Când slugile extremiștilor urlă de parcă ar fi lupi

Au aerul că ar urla cu lupii și că fac echipă cu ei. Dar de fapt nu slujesc decât răului malign și-l întăresc, astfel încât, odată ajutat să se instaleze la putere, vor fi primii pe care-i devora.

Antisemiții occidentali cred că lovesc doar în Israel, dacă iau decizii care-i subminează statului evreu dreptul de a se apăra. În fapt, își trag autogoluri și se împușcă în propriul picior, torpilându-și propriile interese, odată cu legea și cu dreptul internațional, invocate fals în contra statului evreu.

Fiindcă legea și dreptul internațional sunt menite să-i apere pe toți. Mai ales pe oamenii pașnici. Și pe cei slabi. Inclusiv pe nemți și pe europeni. Dacă acest drept e violat ca să li se facă pe plac teroriștilor, vor suferi toți în Europa și în Occident. Mai ales cei slabi.

Derapajul Germaniei lui Scholz

Și atunci? Oare ce l-a determinat pe cancelarul Scholz să-și lase purtătorul de cuvânt să sugereze că, dacă mandatul de arestare se emite, Netanyahu ar fi arestat, dacă ar veni în Germania? ”Ceea ce e în sine un scandal”, cum pe drept a remarcat șeful opoziției creștin-democrate, germane, Friedrich Merz.

Care s-a întrebat ”ce preț mai are oare” mult invocata ”solidaritate a Germaniei cu Israelul”, dacă purtătorul de cuvânt al guvernului de la Berlin poate face asemenea declarații. Liderul CDU a reliefat, pe bună dreptate, că simpla cerere simultană (a procurorului CPI) de obținere de mandate ”atât pentru liderii (democratici ai) Israelului, cât și pentru șeful Hamas Sinwar, ”este o inversare absurdă a raportului dintre victime și făptași”. Merz criticat vehement atât mandatul de arestare cerut de procurorul CPI, a cărui instituție s-a creat ”spre a fi rezervată tiranilor”, (iar nu liderilor democratici care respectă dreptul internațional), cât și lipsa unei replici oficiale adecvate a cancelarului.

Absența, de la Berlin, a acestei riposte potrivite este de-a dreptul iresponsabilă. E de notat că declarațiile lui Hebestreit sunt demente, imorale și contravin intereselor politice germane, în ciuda aparentei menajări (prin atitudinea față de Netanyahu) a sentimentelor musulmane, estimate de mai-marii nemți ca vitale pentru un stat a cărui economie se bazează pe exporturi, deci și pe profiturile obținute din comerțul cu statele islamice.

Căci nu doar absurda perspectivă a arestării lui Netanyahu ar contraveni flagrant ”rațiunii de stat” autodeclarate a Germaniei și ar plasa Republica Federală în răspăr cu propria istorie post-hitleristă, precum și în rând cu puterile antisemite, cu regimurile teroriste și totalitare, din Iran până în Rusia și din Yemenul dominat de Houthi până în China comunistă. Ci și simpla tăcere. Care ar fi fost o inadecvare a guvernului de stânga de la Berlin la natura antisemită a demersului procurorului CPI față de liderii singurului stat evreu din lume, unul democratic și liberal. Și tăcerea i-ar fi erodat Germaniei credibilitatea, i-ar fi slăbit poziția în concertul națiunilor și ar anemia dreptul internațional, excesiv și obsesiv invocat de nemți și subminat pe față de procurorul Karim Khan.

Dar Germania n-a tăcut. Și tare rău a vorbit când a deschis gura, într-un târziu. A spune că Germania va ”respecta legea” amintește fatal de epoca în care legea germană era făcută de Hitler, iar unii, ca Oskar Schindler, au avut eroismul de a o încălca, spre a salva 1100 de vieți evreiești condamnate la moarte de legea nazistă.

Întreaga inconsistență a replicii oficiale germane la aberația de la CPI e revoltătoare și total nedemnă de un stat reieșit din cel de-al Treilea Reich nazist, autor al Holocaustului, principalul făptaș al exterminării a 6 milioane de evrei europeni în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Dezastrul pricinuit palestinienilor de Norvegia, Irlanda și Spania

Nu mai puțin auto-păgubitoare e părelnica impulsionare a ”soluției celor două state”, preconizată de țări ca Norvegia, Irlanda și Spania, care au decis să ”recunoască” unilateral un inexistent ”stat palestinian”, bruscând Israelul, victima recentă a unei agresiuni genocidare palestiniene, comparate pe drept cu masacrele genocidului nazist. Cum subliniau miercuri și unele din marile ziare occidentale cât de cât lucide, între care Neue Zürcher Zeitung.

Potrivit cotidianului elvețian, demersul celor trei state vest-europene e contraproductiv chiar și în raport cu scopul lor declarat, de promovare a soluției celor două state și a edificării unuia palestinian.

La urma urmei, ”crearea și recunoașterea lui nu pot fi decât finalul unui proces de reforme și pace cu Israelul încununat de succes. Or Norvegia, Irlanda și Spania le-au dat palestinienilor un cec în alb. N-au progresat ca atare niciun centimetru pe calea păcii. Fiindcă presiuni unilaterale nu legitimează pe plan politic, intern, israelian, decât rezistența premierului Netanyahu. Iar palestinienilor, din care mulți continuă să viseze la distrugerea Israelului, le lansează semnalul greșit, făcându-i să se iluzioneze că ar fi făcut destul. Or, mai e nevoie de pași uriași, aproape imposibili, ai ambelor părți pentru a se crea premisele unei coexistențe sigure și pașnice între două state”, relevă ziarul din Zürich.

Europenii și americanii plasați în ofsaid de adulatorii vesteuropeni ai teroriștilor

Asta în ce-i privește pe locuitorii Țării Sfinte. Și, mai ales, pe palestinieni. Dar ce e oare cu interesul europenilor și americanilor? Cu al lumii libere în genere? Cu soarta dreptului internațional? Cu destinul democrațiilor liberale, luate cu asalt de islamiști, putiniști și extremiști de stânga?  

Demersul norvegian, irlandez și spaniol le subminează, practic și simbolic, pe toate. Cum notează Jerusalem Post, guvernele celor trei țări ”transmit, recunoscând acum ”Palestina”, mesajul potrivit căruia Comunitatea Internațională ar fi pregătită să treacă cu vederea ori chiar să ierte acte de teroare, dacă sunt comise împotriva israelienilor. Or, această decizie compromite țesătura morală a dreptului internațional, o structură care ar trebui să reclame tragerea la răspundere a tuturor făptașilor unor crime împotriva drepturilor omului atât de atroce. Se aduce astfel atingere eforturilor celor care chiar militează pentru pace, întărind poziția extremiștilor care trăiesc din violență și dezbinare”, conchide ziarul din Ierusalim.

Nota de plată o vor achita nu doar europenii, expuși de mai-marii continentului unei depeizări, des-democratizări, islamizări și colectivizări galopante, ci și elitele lor politice de stânga și extremă stânga. Care au aerul că ar urla ca lupii, dar sunt niște biete ovine lașe, duse grabnic la tăiere.

Fiindcă e improbabil ca apropiatele alegeri europene să nu le pedepsească, așa cum le-a pedepsit usturător, în Olanda. La urma urmei, ”când lupii urlă, javrele tac”.