În a 18-a zi de război e clar. Ucraina a fost lăsată să se jertfească singură. UE nu-i poate da ce vrea, ci doar arunca niște bani. Și America și-a mai suplimentat un pic darurile, dar pare a se teme de Putin mai rău decât de propria umbră.
Președintele Zelenski i-a pregătit pe ai săi pentru un mai lung război, constatând că ”va trebui să mai rezistăm”. Într-adevăr. Va trebui.
Pentru că dacă e ca Ucraina să învingă și în ceea ce pare a fi un război de uzură și de poziții, cu asedii de orașe, cu înfometări și asasinări de populație civilă ucraineană, cu spitale, creșe, grădinițe și maternități bombardate, cu clinici psihiatrice făcute zob, cu centrale nucleare capturate și cu periodice atacuri cu rachete balistice asupra cartierelor rezidențiale, oare ce are de făcut? Cum să-și păstreze libertatea? N-are încotro. Va trebui să se pregătească pentru un război foarte lung. Și să distrugă efectiv mare parte din armata adversă.
Om cu om. Tanc cu tanc. Pluton cu pluton. Batalion de batalion. Până când ochii înroșiți ai mamelor de soldați ai maicii Rusia, cea adulată chipurile feroce (în fond din rărunchi detestată de Putin), se vor transforma în cascada Niagara, iar apa lor spumegândă îl va lua efectiv pe tiran. Și pe toți ai lui. Caz în care lumea liberă, apărată acum de ucraineni, ar putea în fine să răsufle ușurată.
Decimarea armatei ruse și o situație militară complexă
Această mare împuținare a oștirii ruse a și început. Morgile din Belarus, relatează presa, sunt pline de trupurile neînsuflețite ale militarilor ruși, expediați să omoare ucraineni și scoși cu piciuoarele înainte de pe front, spre a fi expediați cu trenul în țara dictatorului aliat, Lukașenko.
Pe militarii ucraineni, din care au pierit de asmenea vreo 1300, îi ajută în misiunea de a lichida cât mai mulți inamici ruși chiar Vladimir Putin. Căci comisari staliniști reinventați cu tot cu plutoanele lor de execuție de Putin ar urma unităților ruse dislocate în Ucraina. Ar vâna, conform unei relatări a serviciilor secrete ucrainene, care au interogat militari capturați, pe propriii soldați dezertori.
Pe moment, Ucraina e la ananghie mai cu seamă în sud și la Mariupol, unde crimele de război ale Rusiei au luat proporții nemaiîntâlnite în acest conflict plin de asemenea crime și unde populația e lipsită de apă, alimente și medicamente de peste o săptămână, dar trupele unui președinte terorist refuză să le creeze coridoare umanitare. Dar fără semnale și ajutoare occidentale net mai consistente și fără forțe combatante proaspete e greu de văzut cum ar putea Ucraina să reziste foartă multă vreme hoardelor aruncate în luptă de Putin din toate colțurile fostei Uniuni Sovietice, precum și din alte teatre de război mutilate durabil de crimele regimurilor de la Kremlin.
Ziarul azer Müsavat relevă că în Ucraina, din rândurile armatei ruse, mor pe capete, în aceste zile, recruți dintre ceceni, yakuți (o etnie din Extremul Orient) calmîci sau buriați” care habar n-au cum se pronunță ori se scrie cuvântul ”denazificare”. Putin, care a mai chemat în ajutor și mercenari sirieni și a acuzat Ucraina condusă de un democrat evreu de ”nazism”, este el însuși nu doar o combinație de nazism, kaghebism bolșevic și ortodoxism, ci și un rasist, care preferă să trimită la moarte nenorociți din Siberia, sau din Orientul Mijlociu, decât pe ai săi.
Ceea ce, potrivit altui militar capturat de ucraineni, nu pare a-l salva pe tiran de răzmerițe izbucnite în rândul armatelor rusă ori bielorusă. Moralul oștenilor lui Putin și ai lui Lukașenko e la pământ. Centrul Ucrainean pentru Comunicații Strategice (STRATCOM) susține că mai mulți generali ruși ar fi fost numiți în armata bielorusă, pentru a sparge rezistența soldaților care refuză să meargă la război împotriva Ucrainei, scrie Euromaidan Press. În câteva unități de la Brest, au avut loc chiar revolte, iar unii ofițeri superiori au emigrat temporar cu familiile pentru a evita războiul.
Vestul? Ajută. Dar insuficient
E normal, e bine, e rațional ca lupta împotriva tiranului de la Moscova s-o dea doar ucrainenii, deși e evident că, într-un război nu doar teritorial, ci axiologic, țara președintelui Zelenski apără valorile europene și occidentale, iar eventuala ei capitulare ar expune extrem de grav flancul estic și sudestic al alianței nordatlantice?
Prostia, comoditatea și lașitatea, dimpreună cu frica de blufuri cu al ”treilea război mondial”, cu butonul nuclear rusesc, cu ”nebunia” imaginară a tiranului, plus iluzii demult năruite privind o eventuală aplanare diplomatică a conflictului, le tulbură mințile în continuare unor lideri occidentali, care se roagă la zeul împăciuitorismului și la sluga lui numită, fals, ”dialog”.
Așa se alimentează raționamente false. Așa se justifică opțiuni nu doar imorale, ci și politic, diplomatic și militar potențial devastatoare. Căci implicarea fie și indirectă a statelor NATO (dacă nu a Alianței) și mai ales a SUA, bunăoară prin livrarea de avioane militare sau edificarea unei zone de interdicție de survol ar avea probabil, în conjuncție cu înfrângerea militară a trupelor terestre ruse și cu sancțiunile economice, darul de a descuraja continuarea aventurii militare a lui Putin.
Dar liderii UE s-au poziționat la antipodul acestei concluzii. Sigur, ajută cu bani și cu primirea extrem de generoasă a refugiaților. Dar au lăsat Ucraina agresată fără ajutor colectiv, unul expresis verbis autorizat de Carta ONU. La Versailles, șefii statelor UE au refuzat Ucrainei, spre eterna lor rușine, chiar și aderarea rapidă și, vai, stoparea importului de gaze, care alimentează cu câte un miliard pe zi visteria de război a imperialistului țar al Rusiei.
E limpede că Putin a mizat pe această poltronerie și pe lipsa voinței de a ajuta suficient și eficient, când a dispus cotropirea Ucrainei vecine și a autorizat crimele de război sistematice săvârșite acum. Știa că, în loc să adopte o atitudine bărbătească, singura salvatoare, dacă e și rațională, în asemenea situație, decidenții NATO se vor rezuma să se justifice că Rusia ar putea fi înfrântă prin sancțiuni, și că deci nu se poate prefera războiul și expunerea la rachetele inamicului.
Proiecții de viitor
Or, nici unui lider al NATO nu-i e clar că Rusia ar putea fi înfrântă economic, înainte ca poporul ucrainean să dispară. Știe însă orice lider responsabil apusean, că Putin n-are nevoie de un casus belli, ci e oricând gata să construiască pe bază de false justificări și pretexte.
Mai știe sau ar trebui să știe oricine, inclusiv secretarul general al NATO, că orice înfrângere a militarilor ruși sau ucraineni pe teren și orice nouă frustrare a tiranului amplifică oricum riscurile pentru Vest. Și totuși, pe pseudoargumentul tentativei de evitare a WW3, SUA și Polonia nu s-au putut hotărî să remită Kievului avioanele de luptă de tip MIG, sau cele pe promise de șef diplomatul UE, Josep Borrell.
Ca și cum, dacă Rusia ar obține capitularea Ucrainei, Putin ar deveni brusc sănătos la cap, (la care ar suferi, potrivit unor medici, de o afecțiune cerebrală provocată fie de ”roid rage”, efectul furios al abuzului de steroide, fie de demență, sau de Parkinson).
Ca și cum, cu un creier brusc tămăduit, Putin n-ar mai amenința cu WWIII și cu arsenalul său nuclear, iar țările din prima linie, de la România și Republica Moldova, la Polonia și republicile baltice ar fi, puse miraculos, la adăpost.
Efecte globale și chinezești
S-a mai afirmat, fals, că, dacă SUA și NATO ar interveni militar în Ucraina, China ar avea ”mână liberă în Taiwan…” E exact pe dos. China privește cu maximă atenție reacția americană la aruncarea în aer a dreptului internațional de către Rusia lui Putin. Dacă, după dezastruoasa lor retragere din Afganistan, SUA acceptă fără să clipească anihilarea, în Ucraina, a ordinii postbelice instalate în Europa, prin pax americana, după Hitler, Chinei îi va crește exponențial pofta de a-și adjudeca de asemenea, printr-o invazie, insula democrației taiwaneze, scăpând de exemplul unui succes chinez repurtat în condiții de libertate, așa cum a ținut să lichideze libertatea în Hong Kong.
China, sublinia un observator maghiar, va profita de toate slăbiciunile manifestate de SUA în actuala criză. Europa va trebui deci să se întărească spre a se apăra de Rusia.
Dar, Europa crede că are timp. Și extrema stângă americană, la fel. Căci New York Times dădea pe dinafară de milă. Dar nu față de bebelușii ucraineni uciși în maternități sau la Mariupol de bombele ruse, ci de cât de dur ar afecta sancțiunile pe ruși. Cotidianul ultraprogresist american propunea, prin urmare, să se aștepte cu noi sancțiuni, până se vor calcula efectele celor actuale.
Cât să se mai aștepte? Nu se știe. Poate până la calendele grecești
Disperat, la Taipei, ziarul Jongguo Șibao nu-și mai face iluzii. ”Casele distruse, sângele vărsat, milioanele de refugiați care și-au părăsit patria, haosul energetic, oare ce s-a ales din frumoasele promisiuni ale NATO și UE? Au zburat pe-aripile vântului. Iată sticla în care ar face bine să se oglindească Taiwanul”, reliefa ziarul taiwanez.
Dar nu numai Taiwanul. Ci și Republica Moldova, România, Germania, Cehia, Polonia, Israelul și atâtea alte țări. Pe care, izolate, tiranul, dacă învinge în Ucraina, le poate lesne intimida, agresa, ocupa sau distruge. Dar care împreună, doar împreună și mai ales împreună cu vitejii ucraineni ai președintelui Zelenski îi pot ține piept.