Putin, ducând Rusia cu pluta pe ape foarte repezi

Ce se întâmplă dacă astronautul se desprinde din legătura cu nava mamă? Dispare în imensitatea universului. În urma lui rămâne doar pata unei amintiri vagi. Care se estompează și ea, treptat.

Nu mai puțin categoric și ireversibil se arată deconectat de realitate dictatorul rus. I-ar fi murit de la invazia din februarie, în răstimpul relativ scurt al ultimelor zece luni, peste 102.000 de soldați, afirmă un bilanț verosimil al ucrainenilor.

Un discurs semidement

Dar, potrivit lui Putin, ”Rusia nu e în cine știe ce în primejdie”. Cât îl privește, el, unul, ”și-ar duce țara în direcția cea bună”, Rusia ”neavând de ales, ci ar fi obligată să-și apere interesele”. Fractura logică e evidentă. Dacă Rusia n-are de ales e în ceea ce în termeni șahiști se cheamă ”Zugzwang”. N-are alternative și e, deci, silită să mute forțată de mutările adversarului. Atunci cum a condus-o Putin în direcția cea bună în ultimii 20 de ani?

Apoi, cum e posibil ca liderul unei țări care a pierdut zeci, dacă nu sute de mii de militari, precum și o cantitate gigantică de material și echipamente costisitoare pe câmpurile de luptă ale unui război care, declanșat de el însuși, pare interminabil, să afirme că țara sa nu e în primejdie?

Această sintagmă nu se poate înțelege prin urmare decât într-un singur mod: în capul său tot mai vid de înțelepciune și gol de realități și tot mai plin de fantezii obsesive, el însuși e ”Rusia”, iar restul poporului o cantitate neglijabilă.

Rusia în accentuat declin demografic

Pentru că altfel Putin ar realiza că un neam ca al rușilor, căruia i-au fugit din țară sute de mii de tineri, are mai puțin de zece nașteri la mia de locuitori, e bătut măr pe câmpul de luptă, unde, mai ales la Bahmut, îi mor zilnic, cu sutele, cei mai combativi bărbați, nu-și poate în veci permite grotesca aventură demografică a sutelor de mii de militari căzuți în bătălii.

Dacă, deci, în 2023 se repetă pierderile uriașe ale Rusiei anului 2022, iar Putin va recurge nu doar la ceceni și mercenari ca să-i învingă pe ucraineni și, cum spune propaganda, pe ”americani”, experții vor începe să calculeze când se va naște ultimul etnic rus.

Nu e, evident, o noutate că lui Putin nu-i pasă nici cât negru sub unghie de propriul său popor, deși nu puțini ruși continuă să-l aduleze, nu în ultimul rând între cei care, în străinătate fiind, se pot ocupa cu scrisul, cititul sau cântatul la pian și nu sunt siliți să ia arma în mână. Am constatat, stupefiat, că are fani chiar și între evrei, urmași ai pogromurilor legionaro-fasciste, crescuți în cultul unui comunism ruscist, sau al ortodoxismului kaghebist de tip Kiril.

Rusia în derivă nazistă

Or, atrăgeam atenția la începutul războiului din Ucraina că dementa pretenție rusă, potrivit căreia ”operațiunea specială” declanșată de Kremlin ar urma să ”denazifice” Ucraina (condusă de un președinte evreu!) e, în baza experienței cu lideri totalitari ca Hitler și Stalin și a analizei Hannei Arendt, un semn clar de nazism rusesc și de plan exterminator sau genocidar.

Validarea acestei analize, care amintea și de fascismul și filo-nazismul de tip legionar, vine de la Londra. ”Carnavalul violenței care a pătruns ani de zile în mass-media controlată de stat a Rusiei a cedat în ultimele luni și a făcut loc unui nou ton de solemnitate și solicită acte naționale de eroism, pe măsură ce operațiunea de invadare a Ucrainei continuă să se clatine”, scrie, într-un editorial publicat în Novaia Gazeta-Europa Svetlana Stephenson, profesoară de sociologie la Universitatea Metropolitană din Londra, reluată de Adevărul.

Potrivit ei, în Rusia se manifestă tot mai clar un cult al morții. Propagandiștii statului rus discutau ”despre distrugerea orașelor ucrainene sau despre utilizarea armelor nucleare…” Concomitent aveau loc sinistre execuții cu barosul filmate și difuzate pe rețele sociale, de către un șef de mercenari, imagini care ”par menite…să sublinieze că convențiile civilizației occidentale, cu normele sale de decență de bază, nu se aplică în țara condusă de Putin”. Situația s-ar fi schimbat ”de când înfrângerile militare din Ucraina au început să se acumuleze…Artiști cu înfățișare de zombi… au început să îndemne populația să ”să se ridice” față de cei care îi „privesc” de sus și să-și imite strămoșii morți. Cântând despre eroii ruși, cu o melancolie profundă, interpreții văzuți acum la televiziunea de stat au un ten palid, machiaj închis la culoare și haine de doliu” care se combină pentru a crea o atmosferă funebră..

”Ilustrațiile vizuale constau în imagini de sacrificiu…Toate mențiunile despre speranță și victorie sunt absente – acesta este un recviem pentru o Rusie condamnată să lupte în războaie eterne…Chiar și președintele a jucat un spectacol similar pentru a le aminti oamenilor nevoia de sacrificiu…Conceptul morții care dă sens vieții a fost pus în discuție și în timpul recentei întâlniri a lui Putin cu mamele recruților mobilizați. În mijlocul gândurilor fără suflet ale președintelui, neînțelegerea profundă a culturii și tradiției ruse a fost cea mai evidentă atunci când (dictatorul) a spus că viețile fiilor lor nu aveau sens înainte de a fi trimiși la război și le-a îndemnat să se bucure de moartea lor eroică.”…”Nu și-a trăit viața în zadar”, a spus Putin….”

Potrivit Svetlanei Stephenson, un astfel de apel ”e străin de cultura rusă și chiar sovietică, ambele percep mama unui soldat mort ca o figură tragică veșnic neconsolabilă. Dreptul mamelor de a încerca să-și salveze fiii a fost recunoscut chiar și în timpul războaielor cecene, fapt demonstrat de atitudinea respectuoasă a autorităților militare față de Comitetul Mamelor Soldaților.”

Antecedente istorice. Și o firavă speranță

Curios e că pe mulți analiști, istorici, sociologi, psihologi și jurnaliști nici informațiile despre Hitler, nici sagacitatea nu i-a ajutat până acum să facă asocierile, conexiunile și corelările necesare, spre a înțelege încotro conduce Putin Rusia. Or, nu e fără precedent că liderul de la Kremlin e hotărât să distrugă un popor slav, de preferință pe cel ucrainean, dar la rigoare și pe cel rus, dacă imperiul său nu poate învinge armata lui Zelenski.

În final de domnie, Hitler s-a arătat determinat să predea exterminării nu doar pe ultimii evrei europeni, ci și pe nemții în numele cărora-i exterminase pe copiii lui Israel, întrucât considera că germanii ”nu merită” să supraviețuiască unui război pierdut.

LE. S-a făcut, în reacție la comentariul meu, observația pertinentă că, ”pentru un popor care a fost victima lui Hitler pare de neînțeles de ce rușii se fac că nu observă că din februarie 2021 regimul lui Putin copiază într-un regim accelerat toate etapele prin care a trecut Germania nazistă”. Observația e valabilă și pentru mulți istorici, psihologi, sociologi, politologi și jurnaliști. Nu puțini sunt mesmerizați de retorica naționalistă și nu văd pădurea de copaci. La întrebarea: cum de nu vede un popor victimizat de Hitler hitlerizarea lui Putin, răspunsul e conținut în întrebare, Tocmai pentru că au fost victimele liderului nazist, prea puțin pot crede că insul care-i conduce și le promite marea cu sarea le poate dori răul cu o ardoare egală străinului care i-a victimizat.

Rămâne ca dregătorii încă semiresponsabili din jurul dictatorului să înțeleagă dezastrul apocaliptic spre care un Putin dus cu pluta împinge țara. Și să-l oprească înainte de a fi prea târziu nu doar pentru sutele de mii de existențe rusești distruse până acum, ci pentru ansamblul poporului rus.