Cum e când te culci cu vrăjmașul? Nu-ți va fi bine. Amorul cu inamicul e o formă de sinucidere. Joseph Rubin ne relata prin anii 90, într-un film cu Julia Roberts, cum te desparți totuși de abuzivul soț, ca să începi o nouă viață.
În Vest, abuziva coloană a cincea rusă lucrează nu doar în sfera agitpropului și a răspândirii de maskirovka, zisă într-o foarte aproximativă traducere engleză ”fake news”. Ori ca lup la stâna securității cibernetice occidentale.
Când FSB-ul lui Putin pretinde că te apără de hackeri
Recent, o emisiune tv a unui comic i-a atras atenția ministerului german de interne, avertizat că la cârma securității cibernetice a Germaniei e un ins asociat cu o firmă având ample relații cu serviciile secrete rusești.
Emisiunea a avut darul de a determina ministerul berlinez să-l dea afară din funcție pe Arne Schönbohm, preșidentele Oficiul Federal German pentru Securitatea Informației. Omul conducea operațiunile de contracarare a operațiunilor de hacking ale rușilor, iranienilor și chinezilor din 2016, fiind învestit, culmea, la doi ani după invazia rusă în estul Ucrainei și în Crimeea. Deci după anexarea peninsulei și sancțiunile apusene impuse atunci.
Firma pe care o fondase Schönbohm, ”Cyber Security Council Germany” se asociase cu firma berlineză, Protelion GmbH, fostă ”Infotecs”, o filială a unei întreprinderi fondate de un kaghebist decorat de Vladimir Putin. Tradus pe înțelesul tuturor: agenții lui Putin asigurau în 2022 ”securitatea” informațională a Germaniei federale.
Nu mai puțin eficientă e mafia kaghebistă în a suge banii occidentalilor, spălându-i pe cei proveniți din crimele rusești.
Sancțiunile și cum le fentează mafia rusă
Nu că embargoul n-ar funcționa. Sancțiunile impuse Rusiei și Iranului își ating scopul, afirmă experții germani. Un studiu publicat la 28 octombrie de experți de la două institute economice ( e vorba de Institutul German pentru cercetări Economice -Deutsches Institut für Wirtschaftsforschung – și Institutul din Kiel pentru Economie Mondială, reluați de postul național german, DLF) afirmă că măsurile punitive impuse Moscovei și Teheranului din 2014 încoace și din 2022 au avut urmări sensibile, ”scăzând între altele perceptibil și durabil exporturile rusești (cu 36%) iar importurile cu 30%”.
Asta însă doar dacă statele, precum cel maghiar, nu ajută la fentarea ori la anemierea embarogului. Și dacă guvernele nu emit mulitple derogări de la sancțiunile adoptate împotriva Rusiei.
Deloc de mirare că oligarhii ruși fac în continuare afaceri rentabile în Europa, după cum a reliefat Comisia Europeană. În Uniunea Europeană funcționează aproape 31.000 de întreprinderi cu patroni ruși, relevă un raport al Comisiei privind riscul terorist și spălarea de bani. Rușii ar fi foarte activi în special în branșa imobiliară, a hotelurilor și restaurantelor, precum și în sectorul financiar. Doar 1.400 de firme au patroni supuși sancțiunilor europene.
Dar e vorba doar de 31.000 de firme? Nu e acesta, mai degrabă, vârful oribil, dar vizibil, al unui iceberg net mai periculos pentru titanicul nostru transatlantic decât vrem să credem? Câte vor fi existând în SUA? Și câte chinezești? Și câte în America de Sud și Africa? Și ce fluvii de bani se scurg, oare, sub formă de mită a mafiei putiniste ruse, în buzunarele unor responsabili europeni, care facilitează afaceri cu oligarhia unui stat terorist și genocidar, precum cel condus de Putin?
Ipocrizie, incompetență, complicitate
Pare clar că țările membre ale UE habar nu au, nu știu suficient, sau nu vor să știe ce se întâmplă sub propriul lor nas. Altfel ar fi aplicat prescripțiile de transparență necesare și ar fi epurat radical peisajul economic și de afaceri al Bătrânului Continent.
În răstimp, de frica pierderii unor tranzacții lucrative, state cheie, ca Germania, admit sau sunt pe cale să admită accesul Chinei comuniste la proiecte infrastructurale sau industriale ultrasensibile, cum e portul din Hamburg, sau o fabrică de cipsuri germană, pe care dorește s-o achiziționeze o firmă suedeză aflată sub controlul Beijingului.
O amplă viclenie de spălare a banilor aplicată de mafia rusă s-a descoperit în 2019, când au ieșit la iveală aproape un milion și jumătate de tranzacții suspecte cu participarea a 238 de mii de întreprinderi, vehiculând prin multe bănci europene (și încă și mai multe buzunare de politicieni occidentali veroși) multe miliarde de euro murdari, de spălat și curățat.
E naiv cine crede că astfel de scheme, transpuse cu ajutorul băncilor rusești aflate mai toate sub patronaj mafiot, precum și prin intermediul unei rețele complexe de companii offshore, ar fi, chipurile, de domeniul trecutului. Nu sunt. Dimpotrivă.
Doar drumurile banilor s-au mai întortocheat. Complicii sunt mai mulți. Și nu e defel exclus ca grupul lor să includă un număr apreciabil de magistrați, polițiști și agenți secreți din serviciile de informații ale cleptocrațiilor europene. Între care și cea românească.
Nu doar banii occidentalilor sunt în pericol. Ci și democrația
Amorul cu dușmanul nu privește doar faptul că majoritatea cinstită a cetățenilor occidentali a pierdut, din pricina incompetenței și birocrației instituțiilor proprii, dar și a unei legislații foarte deficiente, controlul asupra banilor și afacerilor europene și occidentale. Ci și ușurința cu care mulți au acceptat funesta lipsă de control public asupra unor instituții cheie, private, din spațiul educațional, universitarr, economic-financiar, sau cibernetic și al rețelelor sociale, în care se practică cenzura, infiltrarea și controlul presei, al opiniilor admise, discriminarea rasistă ori sexistă, promovarea extremismului, a măsurilor antireligioase și antinaționale, dacă nu și furtul de voturi.
Libertatea e sub stare de asediu, fiind atacată la baionetă, siluită și abuzată în propriul ei pat nu doar de Rusia, ci și din zone apusene infiltrate cu decenii în urmă de serviciile secrete comuniste rusești, românești, chinezești. Unde se fuge de ele? Nici Julia Roberts n-a reușit să dispară și să se despartă definitiv de soțul ei abuziv. Care, până la urmă, a regăsit-o, spre nefericirea ei. Oripilanta și opresiva relație nu s-a putut anihila, până la urmă, decât sângeros.
A i se da o gură de aer libertății europene și occidentale e a se pune urgent sub control public, civic și democratic zonele menținute în obscuritate, în afara reglementării legale, spre a fi puse în slujba totalitarimului și terorismului rus, iranian, ori chinez de lăcomia politicienilor sau magistraților, de variile forme de mișcări extremiste de stânga, de mafiile postcomuniste și de serviciile lor secrete.