La naziști legea prevedea că sunt de interzis toate ziarele care contravin ”binelui comun”. Cine definea acest presupus bine comun? Dictatorul, desigur.
Mai nou, aflu dintr-o instructiv podcast moderat de Gerd Buurmann, că statul condus de stânga își arogă drepturi similare. Actualul guvern german și-a asumat dreptul de a defini ce e bine și ce nu pentru națiune și cetățeni și ce au dreptul său nu să citească, să asculte ori să vadă oamenii: ministra de interne Faeser, a interzis, scurt pe doi, o publicație germană de extremă dreapta, intitulată ”Compact”.
Nu obișnuiesc să frecventez astfel de ziare și de produse anti-americane, antisemite, putiniste. Părerile publicației interzise mă îngrețoșează. Dar nu mai puțin mă dezgustă silnicii precum cenzura (anticonstituțională, de altfel, în Germania) operată de puternicii zilei în numele ”binelui comun”. Care n-ar suporta critici dure la adresa politicii statului federal.
Or, fascismul stângii nu e mai puțin scabros și mortal decât al dreptei. Și nu e mai suportabil pentru că măsurile lui antiliberale se adoptă de către un guvern progresist în numele unei false ”apărări” a ”democrației liberale”, care ar fi în pericol din partea unui imaginar (sau real) discurs al ”urii”. Care nu convine puterii. Și pentru că oamenii n-ar fi, chipurile, ”în stare”, din perspectiva acestor guvernanți radicali, ”să-și rezolve propriile probleme”. Ori să ”gândească”. Și pentru ca să nu fie nevoie să gândească, mai-marii neomarxiști și deconstructiviști le dau mură în gură știrile, adesea false, gata interpretate și la nesfârșit repetate.
Longevitatea unui fake-news anti-Trump
Un astfel de fake news e colportat până azi (inclusiv și mai ales de președintele Biden) despre reacția lui Trump, ca președinte, la niște demonstrații pro și contra demolării statuii generalului sudist Robert E. Lee, derulate la Charottesville în 2017, relevă Buurmann.
Într-un interviu, Trump condamnase fără echivoc extremismul neonazist al unor protestatari de extremă dreapta. Totodată, el afirmase că, între partizanii menținerii statuii și cei ai îndepărtării ei ”se aflau, de ambele părți și oameni buni”.
Ceea ce n-a împiedicat presa progresistă și pe Biden însuși să răspândească minciuna că Trump ar susține fasciști și antisemiți. Ceea ce ar însemna ca Trump să sprijine, în mod total absurd, inși care să-i trimită pe propriii nepoți (evrei) în camerele de gazare. Ceea ce e ireal.
Dezumanizarea adversarului politic
Dar nu realitatea în sine e preocuparea de căpătâi a fascismului stângii. Ci falsificarea sau escamotarea și mitologizarea ei, precum și demonizarea, respectiv dezumanizarea celor considerați inamici publici, pentru că nu se supun decretelor progresiste. Sau pentru că sunt martori sau apărători ai nefiltratei percepții a realității, de către oamenii de rând.
La capitol dezumanizare, tipică nazismului, care decretase că evreii ar fi ”vermină”, ”păduchi”, ”șobolani”, dând astfel lumină verde exterminării lor, a excelat mai nou, peste ocean, actrița Whoopi Goldberg.
În emisiunea politică ”The View”, Goldberg s-a inflamat la culme că republicanii ar folosi-o pe nepoata lui Trump, Kai Trump, pentru ”re-umanizarea” bunicului ei. ”Nu puneți botul la asta”, a ordonat exponenta stângii radicale, americane, Whoopi, cerând lumii perpetuarea dezumanizării lui Trump și după atentatul asupra lui.
Ca și cum anii în care Trump a fost demonizat ca presupus ”Hitler”, n-ar fi fost destui să-l smintească pe un tânăr imbecil moral și să-l incite la asasinat, în credința că ar ”salva” lumea, împușcându-l.
Date fiind politicile identitare, neostaliniste și neonaziste ale stângii, nu contează însă ce face omul, ci identitatea grupului său național, rasial, religios și sexual. E bărbat? Alb? Bătrân? Hetero-sexual? Creștin? Cade sub incidența ”masculinității” chipurile ”toxice”.
Problema e că această masculinitate pasămite ”toxică”, înfierată de decenii, cu regularitate, de participantele la emisiuni feministe radicale ca ”The View”, nu se împacă bine nici cu oameni capabili și talentați, ridicați de foarte de jos, ca alesul lui Trump pentru vice-președinție, J.D. Vance. Și nici cu alte realități dezagreabile.
De pildă cu proba de vitejie, dârzenie și temeritate dată de candidatul republican la președinție. A documentat-o pe veci iconica poză a fostului președinte împușcat în ureche și cu fața șiroind de sânge care a ridicat pumnul, nesupus, strigând, sub drapelul american, ”luptați, luptați, luptați”.

Cenzura, machierea și escamotarea realității
Așa că în mass-media mainstream a intrat în acțiune cenzura. S-a dat ordinul, ca această poză ”să dispară”. Potrivit bine informatului Axios, un ”redactor” (anonim, firește) de la o publicație de știri majoră a cerut presei să se abțină de la a o reproduce, în ciuda calității ei, pentru a evita să arunce o lumină pozitivă asupra fostului președinte. Altfel, ar putea fi, vai, re-umanizat. Și i s-ar face lui Trump ”fotogandă pe gratis”.
Revista Time s-a supus ordinului pe unitate. A scos deci poza de pe coperta din ediția ei de la 5 august.
N-am fost vreodată un ”fan Trump”. Dimpotrivă. Ceea ce nu mă poate împiedica să-i recunosc meritele, dacă există, chiar dacă Trump continuă să fie criticabil. Este. Precedat de o alocuțiune cu sare și piper a alesului său, Vance, Trump a rostit la Grand Rapids, în Michigan, un discurs bine articulat inițial, dar prea lung și fastidios.
Plictiseala iscată de lungimea lui n-a obturat, ci susținut semnalul anduranței și rezistenței lansat de candidatul republican la președinție, ca și al refuzului său de a accepta că ar fi un pericol pentru democrație. Or, exact aceasta e ficțiunea pe care adversarul politic încearcă s-o acrediteze.
Căci la fasciștii stângii, ca și la bolșevici ori naziști, ”realitatea” se construiește, ”adevărul” se impune și dacă realitatea și adevărul sunt inconvenabile, se ”deconstruiesc” și se ”reconstruiesc”, ideologic acceptabil, prin intermediul propagandei.
Iată miza alegerilor americane din noiembrie. Perpetuarea, la putere, a acestui fascism al stângii, care cenzurează și rețele sociale ca X/Twitter (căruia UE i-a prezentat recent un deal secret să suprime conținuturi dezagreabile, refuzat de patronul companiei), sau relansarea democrației liberale autentice, un sistem al apărării libertăților individuale.
Miza e prelungirea, la butoane, a incompetenței, a elitei ideologice revoluționare, antiamericane, a docilității de tip nord-coreean față de ea, cu lideri care habar n-au ce se întâmplă, dar sunt plasați în față și în vitrină ca presupuși ”apărători” ai democrației, gen Biden, Harris et&., sau revenirea în prim plan a meritocrației. Care premiază meritul, cinstea, munca, răspunderea și efortul personal.
Descoperă mai multe la Platformă de jurnalism independent
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.

Un gând despre „Cenzură pentru ”binele comun”. Și dezumanizarea dușmanului politic”