Înapoi la comunism prin terorism. Trei țări recunosc ”statul palestinian”

Ce va urma ”recunoașterii” unui stat terorist, palestinian? Relații diplomatice cu statul islamic? Recunoașterea ”califatului”? Revenirea Norvegiei la epoca lui Quisling? Reînscăunara fascismului (dar sub sigla stângii) în Spania? Trecerea Irlandei terorismului armatei republicane irlandeze, susținute de naziști, la hitlerism nedisimulat?

De ce nu, dacă Oslo, Madrid și Dublin răsplătesc un act de teroare genocidar, chipurile în numle ”păcii”, cu recunoașterea unui ”stat” despre care eroicul Salman Rushdie, victima multiplă a teocrației iraniene și a terorismului islamic, în care e expert, l-a calificat clar, comentând lozinca ”Free Palestine”, drept un proiect Hamas ”terorist” și ”fascist”?

Rushdie, unul din marii scriitori de stânga ai omenirii, partizan al ”soluției celor două state”, și-a articulat într-un interviu acordat ziarului german Bild dezgustul iscat de aderența stângii la proiectul unui ”stat palestinian care, dacă ar fi creat acum, ar fi condus de Hamas și ar fi un stat taliban, client al Iranului…Asta să fie ce vor progresiștii?

Gruparea teroristă, islamistă, palestiniană, Hamas, a salutat de altfel cu frenetic entuziasm intenția declarată a Norvegiei, Irlandei și Spaniei de a recunoaște, unilateral, în pofida tuturor avertismentelor, un (deocamdată inexistent) ”stat palestinian”. La fel a salutat-o și autoritatea autonomă, palestiniană.

La Oslo s-a pretextat că demersul norvegian n-ar fi anti-israelian, ci menit să confere ”nou elan soluției celor două state”. 

Israelul, care a atras în repetate rânduri atenția regimurilor de stânga din vest cochetând cu antisemitismul că, dacă recunosc în contextual actual, marcat de masacrele de 7 la octombrie, un stat palestinian, nu promovează ”pacea”, așa cum pretind, ci terorismul, a protestat viguros și și-a rechemat ambasadorii din noile state partenere și prietene ale Hamas.

Scurtă jalonare a vechii istorii a unui derapaj nou

În dorința de a lovi mortal Occidentul, țările comuniste, între care și România, au executat comanda Moscovei și, luând partea terorismului, au recunoscut înainte de 1990 un inexistent ”stat palestinian”.

Concomitent, KGB-ul, care-i crease pe Yasser Arafat și organizația sa teroristă, OEP, a început o dublă mișcare împreună cu Securitatea și cu alte servicii secrete comuniste, menită să promoveze din interior demolarea detestatei lumi capitaliste. În democrațiile liberale s-a susținut din răsputeri infiltrarea lor cu neo-marxism de tip Gramsci și Herbert Marcuse. În lumea islamică s-a răspândit masiv antisemitism european și rusesc de factură nazistă, recalibrat socialist, anticolonialist, care l-a amplificat și intensificat pe cel autohton, musulman, ca și pe cel importat din Germania hitleristă.

Acest uriaș amalgam toxic s-a reexportat, din anii 60, prin emigrație arabă și musulmană și expansiunea islamismului în Occident. Unde s-a cununat cu nu mai puțin toxicul progresism, (la lucru în maoismul și troțkismul șic al revoluției de la 68) spre a da naștere monstrului postmodern manifestat, mai nou, în deciziile Norvegiei, Irlandei și Spaniei de a recompensa terorismul Hamas.

Au trecut niște decenii de la inventarea OEP,  dar, stimulat permanent prin repetate concesii de ”oameni de bine” progresiști, nu doar din est, ci și din vest, ca și de instituții internaționale create după chipul și asemănarea extremei stângi neo-marxiste, poporul palestinian tot de teroriști sau de partizani ai terorismului se lasă condus.

Un prezent sub semnul antisemitismului pro-teorist

Șapte, dacă nu chiar opt din zece palestinieni susțin, potrivit sondajelor, mega-pogromul și masacrul de dimensiuni nemaipomenite, de la Holocaust încoace, executat de interpușii Iranului din Hamas și Jihadul Islamic la 7 octombrie 2023. Această opțiune populară nu e întâmplătoare. Are legătură cu manualele școlare doldora de ură antisemită și de exaltare a ”martiriului” terorist ale UNRWA, finanțate, decenii la rând de europeni.

Rezultatul? Hamas continuă să conducă. Și să fure mâncarea civililor palestinieni din Gaza, livrată de SUA și de puterile occidentale pentru populația lăsată de islamiști să flămânzeasă, spre a obține avantaje propagandistice la televiziunile marilor puteri și pentru a obține profituri din revânzarea, la bursa neagră, a alimentelor și medicamentelor jefuite.

Ceea ce nu l-a împiedicat pe procurorul antisemit, de origine pakistaneză, al CPI, Khan, să comită funambulescul act de a avansa (pentru ”înfometare” chipurile ”deliberată”) concomitente cereri de mandate de arestare pe numele liderilor unui stat democratic agresat de Hamas, și pe al liderilor genocidarului grup terorist. Cui prodest simultaneitatea scandaloasă a acestor cereri?

Semnalizării unei false echivalențe morale între democrația israeliană și extremism islamic, între agresat și agresor, între crime în masă și apărarea de ele, între teroare și anti-terorism. Distrugerii adevărului, urât din rărunchi de progresism, care nu scapă niciun prilej de a-l relativiza și de a pompa în lume instrumentele falsificării lui. Nimicirii reperelor morale și deci demolării lumii libere. Nihilismului. Aneantizării democrațiilor și a temeiului lor moral și civilizațional, iudeo-creștin.

Resorturile intelectuale și morale ale Papei. Și ale demersului ”diplomatic” norvegian, irlandez, spaniol

Pare o misiune mamut. Ori sisifică. Dar nu e. Operațiunea de amputare și spălare a creierelor la scară planetară pare să fi avut un terifiant succes în creștinătate. Se vede în maniera marxistă în care concepe lucrurile Papa, care a renunțat, practic, și la Cristos, și la conceptul de păcat, de vreme ce, în răspăr cu doctrina catolică, dar în concordanță cu progresismul, îi declară pe toți oamenii ”fundamental buni”. Nu se știe la ce-ar mai fi nevoie de mesia. Și unde-i pune, Francisc, deci, pe Hitler, Stalin, Pol Pot, Mao, Khamenei, Raisi și Putin, căci a declarat că ”speră că infernul este gol”. Probabil că-i înscrie în categoria ”oamenilor fundamentali buni”, ușor de iertat, în viziunea sa de șef al creștinătății, căci sutele de milioane de morți din contul lor i se par, de bunăseamă, o cantitate catolic neglijabilă, de vreme ce n-or fi păcătuit ei decât ”un pic, pe ici pe colo”.

M-am întrebat frecvent, oare câtă teologie a eliberării zace în clericul iezuit Bergoglio, alias papa Francisc, după exportul acestei doctrine kaghebiste în America Latină, în anii 60 ai veacului trecut, când actualul papă turna preoți aparatului represiv al dictaturii Videla sau îi prigonea?

M-au uluit nu o dată placiditatea cu care Suveranul Pontif amendează Biblia, de parcă ar fi sigur că e net mai deștept decât Dumnezeu, precum și indiferența cu care reacționează la masacre de creștini africani. Cât despre măcelărirea israelienilor, condamnarea, la Vatican, a debutului reeditării Holocaustului în societatea contemporană a Orientului Apropiat a avut nevoie de 6 luni întregi pentru ca să se pritocească, într-un târziu.

Tentativa nimicirii reperelor morale și a demolării lumii libere se vede și în efectele pustiitoare ale komentariatului apusean, cu sălbaticul bias de stânga al presei mainstream, în masivele demonstrații antisemite de la universități, în dezonorantele ridicări în picioare, la ONU, pentru ”onorarea” unui asasin în masă islamist, în condoleanțele adresate lui de SUA, oficial, în ciuda sutelor de americani pe care i-a asasinat Raisi, în pofida americanilor și israelienilor care mai sunt captivi, încă, la interpușii Iranului din Gaza.

Mai reiese și din demersul anti-israelian de la CPI, al unui procuror pakistanez cu pașaport britanic, menit să anuleze doar statului evreu dreptul de a se apăra.

Toate acestea sunt efectele unor minți bolnave, ușor de plonjat în perplexitatea care a cuprins până și țări occidentale cu părelnice democrații solide, ca Germania. Care se laudă că ”securitatea Israelului ar reprezenta rațiunea de stat a Republicii Federale”. Și că ”never again”. Dar hamletizează în fața deciziei antisemite a unui procuror perfect adecvat alianței dintre islamism, progresism și anti-iudaism care domină, azi, Vestul.

Ore, zile în șir, conducerea Germaniei n-a reușit să se alăture SUA, Cehiei, Austriei și Italiei, întru condamnarea clară și fără echivoc a deraierii antisemite a CPI, lăsând doar ministerul de externe berlinez să critice sotto voce și cu manifestă, semnificativă lipsă de tragere de inimă simultaneitatea mandatelor de arestare, echivalându-i monstruos pe liderii democratic aleși, israelieni, cu teroriștii de obediență iraniană.

Ar fi însă fatal să ne mințim. Vestul nu e doar o victimă

Ne aflăm nu doar în fața peisajului cataclismic, creat de succesive spălări pe creier neo-marxiste și relativist-postmoderne ale Occidentului. Ne regăsim în peisajul apocaliptic al efectelor politicilor identitare, rasiste și antisemite, ale noilor ideologi. Care au înlocuit lupta de clasă comunistă, cu lupta de rasă, păstrându-i ideologia anti-colonialistă și adăugându-i ecologismul militant, antisemit și el, dindărătul șalului palestinian al Gretei Thunberg, (pretextul unui nădăjduit ”guvern global”, care ”să facă față” pesupusei crize, nu-i așa, ”globale”, a prezumtivei ”făcături umane” a schimbării climatice).

Ne aflăm în fața devastării morale și intelectuale pe care o provoacă iubirea sclaviei, rejecția eșafodajului moral iudeo-creștin, smintirea prin rețele sociale, pofta de libertinaj și oroarea, concomitentă, de libertate. Care nu vine la pachet decât cu responsabilitate.

”Nu e nimic nou sub soare”. Celor pe care vrea să-i piardă, Dumnezeu le ia mai întâi mințile. Și le oferă o versiune de colectivism. De pildă socialismul. Și alianța lui cu islamismul: contra naturii, dar perfect adecvată creierelor spălate.

Când frustrarea personală și prosperitatea individuală și colectivă generează trufia și ostilitatea față de valorile și așezămintele societății democratice, liberale, necesare aderării la ideologiile unor mișcări de masă, mereu extremiste, mereu totalitare, mereu atrăgătoare prin suprimarea libertății și nivelarea meritocrației, nu mai e cale de întors. Minciuna se înstăpânește, limba se împleticește, mințile se întunecă, reperele morale și intelectuale autentice dispar, dreptul forței înlocuiește forța dreptății, crima devine faptă bună, iar fapta bună, spe preface în fărădelege.

Așa a devenit Vestul făptaș.

Canarul din mină care pică primul? Evreii

La Malmö, capitala islamismului european, mii sau zeci de mii au huiduit recent cu violență o fată de 20 de ani care, cenzurată de mai marii televiziunilor publice europene, își dorea să deplore un masacru antisemit. 

Vina ei? Era evreică. Împărtășea ”culpa” prezumtivă pentru care au fost exterminați, în Shoa, 6 milioane de evrei. Există azi vreo diferență? Evident. Există un stat israelian independent și înarmat. Iată de ce trebuie, pasămite, desființat. Dar ce începe cu masacrarea retorică sau faptică a evreilor nu se sfârșește niciodată cu ei. Gazele care-l ucid pe canar sunt ori evacuate, ori îi vor ucide pe ortaci în masă. Cum s-a spus, avertizat și repetat de pomană, se pare, căci mai nimeni nu învață, vreodată din istorie, decât după ce s-a repetat. După care se uită din nou, scandându-se, croncănindu-se tare: ”nevermore”. Never again. La mai mare.

Aflați pe drum spre o versiune de comunism, islamizați, sau îndrăgostiți de terorism, norvegienii, irlandezii și spaniolii au ales să răsplătească Hamas pentru un masacru genocidar și să declare această alegere liberă ”opțiune pentru pace”. Halal ”pace”. Și regimurile comuniste precum cel ceaușist militau, cât era ziua de lungă, pentru ”pace”. Au sfârșit în băi de sânge. Pardon. N-au sfârșit. Nici ele, nici măcelurile. Căci mințile bolnave le vor, le cer și, când au loc, le aplaudă frenetic.