Moartea președintelui iranian. Și rușinea eternă a lui Biden, Blinken, Miller

Poate fi benefic un accident fatal? Poate. Dacă îl duce în cealaltă lume pe un criminal infam ca Raisi. Dacă mai-marii lumii rămase fără el și eliberate de duhul lui pestilențial nu o reintoxică. Dacă nu-i distrug reperele morale ridicându-l în slăvi pe criminal, când își exprimă condoleanțele pentru moartea lui binemeritată, de vreme ce i-a pricinuit-o justiția divină.

Cine a fost Raisi? Să recapitulăm. Ucigașul impenitent a sute de americani. Măcelarul a zeci de mii de iranieni. Unul din asasinii în masă din umbră, care au tras sforile masacrului antisemit rivalizând cu Holocaustul, de la 7 octombrie 2023, comis în Israel, cu tot cu violuri în masă, de interpușii jihadiști, palestinieni, ai Iranului din Hamas și Jihadul Islamic. Un mare terorist. Un aliat al dictatorului genocidar al Rusiei, Putin, cotropitorul Ucrainei. Un aliat al dictatorului, de asemenea genocidar, al Chinei comuniste, Xi, și al prietenului său de la Fenian, căpcăunul sângeros și hulpav, înfometând populația Coreei staliniste, Kim Jong Un.  

Totuși, purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat al SUA, Miller, nu s-a dat în lături, spre rușinea lui eternă și a stăpânilor lui imbecili morali din extrema stângă care manevrează administrația Biden, să exprime condoleanțe oficiale la moartea președintelui iranian Ebrahim Raisi. La moartea unui criminal în masă extremist și terorist, vinovat, între multe altele, de asasinarea a sute de americani.

Zice deci Matthew Miller, tartorul nerușinii și insolenței față de zecile de mii de victime iraniene, evreiești și americane ale criminalului Raisi, ale camaradului său întru crime, Amir-Abdollahian și ale jupânului lor, ayatolahul Khamenei, că ”SUA își exprimă oficial condoleanțele pentru moartea președintelui iranian E.Raisi, pentru ministrul de externe Amir-Abdollahianși alți membri ai delegației accidentați cu elicopterul în nord-vestul Iranului”*. Mesajul oficial al administrației Biden încearcă apoi s-o dreagă, afirmând ulterior că, ”în timp ce Iranul își alege un nou președinte, ne reafirmăm sprijinul pentru poporul iranian și lupta lui pentru drepturile omului și libertățile fundamentale”.

Condoleanțele sunt o expresie de regret și de durere, ca și de întristare. Or, Nici SUA, nici națiunea iraniană nu-l jelesc defel pe Raisi, nu-i regretă moartea și nu sunt întristate de ea. Dimpotrivă, o celebrează. Pe bună dreptate. Cum altfel, în fața unui asasin monstruos, care ar fi trebuit să aibă pe conștiință – dacă ar fi avut o conștiință, zeci de mii de vieți omenești?

Nu doar că americanii, iranienii și alte popoare victimizate de criminalii în masă iranieni nu regretă moartea tiranului, pentru care stăpânul defuncților, ayatolahul Khamenei, a decretat în Iran cinci zile de doliu național: o așteaptă febril și pe a șefului său, ca și pe a aliaților lor, cu toții dictatori și criminali în masă. Probabil și pe a celor care-și bat joc de victimele represiunii, îi ridică pe scut pe prigonitorii lor și îi confundă pe niște criminali impenitenți, extremiști, fundamentaliști și teroriști cu oameni buni, vrednici de compasiune și de milă, dacă se întâmplă să fie accidentați. Dacă au ghinionul să li se prăbușească aparatul de zbor.

E evidentă realitatea: Miller minte sfruntat. Ca un mitoman ticălos și fără urmă de onoare. Ca și colegii lui din UE, de la NATO și de la ONU, care au prezentat și ei condoleanțe halucinante unui regim antioccidental terorist, totalitar și genocidar, ridicând dureroase semne de întrebare cu privire la sănătatea mintală a acestor demnitari și a guvernelor lor.

Dar poate cea mai ipocrită, infectă și revoltătoare parte a mesajului oficial al SUA, învelit diplomatic de purtătorul de cuvânt al lui Blinken, spre veșnica dezonoare a administrației, e amestecarea poporului iranian victimizat de Khamenei și Raisi în pasajul privind ”alegerea unui nou președinte”. Ca și cum Miller n-ar fi aflat că președinții Persiei islamiste nu sunt niciodată aleși cu adevărat sub regimul Khamenei, ci numiți de patronul clerical al teocrației, iar apoi votați de teroristele lui Gărzi Revoluționare, că de opțiunea și sufragiile veritabile ale iranienilor nu ține nimeni cont la Teheran.

Ca și cum purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat n-ar avea habar ce vor iranienii. Care nu-și doresc nimic mai fierbinte decât ca SUA, în loc să se umilească, avansând condoleanțe inepte, să-i ajute să-și recapete libertatea, poate chiar să restaureze monarhia, în orice caz să sprijine poporul oprimat de ayatolahi să-și determine propriul destin, scăpând de pesta și holera mafiei Khamenei-Raisi-IRGC.

Ca și cum diplomații care au formulat înjositoarea declarație oficială a SUA n-ar ști că pretinsa ”reafirmare a sprijinului pentru poporul iranian și lupta lui pentru drepturi ale omului și libertăți fundamentale” presupune în mod necesar, dacă ar fi o susținere reală, să nu cumva să se exprime condoleanțe și regrete pentru moartea celor care-i refuză Iranului, ca Raisi, aceste drepturi și libertăți.

Ca și cum n-ar înțelege că a manifesta regrete pentru dispariția din scenă a unui tiran antioccidental e o palmă pe obrazul tuturor democrațiilor liberale. Dar e greu de crezut că n-ar înțelege. Tocmai democrațiile liberale sunt cele pe care extrema stângă le detestă mai mult.

Iar dacă Miller ar fi greu de cap, ar fi putut învăța de la șeful republicanilor din Senat, Mitch McConnell, care a oferit condoleanțe, textual, ”poporului iranian pentru îndelungata lui suferință sub brutalul regim teocratic al republicii islamice”. McConnell, ca orice om normal, a evocat elogierea ”celui supranumit măcelarul din Teheran” de către dictatorii Rusiei și Chinei, ba și de către pemierul maghiar, Viktor Orban, dar a arătat că înțelege perfect dorința multor iranieni de a nu-l vedea celebrat pe șeful călăilor deținuților politici iranieni.

Din două una. Ori, Miller, un diplomat școlit de nefasta administrație Obama, a vrut să-și bată joc de aspirațiile poporului iranian și ale tuturor celor ce icnesc sub povara sclaviei islamiste, nu în ultimul rând ale fetelor arestate pentru că nu purtau batic, maltratate și violate după gratii, conform preceptelor lui Khomeini, predecesorul lui Khamenei, pasămite ”ca să nu ajungă-n rai”.

Ori e prea prost și prea laș pentru înalta funcție ce i s-a încredințat în diplomație, spre a sluji intereselor și democrației unei națiuni excepționale, precum cea  americană.

Oricum, tot ce atinge stânga radicală se strică, decade și piere. Și tot ce zice e o singură necuviință, impertinență și minciună. Noroc că se atinge pe ea însăși. Și că putreziciunea zicerilor lor îi bântuie și îi distrug până la urmă pe neomarxiștii care le articulează, dându-le din lașitate, sau în speranța vreunui câștig mărunt, penibil și jenant, drept ce nu sunt.

M-am mai frecat azi, o dată, la ochi. Am descoperit, uluit, siderat, șocat, traumatizat, că ONU a coborât ”în bernă” drapelul organizației mondiale, arătându-se îndoliată de moartea sângerosului măcelar al drepturilor fetelor și femeilor ale oamenilor nevinovați din Iran. A șefului unui regim exportator de terorism cum n-a mai văzut Orientul Apropiat. Și au mai ținut la ONU, conform protocolului, un moment ”de reculegere” în memoria fiorosului ucigaș. S-au ridicat toți diplomații prezenți, inclusiv viceambasadorul american, cel britanic, cel elvețian.

Nu puteau sta jos și manifesta o minimă demnitate?

Sau nici prin cap nu le trece să tulbure oroarea alianței antiamericane, antisemite și antidemocratice dintre extrema stângă occidentală și islamismul exportat, din anii 80 și până azi, mai ales de Iran?

Deși s-a mântuit de Raisi și Abdollahian, primenindu-se un pic, lumea continuă să fie bolnavă rău, de vreme ce-și permite o asemenea organizație mondială și un astfel de tribunal internațional de felul CPI, cu un procuror general antisemit și pro-terorist, precum Karim Khan. Ea nu se va face bine cât timp la cârma superputerii și a instituțiilor internaționale vor continua să-și facă de cap inși ca Miller et &. Și cât timp elita politică, juridică și culturală a SUA se va recruta din absolvenții unor universități militante, transformate de Qatar, Iran, China et & din temple ale științei în hub-uri woke, anti-meritocratice și antisemite, pornite să distrugă din interior civilizația iudeo-creștină.

---

* engl:”The United States expresses its official condolences for the death of Iranian President Ebrahim Raisi, Foreign Minister Amir-Abdollahian, and other members of their delegation in a helicopter crash in northwest Iran)”.