Anul trecut, doi asistenți medicali australieni din Sydney, musulmani imigrați, au amenințat că vor ucide ”orice pacienți israelieni”. Cei doi îngeri exterminatori se bazau pe toleranța manifestată sentimentelor lor genocidare de către progresiștii australieni și occidentali. Mai nou, au apărut mesaje pe Facebook în care asistente medicale o blestemă pe purtătoarea de cuvânt (vizibil creștină)… Citește în continuare Never again? Holocaustul continuă. Chiar și cu ajutorul stângii
Etichetă: shoa
80 de ani de la eliberarea lagărului Auschwitz: ce n-am învățat din Shoa?
Era o sâmbătă, la 9 dimineața, când Anatoli Șapiro, un militar evreu, s-a apropiat de porțile de fier ale lagărului, la intrarea căruia scria minciuna: ”Arbeit macht frei”. Când acest comandant al unei unități sovietice speciale, de 900 de oameni, a ajuns în fabrica morții, cu o jumătate de oră înaintea grosului diviziei, cuptoarele care… Citește în continuare 80 de ani de la eliberarea lagărului Auschwitz: ce n-am învățat din Shoa?
Înapoi la comunism prin terorism. Trei țări recunosc ”statul palestinian”
Ce va urma ”recunoașterii” unui stat terorist, palestinian? Relații diplomatice cu statul islamic? Recunoașterea ”califatului”? Revenirea Norvegiei la epoca lui Quisling? Reînscăunara fascismului (dar sub sigla stângii) în Spania? Trecerea Irlandei terorismului armatei republicane irlandeze, susținute de naziști, la hitlerism nedisimulat? De ce nu, dacă Oslo, Madrid și Dublin răsplătesc un act de teroare genocidar,… Citește în continuare Înapoi la comunism prin terorism. Trei țări recunosc ”statul palestinian”
În amintirea ochilor tăi frumoși, Șulamita. Sau de ce e Holocaustul altfel
Amintirea ochilor frumoși la care visăm (și care pot fi ai iubitei, sau ai lui Dumnezeu) ne trezește și din morți. Când începem să-i uităm, se apropie de noi pericolul cel mare. Demența senilă adumbrește finalul vieții multora. Și tot amnezia omoară societăți și civilizații întregi. A uita (sau a nu înțelege, sau a voi… Citește în continuare În amintirea ochilor tăi frumoși, Șulamita. Sau de ce e Holocaustul altfel