Armata ucraineană avansează în sud. Iar cea rusă înaintează la Kupiansk și în regiunea Harkiv, atacând puternic la Bahmut, Avdiivka și Marinka, unde apărătorii ucraineni reușesc cu greu să respingă atacurile ruse.
În ciuda acestei volatile situații, nu lipsite de succese militare punctuale pentru Kremlin, armata rusă pare aproape de implozie. Iar Putin nu mai e departe de a fi debarcat. Perspectivă pentru care Vestul, inexplicabil, nu e pregătit.
Cu atât mai amplă e presiunea pe forțele ucrainene să reușească în pofida obstrucțiilor apusene și a superiorității în oameni și arme a rușilor.
Ghilotinarea capilor armatei ruse
Președintele Rusiei a continuat decapitarea forțelor sale armate. La fel a făcut idolul său, Stalin. Doar că eroul bolșevic al lui Putin a făcut-o în anii ’37-’38, cu mult timp înainte de război, deși a avut efecte dezastruoase asupra prestației armatei roșii în fața trupelor germane și române în prima fază a războioului.
Putin e însă și mai iresponsabil. Își distruge comandamentul militar pe timp de război, punându-și statul în acut pericol. Pentru ruși, perpetuarea dictatorului la cârmă e o formă de sinucidere.
L-a scos pe tușă, conform unei informații neconfirmate, dar credibile, pe generalul colonel Mihail Teplinsky, comandantul trupelor aeropurtate ale Rusiei. Care sunt unități de elită, printre cele mai bune de care mai dispune Rusia.
Teplinsky, un fost favorit al lui Putin, e acuzat că nu s-ar fi interpus cu forțele sale între puciul lui Prigojin și Moscova, spre a pune capăt avansului mercenarilor Wagner. Motivul refuzului său de a executa ordinul opririi mercenarilor ar fi fost teama de o baie de sânge.
Teplinsky nu e un caz izolat. Dimpotrivă. În ultimele zile au fost dați afară generalii Popov, general-maior Seliverstov, comandantul diviziei aeropurtate 106, iar anterior ex-viceministrul apărării, generalul-colonel, Mezințev. Generalul Surovikin a fost arestat imediat după rebeliunea lui Prigojin. Ar mai fi fost fost arestați și suspendați zeci de ofițeri ruși de rang înalt.
Iar Dimitri Utkin, partenerul lui Prigojin, (declarat terorist în Ucraina), a afirmat pe Telegram că ministrul rus de război, Șoigu, și generalul colonel Gherasimov ar trebui să fie trași la răspundere pentru ”genocidul” comis ”intenționat” asupra poporului rus, pentru uciderea a zeci de mii de cetățeni ruși, precum și pentru predarea de ”teritorii ruse” inamicului.
Reiese clar că nemulțumirile acumulate în ceea ce a părut cândva să fie ”invincibila” armată roșie au atins, după un an și jumătate de eșecuri, punctul de fierbere și au dat ori vor da în clocot mai violent decât în puciul întrerupt.
Efectele descăpățânării comandamentului rus
Structurile militare ale Rusiei se arată cu aripile marilor ambiții frânte. Au efective decimate de război și insurmontabile obstacole în calea reînarmării și refacerii trupelor erodate de peste 500 de zile de război de agresiune, apărare și uzură.
Aceste structuri n-au cum să nu fie supuse dinamicii unor presiuni tot mai puțin suportabile și după repetatele treceri în rezervă, demiteri, schimbări în lanțul de comandă, arestări și asasinate. Pe scurt, militarii ruși aflați încă în viață n-au mult mai mult decât perspectiva de a se sacrifica pe câmpul de luptă, știind că jertfa lor nu folosește decât supraviețuirii lui Putin.
În aceste condiții, rebeliunea forțelor armate și debarcarea lui Putin par a fi la o aruncătură de băț. Ceea ce ar trebui să fie, din unghi ucrainean și occidental, o veste cât se poate de bună. Cu atât mai mult cu cât comandantul armatei ucrainene, Zalujni și subordonații săi luptă cu cătușe occidentale la picioare și cel puțin cu una din două mâini legate la spate.
Inadecvarea Vestului
Căci America și aliații ei i-au refuzat, până acum, Ucrainei, avioanele F 16 și întregi categorii de arme apte să lovească la distanță lungă țintele militare rusești, precum și o cantitate adecvată și suficientă de muniție.
E, totodată, absolut incomprehensibil faptul că, după un an și jumătate de conflict militar deschis, guvernele occidentale încă nu și-au pus economiile pe picior de război.
Cum la fel de abradacabrant e faptul că Vestul n-are pregătită o strategie post-Putin, la un an și trei luni după ce președintele SUA, Biden, a intuit spontan, în mod corect, că nu se poate ca Putin să rămână la cârma țării sale după tot ce-a comis, dezlănțuindu-și războiul de agresiune și crimele. În fine, trăznit, bizar și de neexplicat e faptul că rușii au la dispoziție de trei ori mai multe obuze decât ucrainenii ajutați de toate puterile NATO sau că trupelor Kievului le lipsește încă, spre rușinea Stratelor Unite, nu doar superioritatea aeriană, ci și proiectilele capabile să distrugă ținte militare în interiorul Rusiei.
De ce se comportă SUA irațional? De frica ”escaladării”?
Cauza lipsei de pregătire occidentală
Să fim serioși. Vor fi aflat toți, între timp, că ”escaladarea” de care se temeau cancelariile apusene în primele luni de război n-a venit, cum s-a prezis, nici după livrarea primelor arme antitanc, nici după furnizarea obuzierelor, tancurilor, avioanelor MIG și rachetelor cu rază lungă de acțiune britanice. Și nici a altor arme și muniții.
Ce-i paralizează pe liderii apuseni e frica schimbării la Kremlin. Cine va veni în locul lui, se chestionează alarmați, cot la cot cu dregătorii de la Beijing și Berlin, consilierii Casei Albe. N-o fi mai bine cu răul știut și tratabil, decât cu un malefic lider necunoscut? – se întreabă mulți. Iar perspectiva imploziei armatei ruse – pe timp de război, coloana vertebrală a statului – intensifică rău fricile absurde ale unui Vest cu lideri angoasați, spăimoși, inepți și lași, care se tem de propria umbră și cu atât mai mult de o Rusie eliberată de dictator.
Că așa stau lucrurile, reiese nu în ultimul rând din declarațiile și comentariile mai mult sau mai puțin codate, dar lesne descifrabile, ale principalilor actori politici și militari ucraineni: Zelenski, principalul său consilier prezidențial, Podolyak, generalul Zalujni (într-un interviu acordat de comandantul armatei ucrainene ziarului american Washington Post), precum și Oleksi Danilov, șeful Consiliului de Securitate. Toți relevă existența, în Vest, a unor demnitari care nu vor victoria Ucrainei în război, o amână, o sabotează, o blochează. Și se arată, simultan, nepăsători față de viața ucrainenilor angrenați în ofensivă.
Or, modul pro-Putin de a pune problema al unor decidenți apuseni e perdant. Răul, indiferent dacă e cunoscut sau nu, trebuie înlăturat, în interesul refacerii ordinii mondiale și a restabilirii durabile a păcii. Or, cu Putin la butoane, am scris-o și am repetat-o după 24 februarie 2022, nu se va putea face pace vreodată. Pentru că pacea îi amenință dictatorului acut nu doar puterea, ci și viața.
Prin urmare, el torpilează pacea (și negocierile de pace) la fel de sistematic, cum exercită o represiune tot mai sălbatică în interior, inclusiv în forțele armate și serviciile secrete, și așa cum pregătește noi crime scelerate împotriva poporului ucrainean, pentru cazul în care ofensivele militare îi dau greș.
Ganianta strategie ucraineană
Ce-i rămâne de făcut Kievului? Să încurajeze masiv, cu toate mijloacele, rebeliunea militarilor ruși. Iar ucrainenii să lupte, inclusiv și nu în ultimul rând pe teritoriul recunoscut al Rusiei, fără să țină seama de ordinele și dispozițiile primite de la Washington.
Dar cu ce arsenal să lupte, dacă americanii și-l condiționează pe al lor de nefolosirea lui pe teritoriul rus? Cu unul pe model occidental produs și depozitat în cantitate suficientă în Ucraina și vag modificat. Cu arme achiziționate pe piața liberă, la negru, inclusiv de la aliații Moscovei, precum și de la militari ruși mituiți, ori de la oficiali cumpărați.
Ucraina, a spus la un moment dat președintele Zelenski, va trebui să devină un stat ca Israelul, (capabil să se apere singur de dușmanii săi mai numeroși).
În acest scop, Ucraina are nevoie urgentă de o industrie proprie și performantă de armament. Inclusiv nuclear. Nimic, nici contraofensiva nu e de mai mare urgență.
Ucraina va învinge. Dar e acum în luptă cu un zmeu multicefal. E în luptă nu doar cu propria ei oboseală de război. Se războiește nu doar cu Rusia și armata ei, care, deși stă să implodeze, va continua, până la debarcarea actualului regim și colapsul statului rus, să fie redutabilă. Și se mai bate nu doar cu inepția, zgârcenia și lașitatea unor decidenți occidentali, ci, vai, și cu cronometrul. Va fi nevoie să taie simultan toate capetele acestui balaur policefal.