Partidele de stânga din Germania, Franța și alte țări ale Europei n-au fost niciodată pedepsite mai dur. Iar dreptei, zise populiste, nu i-au surâs niciodată mai mult sorții electorali. De ce?
Oare ce s-a petrecut, în ultimii ani, în Europa, de s-au enervat alegătorii în asemenea hal, încât, în Austria, dreapta radicală din FPÖ să se plaseze în fruntea partidelor? Iar în Germania social-democrații germani să ia, cu 14,1%, bătaia vieții lor, înregistrând – conform exit-pollurilor- cel mai rău scor electoral din istoria alegerilor germane, deși țara defilează cu un cancelar social-democrat?
Ce s-a întâmplat astfel încât mult demonizata și sistematic marginalizata AFD, cea vitregită la posturi de radio și tv să ajungă, după creștin-democrații din opoziție, pe locul doi și să se laude, cu peste 16% din voturi, că a repurtat o victorie ”istorică”, în timp ce verzii și postcomuniștii s-au prăbușit, la 12, respectiv 2%, iar o disidență național-comunistă și putinistă, formațiunea Sahrei Wagenknecht, să fure voturile ”Stângii” (Die Linke) și să ia, de pe loc, aproape 6%? Cum a putut opoziția CDU să-i declaseze, cu 30%, pe socialiștii cu care se băteau cândva pe funcții?
S-a întâmplat că stânga germană și europeană și-a bătut joc de europeni. Nu doar de ucraineni, cărora Scholz le-a refuzat, până azi, rachetele Taurus. Ci de tot continentul.
Ce le-au făcut neo-marxiștii europenilor?
Le-au adus-o pe Greta. Le-au dăruit ideologii sub formă de religii seculare. De atâta pacifism au împins continentul în buza unui război mondial declanșat de prietenul progresiștilor, islamiștilor și naziștilor, Putin.
Stânga le-a mai făcut cadou europenilor o imigrație debordantă. I-a ”binecuvântat” cu mase de tineri bărbați amorezați de sharia din nordul Africii și Afganistan, ori Siria. Care nu prea vor să muncească, ci par mai dornici să înjunghie. I-a primit mai întâi Merkel cu brațele și granițele larg deschise și cu ursuleți de pluș. I-au cocoloșit urmașii cancelarei, sub Scholz.
Apoi, aceeași stângă le-a luat europenilor industria și a făcut-o cadou răsfățatei Chine comuniste. Pe care nu scapă vreun prilej s-o caute în coarne temeinic.
Stânga a mai donat, europenilor, generos, inflație, o energie de o scumpete exorbitantă, căci a prescris nemților abandonul energiei nucleare. În plus le-a vârât obsesiv, în cap, ideea renunțatului la vaci și automobile pe benzină în schimbul adoptatului de mâncat de gândaci și mașini pe baterie nedorite.
Le-a distrus gramatica spre a include pronume și pluraluri noi și a acomoda pretenții de corectitudine politică. Apoi, a inventat sporturi, toalete și închisori pentru ele, în care să poată intra ei, cei care se dau ”femei”. Și o lege transgender care pune pe butuci identitățile pe bază de sex (biologic). Așa a ajuns AFD să câștige 5,3 puncte față cu scrutinul trecut.
Iar în estul Germaniei, AFD a devenit, cu peste 27%, principalul partid, urmat de CDU, cu 20%, toate celelalte, inclusiv SPD, prăvălindu-se la sub 10%.
Așa cum, în Franța, verzii și partidul lui Macron au picat dramatic, iar dreapta lui Marine Le Pen, mai moderată decât AFD, a câștigat la scor și și-a adjudecat un spor uriaș, de 10 la sută, față de scrutinul trecut. Iar la dreapta ei, Eric Zemmour a luat, de pe loc, un scor enorm, de peste 5%, potrivit exit-pollurilor.
Și AFD ar fi câștigat net mai mult, dacă formațiunea populistă de stânga a național-comunistei Wagenknecht nu le-ar fi furat extrem de multe voturi protestatare, mințindu-i pe alegătorii nemți cu un program pe care ea și amantul ei putinist și de extremă stânga, care a condus cândva SPD, l-ar fi putut adoptat cu 2, cu 5, 10 sau 20 de ani în urmă.
Ce vor europenii. Și ce nu
Electoratul european, în parte dezabuzat, în parte debusolat, relativ ușor de mințit pentru că are griji mari și o parte substanțială din junimea lui neînregimentată islamist ori ecologist mănâncă pe pâine rețele sociale și pornografie, s-a dezobișnuit să gândească sistematic cu propriul cap și nu știe exact ce vrea.
Dar, după cum a votat în duminica orbului, par să i se fi deschis ochii măcar într-o privință. E edificat că nu-i mai vrea pe ipocriții guvernanți de stânga de acum. Care-i predică apă în timp ce ei beau vin. Așa cum îi cer să meargă cu bicicleta, în timp cei ei zboară în vacanță cu jetul personal, mâncând cotlete și mușchi de vacă argentiniană, în timp ce lor li se impune veganismul. Așa cum nu vrea să-și îngroape democrația. Ori să îngenuncheze în fața putiniștilor și islamiștilor.
La 9 iunie li s-a prezentat progresiștilor nota de plată. Care ar fi fost și mai piperată, dacă extrema stângă n-ar fi beneficiat de o amplă rezervă de extremiști, ecologiști, rasiști – ”anti-rasiști”, antisemiți și islamiști care-o slujesc cu zel fanatic și o devoțiune religioasă.
Creștin-democrații din PPE câștigă alegerile europene, urmați de dreapta populistă, pentru că au fost, în Germania, în opoziție. Li s-a imputat mai puțin decât social-democraților și socialiștilor sau ecologiștilor imigrația debordantă, inflația, economia, prețul exorbitant al energiei, aroganța puterii, ipocrizia și pretențiile ideologice revoluționare, precum și aruncarea la gunoi a tradițiilor, care constituie doar parte din motivele prăbușirii formațiunilor progresiste.
În plus, CDU și alți membri ai PPE au profitat de frica unei părți a electoratului de dreapta populistă și de opțiunile rusofile ale unora din candidații celei din urmă.
Alte motive țin de faptul că europenii i-au văzut la lucru, în Israel, pe teroriștii islamiști masacrând vesel, la 7 octombrie, civili israelieni. Iar progresiștii s-au aliat mai peste tot, în Vest, cu islamiștii. Islamiștii, ale căror pretenții devin tot mai ample, mai toxice și mai insolente, în Occident.
După un asemenea rezultat catastrofal, Scholz, ca și toți perdanții acestor alegeri ar trebui, desigur, să arunce grabnic prosopul. Este exact ce-a făcut, bărbătește, președintele Franței, Macron, care a reacționat la înfrângerea lui soră cu moartea și a dizolvat Adunarea Națională, decretând alegeri la 30 iunie. Decizia lui eminamente curajoasă și democratică va amplifica enorm presiunea pe cancelar să decreteze alegeri anticipate în Germania.
Demisia ambilor lideri ai ”motorului european” dezavuați fără drept de apel de comparioții lor e clar că se impune după un vot de blam, în care s-a arătat fără putință de tăgadă, că împăratul ”Stânga” e gol, iar poporul i-a arătat degetul mijlociu.
Descoperă mai multe la Platformă de jurnalism independent
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Abunda stirile cu „extrema dreapta” in presa progresista (adica toata presa din EU si US), e de noaptea mintii… Elitele sufera foarte tare pentru ca, totusi, trebuie sa lase cetatenii sa voteze. Au instituit o cenzura pe care n-am mai vazut-o de pe vremea lui Ceausescu, au incercat sa interzica partide (pentru apararea democratiei, evident), dar nimic nu tine la nesfarsit. Marxistii se vor adapta si comunismul nu o sa dispara, dar e important cat suntem in stare sa reparam din tot dezastrul provocat. Accentul acum trebuie sa cada pe economie, pe libertatile personale, pe domnia legii si stimularea natalitatii europenilor. Presa trebuie sa redevina libera sau sa dispara, asa cum se intampla in US. Biden este un pericol real pentru toata planeta, un pericol mai mare decat Putin si Xi la un loc pentru ca US e singura forta capabila sa tina la respect Rusia, Iranul si China simultan. De data asta democratii trebuie sa fure enorm de mult, nu stiu daca vor reusi. Eu sper sa nu reuseasca.
Perfect de acord. Și eu nădăjduisc la fel.