Summitul ruso-turc și slăbiciunea lui Putin mergând la Canossa

Va fi, oricum, o istorică întâlnire la vârf: președintele Rusiei, Putin, își va vizita omologul și ”prietenul”, pe Erdogan, la Ankara. La ce-ar fi bună această întâlnire? De ce are loc?

Summitul ruso-turc e un bun prilej pentru varii deziderate. Din care unele ar fi chiar mai importante decât scăderea vremelnică a prețului grâului.

Putin e așteptat după gratii

Ar fi un moment optim pentru arestarea dictatorului rus, spre a fi deferit Curții Penale Internaționale, care-l caută pe Vladimir Putin cu mandat de arestare pentru răpirea și deportarea de copii ucraineni. Pentru că tribunalul de la Haga încă n-a apucat să-l caute și pentru hecatombele de cadavre pe care le creează Putin zi de zi, săptămână de săptămână, lună de lună, de un an și jumătate.

Erdogan nu va fructifica totuși astfel, probabil, acest optim moment. Căci sultanul islamist de la Ankara are altă agendă. Erdogan vrea, desigur, ca și Putin, aplauze pentru revalidarea acordului pe cereale, care ar urma să aibă loc, probabil, în cursul întrevederii la vârf ruso-turce. Autoritarul președinte al Turciei a lăsat să se întrevadă încotro țintește, calificând ”Inițiativa Grâului în Marea Neagră” drept un ”pod spre pace”.

Or, mai degrabă e, în realitate, o punte spre instrumentele de șantaj ale dictatorului rus și spre auto-tămâierea liderului de la Ankara. Ceea ce nu înseamnă că nu trebuie repus cât mai grabnic în funcțiune.

Cauzele reale ale întâlnirii

Ambii salvaționiști cu pretenții mesianice vor să se prezinte lumii ca ”izbăvitori” cu acte în regulă. Căci denunțarea, de către Rusia, a acordului pe exportul de grâne în Marea Neagră, mediat de turci, a nemulțumit grav multă lume.

A înfuriat serios nu doar Ucraina, căreia blocarea porturilor ei la Marea Neagră și punerea pe butuci, între altele prin înfricoșarea asiguratorilor și armatorilor a celor de la Dunăre, îi produc mari pagube economice. Putin a indispus rău și Ankara, mare importator de cereale ucrainene.

Apoi i-a panicat pe africanii care fac foame. Și a enervat și Vestul. La bursele căruia prețul grâului, cerealelor și alimentelor crește necontrolat, crește necontenit, crește exploziv, amplificând inflația. Și care știe că fiecare zi în care nu-l oprește pe Putin când bombardează cu impunitate Ismail și Reni, la granița NATO, ori iscă atrocități, foamete și omor în masă, în Ucraina și în lume, sporește vina și răspunderea Occidentului.

Fiindcă există ceea ce se numește ”Responsabilitatea de a Proteja”, o normă internațională adoptată de ONU în 2005, ca să nu mai aibă loc atrocități, epurări etnice și crime de război și împotriva umanității de genul celor iugoslave și ruandeze. O normă, pe care Vestul o încalcă zi de zi, neintervenind să-l oprească pe criminalul de război Vladimir Putin.

În schimb, Moscovei i s-a semnalizat că occidentalii ar fi dispuși s-o lase mai moale cu embargoul și cu înăsprirea sancțiunilor, dacă Rusia se dă pe brazdă cu resuscitarea acordului pe cereale. Iar Turcia numai de o criză alimentară n-are nevoie. Și se teme dintotdeauna de Rusia.

Dar e o teamă care e pe cale să se risipească, grație eroismului luptătorilor ucraineni și astuției liderului de la Ankara, un sultan care a înțeles că, în ciuda afișatei lui lașități, Vestul e, pe termen lung, și nu în ultimul rând datorită Ucrainei, mai tare decât Rusia.

Așa că, din motive radical diferite, dictatorilor rus și turc li s-a părut un moment propice să se întâlnească și, probabil, să repună în funcțiune acordul pe grâne spre a culege în vest și în sudul global, torentele de aplauze dorite. Și spre a-și ameliora cu această ocazie raporturile, considerabil răcite după ce Turcia, mesmerizată de forța ucrainenilor, le-a dat drumul în Ucraina unor eroi luați prizoneri de ruși la Azovstal și, mai ales, după ce Ankara a acceptat aderarea Suediei la NATO, afirmând că și ”locul Ucrainei este în alianță.”

Împăratul se arată, iarăși, gol. Și merge la Canossa.

Acum aproximativ un mileniu, pe vreme de iarnă, împăratul german Henric al IV-lea s-a îndreptat, în zdrențe de pocăit, spre castelul de la Canossa în care-l aștepta, suveran, Papa Grigore al VII-lea.

Crudul Suveran Pontif l-a lăsat pe ditai afurisitul crai neamț, zgribulit de ger, la poartă, să-l aștepte desculț în zăpadă, ca să-l implore să i se ridice anatema, înainte ca neînduplecatul Papă să admită, din vârful buzelor, iertarea pe care și-o dorea fierbinte Henric, excomunicatul.

Rușinat a fost, în repetate rânduri, și Putin, după ce și-a declanșat războiul din Ucraina, mai întâi de către Erdogan, acum mai bine de un an. Și mai nou, de către președintele egiptean Sissi. Pe ambii, țarul rus s-a văzut silit să-i aștepte molfăind în gol, în timp ce kaghebistul asasin, devenit brusc mielușel, își muta nervos și spasmodic greutatea corporală de pe un picior pe altul.

Ce contrast față de Putin cel de pe vremuri! Care a lăsat-o pe Angela Merkel, trufaș, să-l aștepte 4 ore și un sfert încheiate, în 2014! Iar pe actualul Papă, iezuitul Francisc, la Vatican, nu la Canossa, vreme de un ceas! Nimic nu-i ilustrează lui Putin mai plastic decăderea și totodată degringolada Rusiei, pe care o reprezintă dictatorul decât lăsatul său obraznic, pe tușă, de către dictatori de mâna a doua! Nimic nu exemplifică mai convingător prefacerea lui Putin în paria.

Putin știe că ar fi șah mat dacă turcii s-ar enerva și ar efectua escorte de cargoboturi ucrainene, sau transporturi de grâu în Marea Neagră, pe care le-au demonstrat, recent, ca fiind posibile, printr-o navă israeliană și alte două – toate aparținând unor concerne turcești – plecate din Corint și Georgia spre porturi ucrainene și românești.

Căci, în ciuda amenințărilor ei demente, Rusia n-ar îndrăzni în actuala ei situație să atace astfel de nave, ca să nu provoace un incident care să poată fi considerat casus belli și s-o plonjeze, așa slăbită cum e de conflictul din Ucraina, într-un război catastrofal cu NATO.

Pe de altă parte, Erdogan, șmecher, îi dă dictatorului rus pe la nas cu șansa de a nu se umili din nou, arătându-se iar cum e în fapt: un împărat gol care, ca să amplifice prețul cerealelor exportate de Rusia și a pune pe butuci economia ucraineană, a ordonat, în disperare de cauză, o blocadă a Mării Negre, de capul căreia nu e o veritabilă putere moscovită. E insolență, tupeu și aroganță ruse, necontrate de prea lașii lideri apuseni și de inexistenta marină militară românescă.

Așa că Putin pare să fi cedat nervos contrașantajului turcesc cu nave trimise spre Ucraina.

După cum a indicat recent și Casa Albă, Rusia s-a aratat subit dispusă să revalideze acordul pe cereale.

În fapt, Putin e gata să se ducă, în genunchi, la Canossa, în speță la Ankara, să se pună bine cu Erdogan, de care Moscova, ajunsă militar cu izmenele pe vine, are acum nevoie mai mult decât oricând. Iar Erdogan, islamistul, e fericit să se poată da drept Papa Grigore al VII-lea. Dar și Erodgan și americanii se înșală grav, dacă se iluzionează că pot face afaceri cu Putin.

Și demonstrează că sunt inepți sau analfabeți, de vreme ce nu știu suficientă istorie sau nu știu să învețe din ea. Papa Grigore avea să fie debarcat și mazilit de Henric, căruia nu i-a venit de hac la timp. Asta speră și Putin. Să i se dea aer și răgaz să se refacă și să contraatace în Ucraina și în lume cu succes.