Procesul lui Trump și egalitatea în fața legii

Problema procesului federal intentat în Florida lui Donald Trump nu e nici procesul, nici Trump. E fiabilitatea obiectivă și subiectivă a justiției americane. Ea rezidă în politizarea și decreptitudinea ei și, deci, în deteriorarea statului de drept american.

Cum se înfățișează democrațiile autentice și statele de drept funcționale?

Într-o democrație care se respectă fiecare trebuie să răspundă pentru faptele sale. Inclusiv Trump.

Totodată, într-o democrație care se respectă, toată lumea e egală în fața legii. Inclusiv președintele Biden, acuzat de luare de mită și de dosire de acte confidențiale. Inclusiv Hillary Clinton, care n-a fost pusă sub acuzare, deși s-a comportat și mai iresponsabil decât Trump cu informațiile confidențiale, cu secrete de stat și chiar cu 22 de documente strict secrete.

Într-o democrație care se respectă, ”justice has to be served”. Dar dreptatea care se face nu e și nu are voie să fie politic selectivă decât în republici bananiere, în dictaturi și regimuri totalitare.

În state de drept funcționale nu se admite ca aceeași instanță publică, recte ministerul american al justiției, să ia o decizie de punere sub acuzație federală în cazul unui lider de dreapta, tratat cu maximă severitate, în timp ce în altele, ale unora de stânga, închide ambii ochi și îi tratează cu toleranță nelimitată.

Una e una, alta e alta: latura juridică și politică a chestiunii nu sunt identice

Trump a comis o serie de greșeli morale, politice și juridice în viața sa. Deși el respinge categoric vreo vină și se consideră victima prigoanei politice, e foarte posibil să i se poată imputa justificat și un delict penal în legătură cu documentele confidențiale, secrete și chiar strict secrete, depistate în locuința sa de la Mar-A-Lago, în Florida.

Al căror loc ar fi trebuit să fie la Casa Albă, nu într-o baie, sau un dormitor. Și e posibil ca acuzarea să dispună de probe greu de demontat.

Dar nu aceasta e problema principală a Statelor Unite. Nici faptul că e primul proces de acest fel intentat nu doar unui fost președinte american, ci și liderului opoziției conservatoare. Care se află într-o bătălie politică de amploare cu o stângă woke revoluționară, salvaționistă și mesianică, demonizându-l stăruitor pe inculpat pentru că nu se supune preceptelor extremei stângi. Ci faptul că procesul discreditează și subminează în multiple feluri America, justiția și democrația.

Procesul se derulează în timpul mandatului adversarului său politic democrat, în condițiile în care acesta continuă să fie președintele statului american deși a comis un delict similar cu cel imputat acuzatului republican. Și deși Joe Biden e învinuit nu tocmai fantezist, ci pe bază de probe, dimpreună cu fiul său, de corupție. Iar fosta sa colegă de guvern, Hillary Clinton, care a pierdut un proces electoral prezidențial în fața actualului inculpat, a comis la vremea ei un delict penal pentru care a fost inexplicabil iertată de o justiție ce pare alertată doar de nefăcutele dreptei.

Întrebări legitime. Inclusiv juridice

E oare un dadarism, deci un whataboutism, să se pună întrebări justificate cu privire la politizarea justiției americane? De ce a făcut judecătorul federal din Washington, care a admis traducerea în justiţie a lui Trump, o excepție juridică în cazul său, admițând mărturia unui avocat al inculpatului, deși legea exclude categoric admisibilitatea unor astfel de mărturii și depoziții imorale, prestate de persoane bucurându-se de încrederea nelimitată și protejată de lege a clienților lor?

De ce a iertat-o justiția pe Clinton, dar îl urmărește până în pânzele albe pe învingătorul ei conservator? Ce legătură există între procesul federal pentru proastă gestiune a documentelor pe care le-a păstrat acasă Trump și celelalte audieri judiciare în care a fost implicat? Ce înseamnă cea aparent fantezistă, intentată de un procuror de stânga din New York, pe bază de mărturii prea puțin credibile? Nu își manifestase el deschis ostilitatea față de Trump, în campania sa electorală pentru funcția de ” district attorney” și intenția de-al ”termina”, dacă alegătorii îi încredințează mandatul de acuzator public? Nu l-a acuzat el pe candidatul republican la președinția SUA nu de contravențiile pe care e posibil să le fi comis Trump, ci de delicte penale pentru care magistratul nu e oricum competent să le judece?

Întrucât procurorul progresist, Bragg, care l-a tradus în justiție la New York, e obligat practic să dovedească faptul că Trump ar fi comis delicte neincluse între capetele sale de acuzare, pentru a obține condamnarea lui, acest proces cu 34 de învinuiri despre o prezumtivă falsificare de acte de afaceri în scopul escamotării altor delicte mai grave, pare chiar foarte tras de păr. Atât de tras de păr pare, chiar și pentru experți anti-trumpiști, încât a alimentat frenezia trumpistă a unei părți a bazei republicane, care e convinsă că Trump e victima unor mașinațiuni politice ale stângii.

Or, această impresie e întărită acum puternic de amorsarea procesului federal, nu regional, din Florida. Ceea ce, dincolo de latura juridică a chestiunii, nu e defel de colo. Nu e câtuși de puțin o cantitate neglijabilă. E un facor politic de anvergură, de vreme ce animă un segment substanțial al electoratului american și decredibilizează fatal justiția și statul de drept al ”farului democrațiilor”.

Evident, nimeni nu e deasupra legii. Nici Trump. Dar nu e clar defel de ce el, care nu e la putere și, deci, prezintă un grad de pericol redus, trebuie tratat cu necruțare. Și de ce e abordat cu o asprime și strășnicie rezervată doar lui?

De ce, la putere fiind, liderii stângii au fost și continuă să fie tratați cu multă apreciere, deferență, considerațiune, mărinimie și îngăduință de FBI și de ministerul american al justiției, ca și de Congres? Nu trebuie uitat că acest for legislativ l-a silit pe inculpatul federal actual să treacă prin două încercări de suspendare din funcția prezidențială, pe bază de acuze juridic fanteziste, căci Trump nu încălcase nicio lege pentru care să poatp fi îndepărtat din post, tentative lui de suspendare fiind, ca atare, clar încărcată politic.

Factorul narativului și impresiei. Și marele dezastru politic american

Pare, prin urmare, limpede că Donald Trump e victima unor persecuții politice transpuse prin intermediul magistraților, politicienilor și funcționarilor publici din subordinea lor.

Or, impresia de prigoană politică e fatală, de vreme ce democrațiile liberale și instituțiile lor trăiesc dintr-o vitală încredere în corectitudinea și obiectivitatea instituțiilor lor. Și, mai ales, în cinstea, onestitatea, independența și imparțialitatea unei justiții independente, la adăpost de ingerințele politice tipice în statele totalitare, autoritare, dictatoriale și inevitabile în republicile bananiere. Ea nu poate fi cotată ca independentă, onestă, cinstită și imparțială, dacă nu-i tratează pe toți, fără excepție, în mod egal.

În contextul și seria lor actuale, prefațate de proceduri colorate politic, procesele intentate fostului președinte american – și mai ales actualele audieri federale – contrazic flagrant narativul unei democrații americane funcționale.

Iată problema lor majoră, care va persista, oricare vor fi, până la urmă, sentințele lor, erodând rapid imaginea și substanța democrației de peste ocean. Iar confuzia generată de repetarea interminabilă a mantrelor stângii, care insistă asupra unei interpretări literale a textului legii, ignoră precedentele juridice și pretinde că un caz n-ar avea nici în clin și nici în mânecă cu al doamnei Clinton sau al domnului Biden, nu va opri această degradare.

Dimpotrivă. Iar la toate acestea se adaugă un dezastru politic implicit, dar nu de mai reduse dimensiuni. Întrucât impresia și narativul bat faptele și probele, popularitatea lui Trump ca prezumtivă victimă a unei vânători de vrăjitoare politice are datele și șansele să ia proporții, întărindu-i enorm autoritatea în partid, ceea ce ar spulbera șansele contracandidaților săi, dintre care unii ca Ron DeSantis, Nikky Haley și Mike Pence, sunt competitori competenți și credibili.

Or, dacă sunt pulverizați ei, ce rămâne? Trump. Și un conspiraționist populist și delirant ca Robert F. Kennedy junior, un anti-ucrainean extremist din Partidul Democrat, care se va vedea ajutat masiv nu doar de extrema stângă, ci și de dreapta și extrema dreaptă, în dorința răzbunării, a împiedicării unui nou mandat al vârstnicului Biden și a pedepsirii unui sistem politic corupt.

Vai de viitorul Americii, care a salvat în repetate rânduri democrațiile europene, dacă așa va fi.