Mai vorbește cineva, în SUA, după ani de guvernare progresistă, despre Ucraina? Despre războiul lui Putin? Despre condamnarea abuzivă, de către aparatul represiv al Kremlinului, a jurnalistului Evan Gershkovich? Despre pericolul iranian? Despre cel chinez? Imigrație? Dezindustrializarea Statelor Unite?
Nu. În America domnește haosul. Iar în China comunistă i se țin pumnii Kamalei Harirs.
La fel face, desigur, camarila de tot netransparentă care a împins-o în față pe Kamala. Nu se știe ai cui favoriți sunt membrii ei. Și pe cine exact reprezintă. Dar candidata lor e promovată, cu totul hilar, în numele unei presupuse apărări a democrației” și al ”înfrângerii ”delincventului” Trump (fost Hitler)”. Halal.
Pe ce se bazează această camarilă
Am auzit toată viața, în Europa, inclusiv și mai ales în cercuri dintre cele mai simandicoase, pe lângă elogiul curajului lor de a lupta repetat pentru eliberarea Europei (și a lumii) de hitlerism, expresii de profund dispreț față de americani. Unele erau formulate binevoitor: le-ar lipsi ”lustrul”. Sau: n-ar sta bine cu arta și cultura. Ar mai avea de învățat în materie de politică. Altele, brutale, pretindeau că ”sunt brute, obsedați de arme, rasiști, proști făcuți grămadă.”
Șade ”bine” trufiei europene să-și mascheze complexul de inferioritate față de lumea nouă, mai puternică decât cea veche, care a nășit-o, încercând să tot găsească paiul din ochiul americanilor, ca să nu-și vadă vreodată bârna proprie.
Dar o oarecare naivitate extinsă se va găsi relativ ușor pe plaiurile americane. Altfel nu le-ar fi fost kaghebiștilor și securiștilor incredibil de ușor să transplanteze peste ocean marxismul și varii alte surse de smintire generală.
Pe această naivitate se bazează acțiunea ”Kamala”.
După miracolul (sau, după alții, norocul chior) al salvării de glonț a lui Trump și brutala debarcare a lui Joe Biden de către granzii democrați în frunte cu Obama, Pelosi, și soții Clinton, elita de extremă stânga de peste ocean crede că și-ar fi găsit izbăvirea în Kamala.
Și ar vrea s-o impună, bazându-se pe ”naivitatea” americanilor, pe incapacitatea lor de a distinge între un candidat legitim, determinat de alegeri preliminare și o făcătură, scoasă din pălărie de o gașcă pretinzându-se tot ceea ce nu este, în speță ”de stânga”, apărătoare a ”democrației”, reprezentantă a ”intereselor muncitorilor și minorităților.”
Cine sunt ei. Și cum arată țara de sub ei
Această gașcă, formată din dregători de partid, șefi de concerne globale, ideologi, aventurieri, propagandiști, oligarhi și revoluționari de profesie mizează toți pe naivitatea americanului de rând ca să escamoteze o situație cu totul alarmantă și să vândă cu succes cea mai amplă manipulare colectivă din istorie: Kamala, ca exponentă a ”statului de drept”. Și a progresismului. Progres? Bine, bine, să admitem, dar spre ce?
Or, nu se explică lumii uluite, de ce nu există nimeni la Washington care să-l întâmpine pe liderul unui aliat important, ca premierul israelian Netanyahu. În răstimp, haosul domnește în instituțiile de forță ale SUA, conduse de progresiști, astfel încât se poate trage liber, cu pușca, în favoritul cursei prezidențiale, cum se plângea un jurnalist de peste ocean.
Mai grav, nu ne lămurește nimeni de ce Joe Biden a fost ascuns timp de-o săptămână, de ce nu și-a declamat decizia de retragere din cursa prezidențială decât pe X/Twitter, și nu în fața unei camere de luat vederi, de ce a trecut mai mult de o jumătate de oră între anunțul deciziei retragerii lui și susținerea de către Biden a Kamalei Harris?
Material pentru teorii ale conspirației. Sau conspirații reale
Cum de a durat 10 zile ca șefa vădit incompetentă a Serviciului Secret să demisioneze? Sau cum a reușit Kamala Harris să obțină numărul de delegați necesar nominalizării în 24 de ore?
Au fost delegații democrați beneficiarii unei revelații subite și simultane, care să-i convingă că e democratic să scuipe cu boltă pe voturile celor 14 milioane de votanți democrați care l-au ales pe Biden, nu pe ea?
Alt mister de nepătruns sunt calitățile reale, profesionale, ale vicepreședintei (nu cele inventate ad hoc de presa arondată, care, de pe malurile Potomacului la ale Dâmboviței, s-a înregimentat instantaneu în tabăra Kamalei Harris) și se manifestă cu suspect elan, unanimitate, entuziasm și lipsă de critică de partea ”alesei”. Ca insul care o compara, absurd, cu, vai, ”Laura Kövesi”.
Însușirile de lider ale Kamalei. Și alte alea
I s-a cerut Kamalei la început de mandat Biden să se ocupe de criza de la graniță. A mințit că a fost la frontieră. Nu s-a dus. Apoi a eșuat lamentabil în misiunea ei.
Acum 5 ani, campania ei electorală eșuase jalnic încă înainte de a debuta, Harris fiind bătută măr de Joe Biden, Bernie Sanders, Gretchen Whitmer și Pete Buttigieg. Între timp, Harris s-a ”distins” prin refuzul de a prezida Camerele reunite ale Congresului, când invitatul lor, premierul israelian Netanyahu, se va adresa, la 24 iulie, plenului forului legislativ american. Ce motiv ar avea democrații să creadă că poate câștiga alegeri?
Asta după ce în octombrie trecut, ea milita (implicit, dar nu mai puțin eficient) pentru victoria terorismului Hamas, prin adoptarea unui armistițiu după masacrul, violurile și răpirile din sâmbăta neagră. Iar fiica vitregă a Kamalei Harris, Ella Emhoff, a cerut sutelor de mii de urmăritori ai ei de pe Instagram să doneze bani complicilor teroriștilor paletinieni de la ONU, în speță agenției pentru refugiați palestinieni, UNRWA, ai cărei angajați au participat la amsacrele de la 7 octombrie 2023. După ce New York Post a dezvăluit toate acestea, Emhoff a șters linkul la UNRWA al paginii ei de Instagram. Asta, în condițiile în care Israelul e principalul aliat oriental al SUA, iar între 60 și 70% din americani susțin statul evreu.
Ceea ce nu-i împiedică pe adepții Kamalei și propaganda anexă să răspândească teoria, potrivit căreia n-ar mai fi ”timp de pierdut” cu alegeri interne. Așa afirmă oficiosul comunist chinez Jiefang Ribao, care susține candidatura Kamalei Harris din toată inima: ”democrații ar face bine să nu mai piardă timpul cu o dezbatere inutilă despre potențiali candidați, ci să se adune cât mai rapid îndărătul Kamalei Harris” (spre a-i evidenția calitățile).
Adevărul, trist și amar
Dar, dacă nu mai e timp, se pune întrebarea, ce-a făcut ea în ultimii 4 ani de mușamalizare, înainte de a participa la silnicia debarcării probabil ilegale a lui Biden și a se lăsa antrenată într-o cursă pentru care evident că nu e calificată? Kamala Harris a afimat ieri că președinția Biden ar fi fost ”fără precedent în istorie”. Harris are, culmea, dreptate.
E fără precedent, în istorie, ca un președinte vădit senil să conducă America, în ciuda grijilor pe care cei din jur și le făceau în legătură cu deficiențele sale de cogniție încă din 2021, dacă nu dinainte, iar Harris, care îi era alături, la Casa Albă, să le fi ascuns poporului american, mușamalizându-le dimpreună cu elita de extremă stânga.
Tot fără egal e că această elită o împinge, mitizând-o din penumbră, spre candidatura la prezidențiale fără cea mai vagă validare democratică, pretenția ei la fotoliul suprem devenind ca mai nedemocratică din istorie, deși e avansată cu surle și trâmbițe în numele ”apărării democrației”.
Spectacolul unei Americi în haos total, cu comportament de republică bananieră, iată imagina superputerii de odinioară, după 4 ani de administrație Biden-Harris.
Toate acestea vor lansa pe piață teorii ale conspirației de-o amploare și intensitate care vor transforma în pitic și banalitate toate deceniile de mituri, basme și povești de groază puse în circulație de KGB, pentru a acoperi prin teorii conspirative participarea agentului sovietic Oswald la asasinarea lui J.F. Kennedy. Căci pe Harris n-o poate crede nimeni, decât dacă e iremediabil naiv, uituc, afectat grav, cognitiv, ori amoral. Ori victima irecuperabilă a unei operațiuni de prostire generală. Așa cum nimeni nu poate acorda un cec în alb unei elite care o promovează isteric ca și cum ar fi candidata populară, o elită ce se pretinde de stânga, dar nu e decât o oligarhie sinistră, cu redutabile ramificații globale.
Descoperă mai multe la Platformă de jurnalism independent
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Un articol foarte bun. Postat de Dl Constantin Cranganu. Minciuna nobila. Un concept cred, intrigant cel putin.
https://www.thefp.com/p/bari-weiss-the-era-of-the-noble-lie
Numai bine Dom Iancu si grija cu guta!
Mulṭumesc din suflet, don Robert! Sper să îmi treacă în curând.
Nominalizarea Kamalei fără să fi fost votată de nimeni în primare nu este cel mai nedemocratic moment din istoria politică a Americii. A existat unul și mai și…
Richard Nixon nu iubea Deep State. Cînd un POTUS nu iubește Deep State, Deep State se supără. Se supără așa de tare, încît îi aranjează asasinarea. Cum a făcut cu ne-iubitorul de Deep State JFK. Cum a făcut și cu RFK, tot ne-iubitor de Deep State, pe care l-a curățat în momentul în care între el și fotoliul din Biroul Oval mai stătea doar formalitatea unor alegeri cu cîștigătorul deja cunoscut.
Totuși pe Nixon, Deep State n-a pus să fie ucis conform tradiției. Deep State a ales calea „soft” pentru a scăpa de el.
Mai întîi, CIA i-a fabricat un scandal vicepreședintelui lui Nixon, Spiro Agnew, silindu-l să-și dea demisia. Apoi, pe locul de VP rămas vacant, Deep State i l-a vîrît pe gît lui Nixon pe submediocrul Gerald Ford, al cărui singur „merit” fusese acela de a fi fost membru al faimoasei comisii Warren, cea desemnată de Deep State să mușamalizeze și să îngroape pe vecie adevărul despre asasinarea lui JFK.
Apoi, tot CIA i-a înscenat lui Nixon scandalul Watergate (nu o spun eu, o spune Tucker Carlson), în urma căruia Nixon a fost și el silit să-și dea demisia.
Și uite-așa, Gerald Ford a devenit primul președinte din istoria Statelor Unite, care a ajuns să ocupe Biroul Oval fără să fi participat la nici un fel de alegeri și fără să fi primit nici un vot niciodată de nimeni.
Kamala chiar dacă a ajuns să fie nominalizată fără să fi participat la alegerile primare și fără să fi primit nici un vot de la nimeni, totuși pentru a ajunge POTUS va trebui să candideze în alegeri și va avea nevoie de niște voturi.
Firește, voturile pe care le va primi vor fi de departe insuficiente pentru a o face președinte, așa că ele vor trebui „suplimentate” cu cele fabricate la scară industrială de acea „cea mai extensivă și mai incluzivă organizație de fraudare a alegerilor din istoria politică a SUA” care l-au făcut „președinte” pe FJB în 2021 și despre existența căreia ne-a informat chiar FJB în timpul campaniei din 2020, la televizor, în direct și la oră de maximă audiență (dovadă că nici atunci FJB nu reușea să-și dea seama cine este, unde este, cui se adresează și ce dă pe gură).
Așadar, chiar dacă nu va avea un număr de votanți suficient pentru a o face POTUS, Kamala va avea totuși asigurat un număr suficient de voturi. Vorba lui FJB, tot din 2020, adresîndu-se alegătorilor democrați: „Nu am nevoie de voturile voastre pentru a cîștiga aceste alegeri!”
Dar asta-i deja o altă poveste.
Dacă sursa de informații pentru toată avalanșa asta de teorii este Tucker Carlson…. mai bine începeți să citiți Pravda și nu vă mai complicați cu un interpus.
Dom Titi, cu tot respectul va scriu. Aveti o inclinatie spre teoria conspiratiei dupa mine. Si mai toate pot fi legate de Kremlin intr-o masura sau alta.
No offence!
@robertllrgionar. Da, am această înclinație și chiar nu mă deranjează de loc să mi se atragă atenția, pentru că este adevărat.
Da, sînt un „conspiraționist”, unul deranjat de fracturile evidente de logică și de discordanțele evidente față de realitate a minciunii oficiale. Care caută explicații alternative fiind conștient că nu are cum să verifice veridicitatea concluziilor, știind că acele speculații nu reprezintă musai adevărul, dar că totuși, spre deosebire de minciuna oficială, măcar au logică și nu siluiesc realitatea evidentă.
Da, sînt un conspiraționist care știe că singura confirmare a justeții „conspiraționismelor” sale nu poate să vină decît din validarea lor în timp de către realitatea evidentă, pînă la această validare trebuind să suporte de la zîmbete condescendente precum al dv și pînă la cele mai insultătoare etichete.
Iată, doar în această lună am avut două astfel de validări ale unor „conspiraționisme” pe care le-am susținut. Prima a venit de la recunoașterea publică de către dr. Deborah Birx a faptului că ea dimpreună cu Fauci l-au intoxicat pe Trump în mod premeditat cu date, cifre și statistici falsificate, pentru a-l manipula să aprobe și să susțină blocajele Covid. Normal, omul fiind tabula rasa în materie de sănătate publică și suficient de naiv pentru a-și considera echipa de consilieri ca fiind alcătuită doar din tehnocrați, profesioniști onești și de bună credință, a fost o joacă de copii pentru ticăloșii infiltrați de Deep State să-l ducă cu preșul exact acolo unde au vrut.
Iar a doua confirmare a venit din tentativa de asasinare a lui Trump, despre care inclusiv aici, pe această pagină a d-lui Iancu, am susținut încă cu luni în urmă că este inevitabilă.
Recent am mai avut o confirmare a unui alt „conspiraționism”, una venită din declarația ultimului supraviețuitor în prezent din echipa de medici de la spitalul Bethesda care au efectuat autopsierea cadavrului lui JFK. Acest medic, pe atunci tînăr rezident, a declarat că în mod categoric rănile vizibile pe cadavrul lui JFK erau provocată de gloanțe venite din față. A fost o concluzie unanimă printre medicii prezenți, dar care cu toții au fost mai apoi „prelucrați” și insistent „avertizați” de niște băieți cu ochi albaștri să nu spună asta nimănui niciodată.
Și astea-s doar ultimele trei care se adaugă unui șir de alte confirmări.
În fine… ceea ce doresc eu, este să știu dacă d-l Iancu, dv, ceilalți colegi comentatori pe această pagină, mă puteți suporta așa cum sînt. Dacă da, atunci promit că voi fi cît mai… reținut posibil cu „conspiraționismele”. Dacă nu, spuneți-mi-o și am dispărut.
P.S. Dacă vi s-a făcut cumva dor de conspiraționisme, iată încă unul: FJB a fost „împins pe scări” cu premeditare. Cineva, sau o facțiune din interiorul juntei, a vrut să scape de FJB pentru a-l înlocui cu altcineva, iar prestația lui previzibilă în studioul Tv în care-l aștepta Trump, n-a fost decît instrumentul de demolare a puternicului sprijin pe care FJB îl avea în partid, sprijin care ar fi blocat orice tentativă de descotorosire de el pe căi „democratice”. Sprijin care în cazul oricărei încercări de debarcare a lui FJB, ar fi declanșat inevitabil atît opoziția furibundă a „dr. Jill”, cît și o avalanșă de certuri, scandaluri, chiar și sciziuni în partid, adică exact ceea ce DNC chiar nu are nevoie în acest moment să se întîmple.
Fără acest „conspiraționism”, acea dezbatere televizată n-ar avea nici o noimă. Cei din jurul lui FJB, care-i cunosc foarte bine starea reală în care se află, n-aveau cum să nu știe că o asemenea dezbatere se va încheia inevitabil cu un dezastru, indiferent cu cîte droguri și resuscitante l-ar fi îndopat pe FJB în săptămîna de „cantonament” de la Camp David și indiferent cu cîte kile de echipamente de ultimă generație l-ar fi cablat.
Existau o sută de pretexte sau justificări ale echipei FJB de a evita ca această dezbatere revelatoare să aibă loc, dar nimeni n-a apelat la ele în mod public. Dimpotrivă, tot ce s-a văzut a fost doar entuziasmul cu care un FJB abulic, incapabil să înțeleagă cine este, ce este, unde se află și de ce, a fost mînat către o sinucidere televizată la oră de maximă audiență.
În plus, în întreaga istorie a alegerilor americane, niciodată n-a mai existat o dezbatere între finaliști cu cinci luni înainte de alegeri, este fără precedent. Și asta în condițiile în care nici unul dintre ei nu fusese încă validat oficial de Convenție drept candidat…
Purșisimplu este o situație care n-are nici o noimă dacă se exclude varianta „conspiraționistă” a unei debarcări premeditate.
Ce ziceți d-le @robertlegionar, pornim cronometrul pentru a afla cît timp va trece pînă la validarea ca adevăr și a acestui „conspiraționism”?…
Dom Titi, am mai multe intrebari pentru dvs. Incep cu prima. Ce e deep state?