Ce înseamnă și care e sensul evocatelor mandate de arestare, dacă ar fi emise? CPI se pregătește să conteste Israelului dreptul de a se apăra (de terorism).
Pe baza recomandării unui grup de juriști aparent defel lipsiți de prejudecăți anti-israeliene, între care figurează și Amal Clooney, Procurorul General al CPI, Karim Khan, a demarat acțiunea de emitere de mandate de arestare pe numele liderilor democrației liberale, israeliene. Și anume, pentru presupuse ”crime împotriva umanității”.
E vorba de premierul statului evreu, Beniamin Netanyahu, și de ministrul apărării, Yoav Gallant, membri ai cabinetului de război israelian.
În mod cu totul aberant, lor și armatei israeliene li se reproșează că ar fi inițiat războiul actual la 7 octombrie 2023, ignorându-se evidența agresiunii Hamas, căreia Israelul i-a răspuns.
Pe scurt, pentru grupul de experți, de care pretinde Khan că a ascultat, conflictul n-ar fi început cu masacrul comis în Israel de jihadiști și cu răpirile de ostatici israelieni de către Hamas, ci, vai, cu riposta statului evreu și implică, un fals flagrant, că israelienii ar fi fost prezenți în Gaza când teroriștii islamiști i-au atacat. Or, Israelul și locuitorii evrei din fâșie au evacuat complet Gaza în 2005. După repatrierea ostaticului israelian Gilad Shalit, Gaza a devenit timp de aproape 20 de ani, așa cum o doresc antisemiții: ”judenrein” în sens nazist.
Or această stare de lucruri cheie e ignorată de experții în baza cărora a acționat parchetul CPI
Liderilor israelieni li se reproșează în plus că ar fi cauzat ”exterminare și înfometare, inclusiv prin refuzul livrării de ajutoare, ceea ce ar fi țintit deliberat în civili”.
Procurorul a mai anunțat că emite mandate de arestare și pe numele liderului militar al Hamas, Sinwar și ale adjuncților lui.
Ce sugerează amalgamarea numelor israeliene cu ale teroriștilor palestinieni?
Carta Hamas este, expresis verbis, genocidară. Ea prevede eradicarea Israelului și, deci, exterminarea populației sale evreiești. Punerea în aplicare a prevederilor Cartei a debutat vulcanic, la 7 octombrie 2023, când Hamas a organizat și transpus cea mai mare baie de sânge antievreiască din istoria de după Holocaust.
Ce înseamnă deci malaxarea numelor liderilor israelieni cu al islamiștilor Hamas, care urmăresc, în mod clar un genocid?
Acest amestec straniu pare menit să mimeze o prezumtivă ”echidistanță” și să ascundă natura veritabilă a demersului impardonabil, nedrept și antisemit al procurorului CPI împotriva demnitarilor democratici israelieni, escamotând aparenta lui intenție principală, de defăimare a statului evreu și a democrației israeliene.
În mod evident, mandatul de arestare pe numele lui Sinwar trebuia emis imediat după acțiunea genocidară a jihadiștilor de la 7 octombrie. Nu exista niciun motiv ca procurorul să aștepte până azi cu cererea emiterii lui, în ciuda evidențelor probând terorismul, omorul în masă și intenția genocidară a crimelor de război și împotriva umanității executate la comanda lui Sinwar.
De altfel, pe Sinwar și pe adjuncții lui, un atare mandat de arestare al CPI e cert că nu-i atinge, întrucât sunt căutați cu mandate de Israel și de alte state democratice, pe lista cărora oștirea islamistă, interpusă a Iranului, e trecută nu fără motiv ca grupare teroristă.
Pe israelieni, în schimb, îi afectează în cel mai înalt grad, căci îi izolează și le delegitimează lupta împotriva terorismului, amplificând zâzania, vrajba și disensiunile politice interne din statul evreu, în care Netanyahu era, și până acum, controversat și contestat masiv.
De acum încolo, în mod paradoxal, Bibi ar putea deveni de neînlocuit, împreună cu Yoav Gallant, de vreme ce premierul și ministrul apărării ar ieși, în urma eventualei emiteri a mandatelor de arestare, din categoria oamenilor politici șantajabili cu asemenea documente.
Amplificarea animozităților, discordiei, tensiunilor și vrăjmășiei interne, israeliene, precum și intensificarea conflictului dintre Israel pe de o parte, și administrația de stânga din SUA, pe de alta, menite să ducă la slăbirea și izolarea statului evreu, par a fi scopurile principale ale demersului, dincolo de calitatea lui de a conferi greutate propagandei antisemite. Care îmbracă azi, preponderent, haina anti-sionismului și anti-israelismului.
De ce s-a autodescalificat procurorul?
În fapt, un jurist cu experiență ca procurorul CPI nu are cum să nu fie la curent cu faptul că, dacă Israelul ar fi vrut să comită un genocid, sau crime de război, ar fi egalat sau depășit ceea ce au făcut aliații anglo-americani în timpul războiului anti-nazist la Hamburg sau la Dresda.
Dacă Israelul ar fi comis ori ar fi vrut să comită un genocid, crime de război sau împotriva umanității în Gaza, nu i-ar fi luat mai mult de câteva ore ca să bombardeze fiecare milimetru pătrat al fâșiei Gaza după 7 octombrie 2023.
Dacă statul evreu ar fi săvârșit prezumtivul ”genocid”, invocat de extrema stângă occidentală cot la cot cu propaganda islamistă, populația fâșiei Gaza nu s-ar fi înmulțit puternic, nu s-ar fi încincit, sau, și mai probabil, înzecit de când a luat ființă statul evreu modern.
Dacă armata israeliană ar fi avut intenția de a comite crime de război, sau împotriva umanității, nu și-ar fi compromis avantajul militar al surprizei și nu ar fi avertizat pe toate căile și canalele posibile populația civilă din fâșie, îndărătul căreia se ascund teroriștii, să se evacueze din zonele de conflict spre a se pune la adăpost și a supraviețui.
În plus, dacă Israelul ar fi vrut să înfometeze populația palestiniană din Gaza, n-ar fi intrat de multe luni de zile mai multe ajutoare umanitare în fâșie, în ciuda protestelor israelienilor revendicând eliberarea prealabilă de ostatici evrei, decât înainte de 7 octombrie 2023.
Concomitent, procurorul e prea experimentat ca să nu știe că Hamas, care omoară nediscriminat și nu distinge între combatanți și civili, include producerea și exagerarea de pagube civile proprii în rândul obiectivelor ei majore, propaganda fiindu-i armă strategică și de bază.
Asediile nu sunt interzise de legile războiului și de dreptul internațional umanitar. Ceea ce e interzis, în schimb, e fapta Hamas, de a abuza de civili ca scuturi umane și de a împiedica astfel asedierea (și înfometarea) combatanților teroriști. Care, fapt notoriu și probat, au furat în Gaza, de la populația civilă, mâncarea adusă prin ajutoare umanitare cu acceptul Israelului.
În fine, Khan, ajutat de libaneza musulmană, sunită, Amal Clooney, știe sau ar trebui să știe că termenii de ”genocid” și de ”crimă de război” sau ”împotriva umanității” sunt prea serioși spre a se abuza de ei prin mandate de arestare delirante.
Or, așa sunt ele, întrucât pun semn de egalitate între un agresor ca Putin, cotropitorul Ucrainei și Sinwar, invadatorul și asasinul chibuțurilor israeliene, pe de-o parte, și între un premier ales liber, ca Netanyahu, pe de alta. Împreună cu ministrul de război, premierul conduce apărarea țării lui libere în fața agresiunii aliatului islamist al dictatorilor rus și iranian. Ca israelian, premierul răspunde pentru faptele sale în fața unei justiții independente, altfel decât cea reprezentată, iată, de CPI.
În plus, întrucât legea trebuie aplicată tuturor, în mod egal, unde sunt mandatele de arestare pe numele dictatorilor genocidari chinez, iranian și sirian? Și n-ar fi trebuit ca procurorul CPI să emită mandate de arestare pe numele liderilor americani, Bush, Obama, Biden și Trump și ai șefilor Pentagonului, ale căror trupe au făcut net mai multe victime civile în campaniile din Afganistan, Irak și Siria, decât cele, vădit neintenționate, ale Israelului în Gaza. De ce n-a făcut-o?
Pentru că știe că ar fi supus instantaneu sancțiunilor SUA. Mai mult, ar fi fost necesar, dacă procurorul CPI își lua sarcina în serios, dacă nu era la cheremul islamiștilor patronând conducerea Hamas, iar legea era egală pentru toți, să-i traducă în justiție pe liderii azeri, autorii unei epurări etnice amplu probate și documentate, ai mai multor campanii de înfometare a populației creștine, armene, și ai unui genocid în Nagorno Karabah, cu tot cu demolări de biserici. Din enclavă a dispărut complet, în urma crimelor azere, o populație armenească de 120.000 de oameni.
Nici dictatorul azer, nici subalternii lui nu sunt însă căutați cu mandate de arestare de către CPI. Oare de ce? Pentru că sunt musulmani? Pentru că se bucură de susținerea Turciei islamiste? Sau pentru că CPI n-are putere să-și impună efectiv sentințele, iar deciziile Curții au doar o putere propagandistică?
Date fiind toate acestea, precum și faptul că încalcă în mod vădit bunul simț și legea naturală, decizia procurorului CPI cu privire la Netanyahu și Gallant nu pare defel un act valid de justiție independentă și imparțială. Iar consecințele impredictibile ale demersului în esența lui antisemit al acuzatorului public al Curții de la Haga riscă să fie unele dintre cele mai indezirabile, inclusiv pentru inșii care l-au demarat, ori pentru eventualii lui comanditari sau beneficiari politici sau militari.
Căci nu trebuie să ne ascundem după deget. Demersul acuzării CPI tinde să interzică Israelului dreptul de a se apăra și de promova narativele antisemite, subminând acest drept.
Dezastrul moral, juridic și politic al deciziei procurorului CPI
Etic, aruncarea lui Netanyahu, liderul unei țări care se apără, în aceeași oală cu agresorul asasin în masă genocidar, constituie, oricum, o monstruoasă echivalare a terorismului cu democrația liberală și cu statul evreu.
Ceea ce împroașcă grav cu noroi sisemul democratic, avansând agenda politică a regimurilor totalitare. Și e, deci, o mare nedreptate, nu doar un atentat la libertate. Și ce e o justiție flagrant nedreaptă (și politizată) altceva decât una imorală, care s-a auto-discreditat și s-a auto-anulat?
Căci juridic, decizia lui Khan aruncă în deriziune și în confuzie diferența dintre o justiție politic independentă, ca aceea israeliană, și lipsa ei revoltătoare în regimurile teroriste și totalitare.
Ea reprezintă, de asemenea, o cruntă bătaie de joc la adresa ”Convenției contra genocidului”, pe care ar trebui s-o impună Curtea Penală Internațională. E și o batjocură contra justiției internaționale și a tribunalului la care lucrează Khan, inclusiv o zeflemea insuportabilă la adresa mandatului de arestare pentru crimele reale de război și împotriva umanității emis d CPI pe numele tiranului rus, Putin.
Implicit este, nu poate fi numită altfel, un scuipat în ochii lumii civilizate și ai ordinii mondiale, ordine pe care teroriștii islamiști, patronii lor iranieni și aliații lor din Rusia, China și Qatar ar vrea s-o răstoarne, în numele celor mai diverse ideologii totalitare. Căci dacă nu vrea să se lase strâmbată de regimurile islamiste și totalitare, această ordine mondială nu se poate lipsi de instituții și justiție demne de numele lor.
Mai mult. Impertinența procurorului din Regatul Unit e și o palmă pe obrazul țării și a originii sale, ca și pe-al stângii occidentale și globale.
Până și liderul opoziției israeliene de stânga, Lapid, un rival și adversar implacabil al premierului israelian, a condamnat fără drept de apel, ”ca de neiertat”, decizia juristului de la CPI, de a pune semn de egalitate între Netanyahu și teroriști. Lapid a calificat fapta lui Khan drept un ”îngrozitor eșec politic”.
Lapid are dreptate. L-a secondat și colega sa de stânga, Merav Michaeli, din conducerea Partidului Laburist, care s-a arătat de asemenea total indignată de o măsură ”pe care Israelul n-o va accepta și n-o poate accepta”.
Dar vina pentru acest uriaș derapaj nu îi revine doar procurorului de la CPI, ci și stângii globale și, nu în ultimul rând celei extremiste, woke, care dictează de la o vreme la Washington. Ea s-a comportat execrabil față de aliatul israelian al Americii, l-a demonizat pe premierul Netanyahu și s-a căciulit dezgustător în fața terorismului și regimurilor totalitare, încurajând deraieri ca a procurorului CPI.
Nu e clar în ce mod va modifica acest demers scandalos atmosfera și orientarea politică a statului de drept israelian. O dată transformați în dregătorii unui ”stat paria”, în ciuda democrației și liberalismului său, unii din politicienii israelieni ar putea fi tentați să bată toba aruncării peste bord a rezervelor și inhibițiilor, care au împiedicat, de la înființarea statului evreu modern, demontarea drepturilor civice și politice depline, deținute din capul locului și până azi de arabii israelieni.
După o istorie de 3000 de ani în care și-a probat și omenia, și aderența la principiile dreptății și libertății, nu e imaginabil ca poporul evreu, oricât ar fi de izolat, să sucombe acestei ispite.
În mod evident, SUA și UE ar trebui să impună acum sancțiuni împotriva procurorului CPI și a celor care-i țin isonul, dacă iubesc democrația, iar nu antisemitismul.
Când roata se va întoarce, vor răspunde pentru discreditarea și călcarea în picioare a celor mai elementare principii morale și de justiție internațională cei care, mimând prost ”dreptatea, independența și imparțialitatea”, le scot acum la mezat, fie din ură, sau corupție, fie din convingeri religioase și antisemitism, fie în interesul unor ideologi extremiști.
Descoperă mai multe la Platformă de jurnalism independent
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
