati, luptati!” are deja o alta semnificatie.
Și eu îmi fac mari griji.