Procesul unui sandviș cu șuncă pentru ”crimă contra democrației”

Ce hram poartă noul proces federal deschis la Washington împotriva lui Donald Trump, ce șanse de succes va avea în final acuzarea și ce înseamnă audierile pentru Statele Unite? E grav. Căci procesul are potențialul de a păgubi durabil și profund democrația superputerii și, deci, lumea liberă.

Fostului șef al statului american, Trump, i s-au intentat în capitala SUA noi audieri judiciare federale. I se impută ”crime contra democrației”, ”complot de răsturnare a rezultatului alegerilor” și ”minciuni electorale”, în speță ”conspirație contra statului” și ”conspirație în vederea comiterii unei escrocherii electorale”. Pare serios. Dar e cum pare?

Caz unic? Defel

Trump nu e însă nici pe departe singurul om politic care contestă în America validitatea rezultatului unor alegeri.

Sunt mulți candidații progresiști care au făcut la fel. Un caz notoriu, netradus în justiție, este al candidatei democrate Stacey Abrams, care, în cursa pentru funcția de guvernatoare a Georgiei, a contestat până în pânzele albe un scrutin perfect valabil pe care îl pierduse.

Și e normal ca Stacey Abrams să nu fi fost pusă sub acuzare. Era dreptul ei să creadă ce voia.

La Washington, acuzarea sugerează însă că prezumtiva ”minciună” electorală a lui Trump i-ar fi incitat la violență pe răzvrătiții de la 6 ianuarie care au luat cu asalt sediul Congresului în speranța că vor putea răsturna rezultatul corect al alegerilor prezidențiale americane din 2020.

Dovezi? Aparent: ioc

Nimeni nu trebuie să fie imun în fața legii. Am spus-o și o repet. Nici un președinte sau un fost șef de stat nu trebuie să se bucure de impunitate. Cine comite o fărădelege trebuie judecat și condamnat. Ceea ce nu înseamnă că e onest și corect să se regleze cu justiția conturi politice.

Înainte de a-i examina situația probelor, e util de notat că procesul intentat lui Trump e fără precedent în istoria Statelor Unite și a președinților americani și că juriul din Washington va fi unul covârșitor de stânga, dacă se ține cont de faptul că, în zonă, o majoritate consistentă a votat pentru Biden. Astfel încât e foarte posibil să se încheie cu o victorie a procurorului special Smith.

Care însă, în mod normal, nu prea are cum să învingă pe criterii juridice apte să reziste la apel sau la Curtea Supremă, spre deosebire de șansa de a se proba acuza privind gestiunea abuzivă a documentelor secrete, păstrate de Donald Trump la domiciliul său de la Mar-a-Lago, în Florida.

Căci în Florida va juca un rol considerabil faptul că Trump a fost înregistrat recunoscând că știa că un document secret, aflat în posesia sa, e confidențial și nu l-a desecretizat, cum ar fi fost dreptul său prezidențial. În schimb, în audierile deschise la Washington se sugerează, în 45 de pagini ale acuzării, că Trump ar fi perturbat procesul electoral mințind conștient că ar fi pierdut alegerile, pe care însă fostul președinte a spus constant și consistent că, de fapt, le-a câștigat și i-au fost furate.

Prin urmare, nu e probabil să i se poată dovedi că a mințit. Că ar fi falsificat conștient realitatea, spre a comite un delict penalizabil în vederea obținerii frauduloase a puterii legal pierdute.

Ce se judecă, de fapt? Ciuma politică, din unghiul stângii

Dacă se confirmă suspectata lipsă de probe, reiese că procurorul special Smith încearcă să-l pedepsească juridic pe Trump pentru acuzele politice la adresa lui și, deci, nu atât pentru fapte, cât pentru gânduri, și nu atât pentru delicte, cât pentru ce-ar trebui să țină cel mult de sfera părerilor și de factorul politic, în nici un caz de cel judiciar. Or, într-un for precum Congresul, s-a încercat suspendarea sa din funcție pentru acuze similare. Și s-a dat lamentabil greș.

Mai mult decât atât. Calendarul acestor procese, toate neobișnuite, nu se adecvează defel celui politic, în care Trump e candidat prezidențial. Și nu orice candidat, ci principalul candidat al dreptei conservatoare, republicane, într-o Americă actualmente condusă de o administrație de stânga.

Or, pentru unii mumă, pentru alții ciumă. Această administrație s-a ferit (și există mărturii că a și intervenit, ilegal) ca să nu i se deschidă lui Hunter Biden, fiul actualului președinte Joe Biden, procese pentru delicte tradiționale și dovedite de escrocherie, evaziune fiscală și corupție, nu originale, ca acelea imputate lui Trump, pentru ca să nu se perturbe procesul electoral.

Aceleași pseudoargumente diplomatice au fost aplicate de FBI, sub Barack Obama, candidaturii democratei Hillary Clinton, prinsă cu matrapazlâcuri și delicte penale serioase, dar rămasă totuși netradusă în justiție din favoritism și îngăduință politică.

Se întărește, în consecință, impresia fatală că Trump are dreptate să se considere victima unei vânători de vrăjitoare judiciare, menite să-l discrediteze politic printr-o avalanșă de procese demarate de autorități progresiste, în scopul scoaterii sale abuzive din cursa pentru Casa Albă.

Trump, un sandwich cu salam

Până și contracandidații săi republicani au sesizat subțirimea poziției Parchetului și lipsa de consistență juridică a capetelor de acuzare și probatoriului lor.

Nu întâmplător, Ron DeSantis a pus degetul pe rana acestui proces dat de stânga drept ”epocal” și ”sistemic”, guvernatorul Floridei remarcând, pe bună dreptate, că, ”la Washington, un juriu” (progresist, democrat) ”va pune sub acuzare și va condamna și un sandviș cu șuncă, dacă sandvișul cu șuncă e un sandvici republican”.

DeSantis a avut de asemenea dreptate să critice și să ironizeze, la FoxNews, sistemul tragerii la sorți nedrepte a juraților, dintr-o singură urbe sau regiune, cu clar partizanat politic, în loc ca stabilirea celor chemați să judece să fie aleatorie și neutră, înglobându-i pe cetățenii întregii țări.

Or, o astfel de persecuție juridică pe bază de delict de opinie, ori de probe false, în locul duelului argumentor și contraargumentelor politice, teoretice și ideologice, e tipică pentru dictaturi și republici bananiere, nu pentru America, un stat de drept și o democrație liberală care se respectă.

Bâlciul politic. Și ce trădează despre defectarea democrației americane

Chiar dacă actuala candidatură prezidențială a lui Trump nu e tocmai dezirabilă, în măsura în care partidul republican are, cert, candidați mai bine pregătiți intelectual și moral să preia cârma SUA de la coruptul, ineptul și abulicul președinte democrat actual decât Donald Trump, un fapt e sigur. Sunt absolut nedemne de o democrație și în cel mai înalt grad pernicioase pentru statul de drept atât criminalizarea liberei exprimări sau opinii și amestecul procuraturii, polițiilor și serviciilor secrete ca FBI în procesele electorale, cât și inadecvarea și inechitatea presei în raport cu aplicarea codului penal unor politicieni, indiferent dacă e vorba sau nu de Trump, Biden sau Clinton.

La Washington s-a trecut la substituirea unui proces politic eșuat cu un surogat juridic, care, în virtutea preumtivelor interese progresiste, democrate și ale aliaților lui Biden din presă și concerne se cere resuscitat.

E vorba o resuspendare, postfestum, ca președinte, a fostului președinte Trump, încercându-se, cum reliefa fostul procuror special Andrew C. McCarthy, desăvârșirea cu mijloace pseudolegale, judiciare, creatoare a unui proces politic neterminat satisfăcător pentru stânga.

În cauză nu e doar criminalizarea discursului politic. E vorba de manipularea gravă a limbii engleze (căruia i se impune un abuziv înțeles al termenului de fraudă) și a legii, respectiv a formulărilor ei legale și a teoriilor legale greșite, avansate în acest caz de Trump, dar care ar putea fi susținute de oricine și, dacă e găsit vinovat actualul inculpat, ar putea înfunda pe viitor pușcăria, doar pentru că și-a spus părerea eronată că nu s-ar fi votat corect.

Efectele procesului pentru prima și a patra putere

Dacă e adevărat, cum susțin observatorii independenți, neînregimentați și nerinocerizați, că procurorul special Jack Smith își abuzează credibilitatea, manipulând probe și statuturi și subminând legea, pericolul pentru justiție e cu atât mai mare, cu cât discreditează și acuzarea în procesul din Florida, intoxicând pentru o vreme întreaga jurisprudență americană.

Net mai gravă e inadecvarea covârșitoarei părți a presei mainstream, care, în loc să-și pună în acțiune judecata critică și bunul simț legal, politic și juridic, îl ajută pe moment din răsputeri pe acuzatorul special și pe democrații președintelui Joe Biden să încerce să-i pedepsească, în fine, pe Donald Trump și pe alegătorii săi conservatori, republicani, pentru 6 ianuarie.

Ceea ce sporește decredibilizarea presei, sporind neîncrederea electoratului în instituțiile statului de drept.

Și deznodămîntul politic al acestei tentative e deconcertant. Relansarea răfuielii politice cu Trump în turful justiției n-a făcut decât să-i întărească intens demonizatului susținerea în rândul electoratului de dreapta.

Un sondaj New York Times evidenția, înaintea prezentării lui Trump la audierile din capitala americană, că 54% din alegătorii GOP, ai Partidului Republican, continuă să-l susțină pe fostul președinte american.

Care, potrivit observatorilor, și-ar putea lua în primire funcția de șef al statului dacă va câștiga alegerile prezidențiale americane de peste un an și trei luni, chiar dacă, fapt improbabil, ar fi condamnat la 20 de ani de închisoare. După care, culmea, s-ar putea grația pe el însuși.