Un ajutor în ralanti și durata unui război nimicitor

Cât va dura războiul din Ucraina? Dar cel, în fond global, cu valorile occidentale? Sunt două întrebări și războaie diferite, dar corelate.

Ucraina n-ar fi fost atacată vreodată, dacă nu adera la valorile occidentale.

Înțelegând că e obiectul unui război hibrid, declanșat de Rusia pentru că Ucraina, părți ale Georgiei și ale Moldovei, ca și poporul fostei republici sovietice Belarus au optat pentru aceste valori, arătându-și scârba față de cele ale dictaturii putiniste, Vestul acordă de multă vreme ajutor forțelor armate ucrainene.

Care au dovedit că pot ține cu brio piept trupelor invadatoare și, repetat și convingător, că le pot înfrânge categoric, ba chiar arunca din țara ocupată. Dar nu ajunge. O Rusie care nu capitulează va continua să fie un pericol mortal. Nu doar pentru Ucraina, ci pentru toate statele la ale căror alianțe vor să adere, în covârșitoarea lor majoritate, ucrainenii.

Durata acestui război i-ar putea determina deznodământul

Nu mai puțin important este: când anume va capitula agresorul? Cât timp mai mișcă, Rusia putinistă se poate redresa și nu doar ataca, inclusiv mortal, Ucraina ori state coalizate, ci poate perpetua cu succes subminarea țărilor vecine și a alianțelor occidentale.

E nevoie deci nu doar de o victorie a Ucrainei asupra Rusiei în teritoriile ocupate. E nevoie de o capitulare a Rusiei. Și nu de una care se va produce peste mulți ani. Ci de una rapidă, care să prevină dezagregarea alianțelor apusene și ajutorarea militară, financiară, energetică și economică a Ucrainei atacate.

Totuși Vestul și, mai ales, SUA, dar și alte puteri economice și militare, ca Germania, Franța și Marea Britanie, ca să nu vorbim de Israel, au refuzat o vreme să ajute serios, ori să suțină efortul militar ucrainean realmente eficient. Au dat ajutor cu țârâita, dar i-au refuzat de pildă, luni de zile, și tancurile proprii, și sisteme antirachetă eficiente. Ajută acum Ucraina frânat, fără zel și tragere de inimă, oferindu-i, condiționat și sugrumat, o asistență în ralanti, una tot mai eficientă, militar, ce-i drept, dar dependentă, în genere, de o bună purtare ucraineană față de Rusia.

O purtare ”bună” care, clar, prelungește pernicios războiul, punând în pericol capacitatea Ucrainei de a-l susține cu succes și cu ofensive victorioase în fața unui inamic capabil să decreteze mobilizarea generală, să recurgă la șantaj nuclear, să înfometeze întreaga lume și, last but not least, să-și mobilizeze cu efecte greu calculabile coloana a cincea din toate puterile occidentale.

În presă, circulă documente evaluate de Washington Post reliefând cum încearcă Rusia să-și pună la lucru această coloană a cincea, spre a destabiliza țări ca Republica Moldova. De pildă, prin oligarhul infractor Ilan Șor, despre care s-a afirmat că este ”un pion politic al Moscovei”.

Modelul moldovenesc și restul lumii

Citim în Adevărul, care citează Washington Post: ”când mii de protestatari s-au adunat luna trecută în fața clădirii președinției Republicii Moldova pentru a cere demisia liderului pro-occidental al micuțului stat situat între România și Ucraina, omul din spatele acestei demonstrații – un controversat om de afaceri cocoțat în fruntea unui partid de opoziție și fugar în Israel din cauza problemelor cu legea – a primit imediat aplauze din partea regimului de la Moscova.”

Un demnitar politic rus l-ar fi calificat pe ”Cel Tânăr”, cum l-au poreclit serviciile secrete ruse pe Ilan Șor, drept un ”partener destoinic pe termen lung” și ar fi propus un contract favorabil pentru gaze naturale dacă Republica Moldova ar fi condusă de partidul său. Mai aflăm din surse ale serviciilor secrete ucrainene, reluate de Washington Post, că FSB (ex-KGB) ”a direcționat zeci de milioane de dolari de la unele dintre cele mai mari companii de stat din Rusia pentru a-și asigura o rețea de politicieni supuși în Republica Moldova și a reorienta acest stat către Moscova.”

Modelul ”Șor” nu e rezervat doar Moldovei. Rusia (și în siajul ex-kaghebiștilor ei și serviciile secrete ale Chinei comuniste) face de ani de zile o politică superagresivă de infiltrare a vieții politice și economice a tuturor țărilor occidentale. Țări, în care Putin are în buzunar nu numai partidele de extremă stângă și dreaptă, ci și parte din cele de centru, cu politicieni cumpărați la bucată pe bază de corupție și transformați în agenți de influență. Penetrate în parte și ele, serviciile secrete fac față cu greu misiunii asanării lor proprii, darmite contribuției cu informații necesare curățării spațiului politic occidental de idioți utili, politicieni mituibili și cozile de topor al putinismului.

Potrivit documentelor ajunse pe masa de lucru a ziariștilor de la Washington Post, din 2016 încoace, FSB își derulează activitățile subversive în Republica Moldova sub comanda generalului Dmitri Miliutin, șef adjunct al Departamentului de Informații Operaționale. Miliutin a lucrat o perioadă îndelungată cu ajutorul lui Igor Ceaika, un om de afaceri rus care este fiul fostului procuror general al Rusiei. Ceaika e trimisul din Republica Moldova al unei asociații de afaceri legate de Kremlin, și anume Delovaia Rossia. Ceaika și firmele lui ar fi funcționat ca un ”portofel” pentru partidele colaboraționiste basarabene. Conform oficialilor americani, rușii i-au utilizat pe Ceaika și firmele sale ca paravan pentru a direcționa bani către mituirea partidelor moldovene.

Conexiuni românești…

Înainte ca aceste informații să devină publice s-a spus, nu fără temei, că brațul politic prelungit al Rusiei în Republica Moldova e Igor Dodon și partidul său socialist. Șor i se adaugă, deci, lui Dodon. Și altora, din partidele lor, din alte formațiuni. Pe lista de sancțiuni americană a ajuns și Vladimir Plahotniuc. Or, legăturile acestui ins corupt cu establishmentul politic românesc sunt notorii. Ce partide, ce dregători a finanțat el? Ce serviciu secret care l-a susținut ani la rând îi e îndatorat?

De ce românii, alimentați masiv de agenți de influență ai cleptocrației, să creadă în iluzia potrivit căreia în România toate lucrurile ar fi, chipurile, în perfectă ordine, așteaptă deocamdată degeaba să audă de la oficialii de la București informații credibile despre nefăcutele complicilor români ai unor Plahotniuc, Șor sau Ceaika? De ce lipsesc aceste informații? Și cine le deține?

…și occidentale

Nu mai puțin îngrijorătoare sunt alte conexiuni rusești (sau chinezești, sau iraniene) cu mediul de afaceri și politic occidental. Modelul transpus la Chișinău e perfect aplicabil nu doar la București, ci și la Roma, Berlin, Paris, Londra sau Washington, chiar dacă intensitatea corupției la nivel înalt e mai redusă, în Vest, decât în țările ex-comuniste care nu și-au oferit o lustrație veritabilă.

La toate acestea se adaugă ”generalul iarnă”, de care Rusia vrea să se folosească din plin nu doar în Ucraina, distrugându-i infrastructura energetică, ci, evident, și în Vest, unde face totul ca să destabilizeze puterile apusene. Cum? Simplu. Prin sporirea exorbitantă a prețului energiei, astfel încât costul căldurii să falimenteze segmente întregi, iar oamenii, ajunși în sapă de lemn, să iasă în stradă ca să ceară guvernelor lor sistarea ajutoarelor militare acordate Ucrainei.

Ceea ce ar echivala cu sinuciderea Vestului. Care mizează ce-i drept pe sancțiuni, fără să fie însă clar că ele ar funcționa astfel încât să pună pe butuci o Rusie posesoare de enorm de multe resurse și de aliați care le subminează vădit. Pe scurt, Occidentul nu are la dispoziție timp nelimitat. Și nici n-ar trebui să se iluzioneze că năzuita recucerire a teritoriilor ocupate de ruși ar rezolva problemele pendinte. Altfel spus, nu e clar deloc că timpul lucrează pentru lumea apuseană. N-ar fi exclus ca trecerea lui să avantajeze, vai, Rusia lui Putin și dictaturile totalitare aliate, de la Teheran la Beijing.