Stalingrad la Bahmut

Ce noutăți va aduce 2023? Predicțiile sunt, e-adevărat, riscante. Dar la 24 februarie 2022 am prezis victoria Ucrainei în războiul cu Rusia (bizuindu-mă pe dârzenia rezistenței anterioare și pe calitatea moralului și conducerii ucrainenilor) și nu există motive să-mi revizuiesc părerea. Dimpotrivă. Judecând după bilanțul anului care se duce, moșul pare a avea în sac vești foarte bune pentru Ucraina. Paradoxal, și pentru Rusia. Catastrofale, în schimb, pentru regimul Putin.

2023 va fi, cert, un an ieșit din comun. Va marca sigur o și mai clară înfrângere a Rusiei lui Putin decât cea, vizibilă indubitabil, în a 209-a zi de război, când, cu armata decimată și căsăpită după luni de zile de ofensive întrerupte și transformate în retrageri rușinoase, dictatorul s-a văzut nevoit să anunțe noi mobilizări ”parțiale”. Și să înceapă să se roage insistent de mercenari, de satrapii săi și de alți dictatori să-i furnizeze ajutor, oameni, muniție, arme, drone și echipamente. Pentru că nici bogatele resurse ale Rusiei nu sunt nelimitate. Și ele se epuizează vertiginos.

Nu e lipsit de importanță că bătălia crucială pare a se da la Bahmut. E o mare bătălie simbolică, mai degrabă decât una tactic importantă. Seamănă în multe privințe cu încleștarea de la Stalingrad. Doar că s-a produs o răsturnare de roluri. Rușii au preluat partitura agresorului nazist care vrea cu tot dinadinsul să obțină psihologica biruință asupra unui morman de ruine.

Stalingrad în fostul oraș turco-tătăresc al Ucrainei

Germania voia neapărat orașul purtând numele celuilalt tiran, din superstițioasa convingere a lui Hitler că acapararea controlului asupra urbei ”lui Stalin” de pe Volga va conta în veci pururi, demoralizându-i perpetuu pe dușmanii Reichului. Rușii s-au încăpățânat atunci să reziste, așa cum se îndârjesc, pe drept, ucrainenii, să nu mai lase un fost mare oraș pe mâna invadatorilor.

Bahmut, o fortificație cândva turco-tătară, e pe linia frontului din mai 2022. Președintele Zelenski anunța la 11 decembrie, că orașul a fost redus la o ”îngrămădire de ruine fumegânde”. Conform statisticilor recente, populația localității s-ar fi redus cu 97 %. Nu le rezistă rușilor, deci, decât trei biete procente din locuitorii ei.

Ceea ce n-a redus, până de curând, așarnarea cu care Vladimir Putin a mizat, în continuare, pe capturarea Bahmutului, dată fiind nevoia sa disperată de o izbândă cât de măruntă, întru agățarea de ea a speranțelor și moralului poporului său zdrobit de inepția politico-militară a regimului său.

În acest scop, dictatorul a aruncat în bătălia pentru Bahmut tot ce a avut mai hotărât, bătăios, agresiv, dârz și combativ în rău motivatele sale forțe armate, cu tot cu pușcăriașii recrutați de mercenari. Au murit zilnic în atac, cu sutele, care s-au făcut mii și zeci de mii. Acum e pauză.
Își va mai irosi Rusia multe efective din cei 200.000 de militari despre care se afirmă că i-ar fi mobilizat Moscova în ultimul timp? Vor mai avea oare destule Kalașnikoave și gloanțe să trimită carnea de tun expediată de mercenari în ofensive clar sortite eșecului? Rămâne de văzut cine rezistă economic și militar mai mult.

Adevăratele bătălii de azi și din viitor

Dr. Mike Martin, un expert militar britanic de la King’s College din Londra, a evocat la Sky News ”încetinirea atacului”asupra Bahmutului, pe măsură ce Rusia își ”consumă oamenii și echipamentul”. Pauza, armamentul și muniția care vin din Vest – dacă vin – le vor multiplica ucrainenilor șansele de a susține ofensive precum cea, actuală, de la Svatove și Kreminna. Potrivit aceluiași expert, unitățile lui Zalujni ar fi în stare să taie aici liniile logistice, deci aprovizionarea și comunicațiile rusești alimentând Donbasul.

Există relatări verosimile potrivit cărora trupele ucrainene se află deja în împrejurimile Kreminnei. Ceea ce, pentru ruși, e, dimpreună cu iminenta retragere, precedată ca de obicei de ineluctabilul jaf rusesc care are loc chiar acum în oraș, o știre catastrofală din punct de vedere militar.

E cât se poate de firesc să se prevadă prin urmare noi și noi înfrângeri și retrageri rusești, replierea trupelor lui Putin dincolo de granițele ruse și abandonarea așa-ziselor ”republici” anexate din Donețk, Lugansk, Herson și Zaporijjea. Iar apoi, o bătălie dură și lungă pentru Crimeea.

Un an bun pentru prietenii Rusiei care vor s-o vadă izbăvită de actualul ei regim

Între timp, Rusia a început să sângereze tot mai abundent. Ucrainenii au dovedit și de Crăciun că pot lovi eficient la sute și la mii de kilometri distanță de front și de frontiere. Au bombardat o bază aeriană la Engels în centrul Rusiei. Și au incendiat 2 kilometri pătrați din Novosbirsk, în Siberia, nu departe de granița mongolă.

Dacă nu se vor găsi forțe la Moscova și Petersburg în stare să-l debarce rapid pe tiran, măcelul va continua în Rusia, până la capitularea resturilor retrase ale oștirii trimise din 24 februarie 2022 în Ucraina, la moarte, ca și a unităților păstrate în rezervă, de Putin. El, unul, nu va ceda până la ultimul său om. Apoi va încerca să fugă în America latină. Ori în China. Ori în Nepalul maoist.

Va mai dura mult? Tot ce se poate. Vor conta armele sale nucleare? Puțin probabil. Nu va avea unde să le folosească. O dată cu sosirea bateriilor scutului antirachetă Patriot în Ucraina, țara lui Zelenski va începe să fie, în mare măsură, la adăpost de proiectilele balistice rusești. Iar trupele care se vor aduna să combată regimul Putin în Rusia vor fi în parte ruse.

N-ar fi de mirare ca aceste forțe ruse anti-Putin să-și îngroașe rândurile mult, dacă Vestul își va continua livrările de armament. Prima înfrângere și capitulare din istorie a unei puteri nucleare – cândva o mare putere – ar putea fi una din marile noutăți ale anului care vine.

Dar numai dacă SUA și aliații lor nu fac în pantaloni, nu dau faliment sub povara inflației, a politicilor progresiste, a costurilor energiei, a unei imigrații debordante care a crescut și în UE, anul acesta, cu 54 % și covârșește și America incompetentei administrații Biden. Dacă Vestul, grevat de propria elită de extremă stângă și de crescânda popularitate a reacției de protest a extremei drepte, nu capotează, nu-și îngroapă definitiv și irevocabil economiile și democrațiile și nu-și oprește livrările de armament și muniție.

Și dacă nu se impun poltronii sofisticați din cancelariile apusene care, de frica irațională a succesorului lui Putin, mizează, inept. pe actualul dictator, de parcă Putin ar fi de fier inoxidabil și nemuritor, iar pacea ar avea cu el vreo șansă, oricât de măruntă.