Atacul asupra Poloniei: Vestul față cu o provocare fără precedent a Rusiei

Donația dumneavoastră va contribui la susținerea eforturilor noastre de a promova adevărul, dreptatea și libertatea. Vă mulțumim că ne citiți în număr tot mai mare! Avem nevoie în continuare de sprijinul dvs. Jurnalismul independent e mai important decât oricând, vă rugăm să îl susțineți printr-o donație și printr-o distribuire în rețelele sociale sau pe email a articolelor noastre.

Pe ce s-a bazat Putin când a atacat cu drone și rachete Polonia? Cum de și-a permis o provocare fără egal în istoria NATO?

Motivele Moscovei

Moscova și aliatul ei chinez, care conduce și dictează Rusiei, de la Beijing, doresc repararea imaginii de alianță perdantă a coaliției dictatorilor, afectată grav de punerea pe butuci a Iranului și de dificultările armatei ruse în Ucraina. În plus, mizează pe abulia Vestului și, mai ales, pe pacifismul președintelui SUA.

Pe scurt, Rusia și China se bazează pe fricile lui Trump. Care, din motive psihologice, ținând de convertirea lui creștină în reacția la salvarea sa în două atentate, ca și din rațiuni politice interne legate de consilieri izolaționiști din sfera politologiei ”realiste” și pro-ruse, ezită să riposteze Kremlinului adecvat de teamă să nu-i implice pe militarii SUA într-un război și să fie astfel vinovat de vărsare de sânge american.

Iată pe ce se bazează dictatorii. Alianța dictaturilor are nevoie de urgenta reparare și îndreptare a șifonatei imagini a unei Rusii slabe și perdante deopotrivă pe frontul economic, intern, rusesc, ca și pe cel militar, regional, ucrainean, și global, după ce Moscovei i s-au distrus, în urma operațiunilor militare israeliene, varii baze și parteneriate în Orientul Apropiat, dominat până recent de Iran.

Dar Vestul pare orb. Pare a nu putea vedea slăbiciunea tot mai periculoasă a unui Putin care nu poate pune capăt războiului din Ucraina, dacă nu e silit. Căci liderul de la Kremlin se teme prea tare de repatrierea armatei sale bătute de forțele Kievului și, deci, prea dispusă să se revolte și să-l dea jos, pentru ca el să fie de acord cu o aplanare negociată a conflictului. Iar dacă Vestul o vede, pare a nu fi în stare să adopte deciziile adecvate și necesare ca să profite de ea.

Iată de ce dictatorul rus simte nevoia să pluseze în cacealmaua sa și să provoace tot mai dement. Ideea lui Putin e să intimideze și să determine un Occident potențial victorios militar, prin intermediul Ucrainei, să renunțe la succesul apusean să se arate ”rezonabil” și să cedeze în fața unei Rusii aparent isterice, dăruindu-i la masa verde Moscovei, biruința pe care trupele Kremlinului e tot mai clar că nu o vor putea cuceri pe front. Or, o atare cedare ar fi orice, numai rezonabilă nu.

Replica Occidentului. Capitolul 1: declarațiile șefului NATO

În ripostă, ar fi imperativ ca SUA, NATO și Europa să demonstreze neînfricare, unitate, solidaritate sporită și fermă cu Polonia și cu aliații atacați ai Vestului, în speță cu Ucraina și cu Israelul.

Iar o ripostă adecvată unui atac militar nu poată să nu fie și militară.

Reacția inițială a NATO s-a dovedit însă cât se poate de jalnică. ”NATO nu tratează dronele care au invadat teritoriul polonez ca pe un atac”, a informat Reuters, citând o sursă a Alianței. Or, oficialul NATO minte. Căci a fost un atac militar rusesc. Cu zeci de drone. Nu o eroare rusească involuntară, cu o dronă rătăcită. Ci o agresiune deliberată, intenționată și masivă. Masivă, deci voluntară.

A fost o încălcare flagrantă a suveranității Poloniei, a teritoriului polonez, a spațiului său aerian, a teritoriului și spațiului aerian al NATO. Armata poloneză s-a văzut nevoită să ridice escadrile de avioane de vânătoare care au decolat și au  doborât drone de război ale Moscovei. Nu fantasme, nu plăsmuiri au doborât. Ci arme ofensive, explozive. În plus, aceste drone au produs pagube caselor poloneze. Printr-un mare noroc, n-au provocat se pare și victime omenești.

Dar Varșovia s-a văzut nevoită să închidă patru aeroporturi poloneze. Iar locuitorii au fost chemați să rămână în case. Dacă asta nu e o agresiune, atunci atacul asupra postului de radio polonez Gleiwitz, care a inaugurat invadarea Poloniei de către naziști, a fost o invitație la ceai.

De altfel, armata poloneză a pus degetul pe rană și a rostit adevărul: e ”un act de agresiune la adresa Poloniei și o amenințare la adresa poporului (polonez)”, s-a subliniat. Mai defensiv, cabinetul Tusk n-a admis decât că a avut loc o ”provocare enormă”. Până la urmă, Polonia a invocat, ce-i drept, articolul 4 al Tratatului NATO. Care declanșează mecanismul intern de consultare al NATO, dacă un stat membru se simte amenințat și își vede suveranitatea ori integritatea teritorială violate. Dar e puțin probabil ca Rusia să se simtă descurajată de acest demers.  

În timp ce Rusia a cerut Poloniei să prezinte ”probe” că ar fi fost vorba de drone rusești, s-a constatat că aparatele de zbor fără pilot (ale Moscovei) pătrunseseră în spațiul aerian polonez din Belarus, aliata Rusiei lui Putin, condusă de un satrap al șefului Kremlinului. Și în vreme ce premierul Ungariei, Orban, s-a declarat ”solidar cu Polonia”, șeful NATO, Rutte, s-a rezumat să deplângă un ”atac lipsit de scrupule” al Rusiei asupra teritoriului polonez și să reia mantra ex-liderului SUA, Biden, potrivit căreia ”NATO va apăra fiecare centimetru de teritoriu al Alianței”.

Or, s-a văzut în Polonia, în care dronele rusești au provocat pagube serioase și doar norocul a făcut să nu fie victime omenești, că, în realitate, NATO încă nu apără fiecare cm de pământ NATO. Cum s-a văzut de altfel, în repetate rânduri, și în România.

Unde, din lașitate, oficialii români au stat drepți și au acționat strâmb: au mințit și au ascuns agresiunea rusă.

Totuși, Rutte a insistat că NATO ar fi o alianță ”vigilentă”…și că ”apără și descurajează” orice agresiune. El a cerut țărilor membre să-și accelereze înarmarea ”ca să apere și să decurajeze” orice agresiune. În schimb, el a refuzat să specifice dacă atacul rusesc a fost sau nu intenționat și a spus că ”evaluarea celor întâmplate continuă”. A spus-o de bunăseamă în așteptarea unui verdict și a unor dispoziții din Washington. Care întârzie să parvină la Bruxelles.

Replica Occidentului. Capitolul 2: declarațiile șefei UE

Și mai lamentabilă, ba chiar flagrant potrivnică intereselor și valorilor europene s-a dovedit din capul locului riposta UE. Șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și-a rostit discursul cu privire la starea UE după agresiunea militară a Rusiei împotriva Poloniei.

Totuși, femeia a părut să ignore realitățile, preferând să debiteze mostre din ideologia stângii, de vreme ce și-a axat cuvântarea pe un ethos puternic antisionist, anunțând trecerea UE la o politică antiisraeliană oficială. Von der Leyen a anunțat suspendarea ajutoarelor financiare acordate Israelului, sancționarea unor miniștri israelieni calificați drept ”extremiști”, precum și o potențială suspendare parțială a acordului de asociare cu statul evreu.

Ignorând eforturile israeliene de ajutorare, prevenire, alimentare și protejare a populației civile, arabe, din Gaza, nemțoaica din fruntea Comisiei Europene a calificat operațiunile anti-teroriste, israeliene, din fâșie drept presupus ”inacceptabile” și a vorbit despre ”o foamete” făcută ”de mâna omului”. Nu de mâna Hamas.

Ceea ce e o sugestivă prelungire europeană a propagandei teroriste, islamiste și palestinianiste. În schimb, von der Leyen a reclamat ceea ce resping și israelienii, și palestinienii, în speță o prezumtivă ”soluție a celor două state”, clar imposibilă în această fază a războiului declanșat de masacrul antisemit fără egal, după Holocaust, comis de Hamas, de jihadiști și de mii de civili palestinieni în satele din sudul Israelului, la 7 octombrie 2023. când au venit dintr-un stat palestinian de facto, devenit entitate teroristă: Gaza.

Von der Leyen a amintit, ce-i drept, de ”suferințele ostaticilor israelieni” și a afirmat că ”nu trebuie să se facă loc Hamas vreodată”, dar ea a anunțat măsuri care contrazic aceste afirmații-alibi și îi încurajează puternic pe teroriști.

Iar toate acestea le-a făcut într-un moment în care, dată fiind amenințarea ruso-chineză, Europa are mai mult decât oricând nevoie de cooperare militară cu Israelul. Și cu Statele Unite.

Or, atacul militar al Rusiei asupra Poloniei, calificat de ea drept ”fără precedent”, n-a ocupat decât un loc extrem de marginal și de puțin adecvat, geopolitic, în cuvântarea anti-israeliană a șefei Comisiei. Care a cerut înăsprirea sancțiunilor împotriva Moscovei și a perorat despre ”întreaga solidaritate a UE cu Polonia”, ca și cum vorbele ar ține loc de fapte.

Și ca și cum alianța cu America n-ar mai conta, cuvântarea ei a evidențiat nu necesitatea cooperării transatlantice, de care e nevoie mai mult decât oricând, ci a reflectat antiamericanismul extremiștilor europeni năzuind spre idealul comunist (și nazist) al despărțirii Bătrânului Continent de SUA, devreme ce, într-o defazare parcă fără leac, Ursula von der Leyen a ținut să sublinieze necesitatea independenței Europei. Neatârnarea continentului ar fi necesară, potrivit ei, în condițiile ”creșterii ostilității față de UE, a  fanteziilor de mare putere (americane, nota mea) și a amenințărilor (rusești, nm) cu recursul la arme nucleare. Pare foarte curios, bizar și alăturea cu drumul faptul că Ursula von der Leyen pare a nu ști că umbrela atomică americană e, pe moment, și mult timp încă de acum încolo, singura protecție nucleară a Europei.

Replica Occidentului. Capitolul 3. O reacție americană utilă, salutară, lăudabilă

La o jumătate de zi după atacul rusesc asupra Poloniei n-am descoperit în reacțiile occidentale decât una cât de cât potrivită situației. Îi aparține congresmanului republican Joe Wilson.

Potrivit lui ”Rusia atacă Polonia, un aliat NATO, cu drone iraniene Shahed, la mai puțin de o săptămână după găzduirea Președintelui Poloniei, Nawrocki, la Casa Albă, de către Președintele Trump.

Acesta este un act de război și suntem recunoscători aliaților NATO pentru  riposta lor rapidă la agresiunea neprovocată, în formă continuată, (a Rusiei) împotriva unor națiuni libere…Îl încurajez pe președintele Trump să replice prin adoptarea de sancțiuni obligatorii care să paralizeze mașinăria de război a Rusiei, precum și prin înarmarea Ucrainei cu arme capabile să lovească Rusia. Putin nu se mai mulțumește să piardă războiul în Ucraina, ucigând mame și bebeluși, ci a început să pună la încercare, în mod direct, hotărârea noastră pe teritoriul NATO. Putin a declarat că Rusia nu știe de granițe. Națiuni libere și prospere vor învăța Rusia lecția despre frontiere,” a prezis Wilson.

Jos pălăria, Joe Wilson!