Never again? Holocaustul continuă. Chiar și cu ajutorul stângii

Anul trecut, doi asistenți medicali australieni din Sydney, musulmani imigrați, au amenințat că vor ucide ”orice pacienți israelieni”. Cei doi îngeri exterminatori se bazau pe toleranța manifestată sentimentelor lor genocidare de către progresiștii australieni și occidentali.

Mai nou, au apărut mesaje pe Facebook în care asistente medicale o blestemă pe purtătoarea de cuvânt (vizibil creștină) a Casei Albe. Și altele. Una, din Florida, anunța că emițătorul, o ”soră medicală”, refuză să trateze bolnavi considerați ”MAGA”.

Ce e cu această ură asasină? Parcă ne amintește de ceva

Și în anii 30, medicii antisemiți refuzau să trateze evrei. Holocaustul, se știe, n-a început cu gazarea. A sfârșit cu ea. A început cu vorbele de ură dezumanizându-i pe evrei în baza unor păreri progresiste, cică științifice, propagând rasismul. Vorbe, care au inflamat Europa.

S-a continuat cu discriminări de duzină.

S-a ajuns la demiteri, schingiuri, jaf și prădăciuni grave, înainte de a se trece la omor în masă.

Și s-au văzut aprinși mulți. La benzile rulante ale genocidului au început să lucreze și vecini invidioși, lacomi, cruzi și resentimentari, sau antisemiții religioși, nu doar extremiștii de dreapta legionari și cuziști, nemți, unguri, croați și ucraineni. Sau polonezi.   

Antisemitismul azi

Azi, antisemitismul e bine mersi, deși nu mai e demult doar apanajul extremei drepte. S-a escamotat eficient în anti-sionism.

Se ascunde în discursul celor care se pretind antinaziști, antifasciști și anti-antisemiți. În demonizarea și delegitimarea statului evreu, în ura pe evrei a extremei stângi și a musulmanilor care au reimportat în Europa o vrăjmășie multimilenară, exportată cândva în lumea arabă și musulmană, în anii 30, în doze concentrate de către naziști și apoi, din anii 60, de către sovietici, sub formă de ”antisionism”, înainte de a cuceri vaste zone din Vest. Inclusiv din SUA.  

Și cancelarii întregi. Care au răsplătit tentativele de reeditare a Holocaustului de la 7 octombrie 2023, prin recunoașterea unui nou ”stat palestinian”.

Holocaustul e materializat azi de tentativele genocidare ale unor jihadiști, precum autorii acestui masacru din sudul Israelului. Combatanții islamiști au fost ulterior bătuți măr, dar nu învinși, dezarmați și eliminați din Gaza, cum ar fi trebuit. Pe teroriștii Hamas și ai Jihadului Islamic, toți interpuși ai Iranului și Qatarului, precum și ai Frăției Musulmane care domină și Turcia, i-a salvat în mare măsură toleranța stângii față de ura lor asasină pe evrei.

Influența stângii apusene, care răspândește un narativ fals și toxic, afirmând, în răspăr cu adevărul istoric, că evreii din Israel ar fi chipurile ”coloniști”, profitorii unui ”sistem de apartheid” și promotorii unui imaginar ”genocid”, a determinat diverse guverne occidentale să exercite presiuni asupra victimelor noii tentative exterminatoare. Iar nu asupra făptașilor. Deși era vădit că violurile efectuate ca armă de război, asasinatele în masă, care au lăsat 1200 de israelieni uciși, precum și sutele de răpiri au fost fapte de genocid, comise cu mai mare euforie și exuberanță decât tot ce-au săvârșit vreodată naziștii.

Antisemitismul, atunci. Și acum…

Mai eficienți, mai puternic modernizați, mai bine pregătiți industrial, naziștii au omorât pe bandă rulantă milioane de evrei. Prin ”Einsatzgruppen”. În camerele de gazare. În lagărele de exterminare. În cele de concentrare. Cu mâna lui Ion Antonescu și a altor dictatori fasciști. Cu ajutorul legionarilor și al altor mișcări totalitare. Aceste crime în masă au avut loc în Europa. Cu vădita complicitate a unor mase antisemite. Ele n-au dispărut după război.

Copiii și nepoții ucigașilor de acum 81 de ani tot aici sunt. Au refulat parțial crimele generațiilor anterioare, le justifică post-festum, le sublimează și anulează sentimentul vinovăției înaintașului, prin culpabilizarea victimelor Holocaustului. Uite că și ei ”sunt”, pasămite, la fel”. Uite că ”ei sunt mai răi”. Cum între noi se află și evreii care n-au mai vrut să fie evrei, ci să scape de statutul lor de indivizi dintr-o minoritate oprimată, ca să se alăture majorităților și nu arareori antisemiților. Lui Stalin, de pildă. Și regimurilor comuniste. Și ei au refulat culpele părinților lor și încearcă acum să le spele prin afișarea unui fals antifascism redemptiv.

În toba antisionistă mai bat și unii evrei

Unii fac paradă de iudaismul lor, cu postări docte despre Shoa, în zile precum cea internațională, dedicată eliberării lagărului de la Auschwitz și victimelor Holocaustului. Dar în restul timpului se urăsc. Par deci trup și suflet, ideologic, alături de îngerii exterminatori.

Iar nu a celor care încearcă să edifice lumea să nu mai tot cadă în aceeași capcană parcă veșnică. În cursa urii pe evrei, iscate de furia pe sistemul etic al Bibliei, al Cărții Cărților, dăruite lumii de un Dumnezeu moral, prin neamul menit a fi de ”preoți” și ”profeți”, care să nu capoteze în fața dificultăților istoriei, ci să ridice stindardul libertății și dreptății.

Altfel, acești inși n-ar posta obsesiv în rețelele sociale, n-ar scrie în publicații cu panaș și n-ar preda în școli de elită texte vomitive care să contribuie la perpetuarea narativului extremei stângi, ce încearcă prin așa-zise ”studii” (”coloniale” sau de ”genocid”) să răstoarne adevărul istoric. Să-l revizuiască astfel, încât să-l poată folosi pentru justificarea unui nou Holocaust. De această dată anti-israelian. Prin transformarea victimelor genocidului comis de naziști asupra evreilor, în prezumtivii făptași ai unui imaginar nou ”genocid”. Unul chipurile anti-palestinian.

Mai mult

Acești preopinenți ar încerca, dacă ar fi oameni onești, să lămurească și să educe, în condițiile în care sunt profesori. Căci până și în țara făptașilor, Germania, jumătate dintre tineri nu mai consideră Holocaustul un subiect important.

În orice caz, n-ar susține politicieni musulmani și de extremă stânga care, ca socialistul Zohran Mamdani, nu se pot disocia de lozinci chemând la genocid anti-evreiesc planetar, precum ”globalize the intifiada”.  

Și ar critica Journal of Genocide Research și alte publicații virulent mincinoase, antievreiești, revizioniste și profund dezinformatoare, în loc să insiste să lipească etichete de ”hitlerism”, ”gestapovism” și ”nazism” pe o administrație americană care, oricât de criticabilă e, a inițiat demersuri de combatere a antisemitismului. Între altele, în universitățile elitei americane din Ivy League. O administrație pe spinarea căreia aceste etichete de ”nazism” lipesc ținte pentru uzul viitorilor atentatori progresiști și islamiști, fericiți să omoare candidați la președinție, angajați ai ambasadei israeliene din SUA sau, pur și simplu, tineri lideri influenți ai unei renașteri creștine, precum Charlie Kirk. Pe care-i consideră ”naziști”. Sau ”vânduți evreilor”. (Cei imaginari, ai antisemiților). Sau ”MAGA”.

Da, dezastrele istoriei nu trebuie repetate. Memoria e obligatorie, dacă vrem să evităm reșuta în omoruri în masă de felul Holocaustului. Căci exterminările, e bine să știe cei tentați să le comită, nu varsă doar oceane de sânge. Sapă și moralul urmașilor făptașilor. Ca atare mi-e silă de revizioniștii istorici care bântuie prin rețele. Dar și de vorbele goale rostite de extremiști care se afișează ca mari ”antifasciști”, dar îi urăsc pe evrei și uneori pe sine, cu aceeași neostoită vrăjmășie ca a lui Hitler. În timp ce, așa evrei cum sunt unii dintre ei, se lasă transformați în mascote, alibi și justificatori ai noilor forme de antisemitism eliminatoriu.

Și încă ceva. A comemora azi victimele Holocaustului nu trebuie să însemne să se militeze pentru vreo cenzură, ci dimpotrivă. Instigarea la violență trebuie pedepsită exemplar. Penal. Dar forfecarea opiniilor neinstigatoare e apanajul regimurilor, mișcărilor și ideologiilor totalitare, care falsifică, ascund și măsluiesc adevărul, nu al libertății, condiție a descoperirii lui, despre care ne vorbește Biblia, când trimite la noțiuni de mântuire și izbăvire din robie.