Aruncarea barajului în aer: războiul în prag de hitlerism

Inundațiile din sudul Ucrainei au distrus un vast teritoriu pe malurile Niprului, omorând nenumărate animale. Multe localități au trebuit evacuate, nenumărate familii se văd obligate să ia calea pribegiei și să-i mănânce pâinea amară. E un dezastru ecologic și e un cataclism umanitar.

Unul prezis de ucraineni încă din toamna trecută, când, în preajma primei contraofensive, serviciile secrete ale Kievului avertizaseră că invadatorii ar putea reacționa prin aruncarea în aer a barajului de la Nova Kahovka. Propaganda rusă încearcă în disperare să escamoteze răspunderea Kremlinului, îmbrăcând culpa în minciuni cât mai abile. Dă deci vina pe ucraineni, care și-ar fi distrus chipurile propriul teritoriu. Ceea ce e absurd, de vreme ce armata ucraineană tocmai încearcă să-l recucerească pe cel ocupat de ruși, sacrificând viețile multor zeci, sute, sau mii de eroi.

Dar de ce și-ar face rușii un rău cu mâna lor?

Nu mai puțin absurdă pare ca măsura să fi fost adoptată de ruși. Care, la urma urmei, au anexat teritoriul, pretind că toată Ucraina ar fi chipurile, de fapt, altceva decât e, în speță ”Rusia” și n-ar vrea în mod normal, teoretic, să-și inunde catastrofal propriile ținuturi și sate.

La urma urmei, aruncarea în aer a barajului nu distruge doar varii sate de pe malul ocupat de ruși al Niprului, ci pune în mare pericol aprovizionarea cu apă a Crimeei, peninsula cu care regimul Putin a început rapturile teritoriale și la care dictatorul, ca și suflarea ultranaționalistă rusă, pretinde a ține enorm.

Dar decizia aruncării barajului în aer n-a luat-o această suflare naționalistă. Cine a luat-o?

Cui prodest

La acestă întrebare nu există decât o contraîntrebare. Și anume: cui prodest? Cui folosește? Ucrainei?

În nici un caz. Trupele ucrainene au nevoie de pământ uscat pentru a-și trimite forțele în tancurile și blindatele occidentale adunate, spre pozițiile și tranșeele ocupate de ruși.

În plus, comandanții ucraineni ar fi putut folosi drumul de deasupra barajului pentru a disloca unitățile proprii peste Nipru, spre a pune pe fugă trupele Moscovei. Apa împiedică în mare măsura trecerea de cealalaltă parte. În fine, inundațiile vor umfla și râurile vecine, Bug și Inguleț, îngreunând cumplit traversarea râurilor din regiune de către Forțele Ucrainei și menținerea liniilor ei de aprovizionare.

Dar Rusiei, care e pe moment în defensivă?

Cu siguranță că pe rușii lui Putin aruncarea în aer a barajului de la Nova Kahovka îi aranjează. Pentru că amână ceea ce unei armate ce lansează multiple semne că se consideră deja bătută, i se pare a fi un deznodământ inexorabil: pierderea teritoriului extrem de prețios din sudul Ucrainei. Înfrângerea. Capitularea. Debarcarea lui Putin.

Pe scurt, e ușor de tranșat cui îi servește, din unghi militar, aruncarea teroristă a barajului în aer. Pentru ucraineni, apa și inundarea pământurilor reprezintă o catastrofă și fiindcă inundațiile din zonă vor constitui un mare obstacol pentru contraofensiva ucraineană. Din unghiul trupelor de ocupație ruse, viitura e tactic extrem de utilă. E chiar o veritabilă binecuvântare, care împiedică avansul tancurilor și blindatelor pe vaste porțiuni de teritoriu și eliberează forțe importante cu atât mai necesare acum în zonele amenințate de contraofensiva Kievului, cu cât unitățile rusești sunt decimate și Moscova are mari dificultăți în a le completa rândurile cu noi recruți.

Reacții internaționale

Logica situației și a momentului militar nu le-a scăpat nici liderilor lumii. Această logică și experiența crimelor de război comise în serie, de un an și jumătate încoace, de Rusia lui Putin, nu le-a lăsat dregătorilor occidentali vreo alternativă. Așa se explică rapiditatea reacțiilor lor dure la aruncarea în aer a barajului Kahovka din sudul Ucrainei. Între primii care au tras concluziile firești au fost mai-marii Germaniei și ai Republicii Moldova. Cancelarul Olaf Scholz a declarat postului public german, WDR, că ”distrugerea barajului Nova Kahovka e o escaladare a violenței rusești în Ucraina” și ”o nouă dimensiune a conflictului…Acest lucru face cu atât mai important ca Germania să continue să sprijine Ucraina atât timp cât este necesar”, a precizat șeful guvernului de la Berlin.

Cu toate acestea, până în prezent, Germania nu a autorizat livrarea de avioane F-16 pentru forțele Kievului. Ceea ce umbrește valoarea angajamentului german în apărarea Ucrainei.

Și Maia Sandu a înțeles natura distrugerii barajului, care e, potrivit ei, o “crimă de război a Rusiei”. În mod salutar, președinta Moldovei a dovedit din nou că e la înălțimea înaltei funcții în care a ales-o poporul, de vreme ce, spre onoarea ei și a românilor de peste tot, i-a oferit omologului său ucrainean tot sprijinul de care are nevoie în combaterea efectelor inundațiilor din zonă.

”Distrugerea infrastructurii civile se califică în mod clar drept o crimă de război – și vom trage la răspundere Rusia și acoliții săi”, a declarat la rândul său președintele Consiliului European, Charles Michel. Iar Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a numit-o „un act scandalos care demonstrează încă o dată brutalitatea războiului Rusiei în Ucraina”.

În fine, Șeful Agenției Internaționale pentru Energia Atomică, Rafael Grossi, a anunțat nu există niciun risc imediat pentru siguranța Centralei Nucleare Zaporijjia, după distrugerea barajului Kahovka, însă a avertizat că nivelul apei din rezervorul folosit pentru răcirea reactoarelor de la Zaporijjia, apă extrasă din lacul hidrocentralei, a scăzut semnificativ, ceea ce, în timp, va constitui un risc. Grossi va călători săptămâna viitoare la Zaporijjia, centrală ocupată de trupele rusești.

Propaganda, replica pe care o merită și starea în care este Rusia

Ce-ar mai fi de răspuns în replică la propaganda putinistă care circulă intens cu narativul abil, potrivit căruia Rusia nu și-ar inunda ”propriile” sate și n-ar pune în pericol aprovizionarea cu apă a Crimeei? E de amintit că aruncarea în aer a barajului s-a produs tocmai în urma demarării asaltului ucrainean, decizia ei fiind adoptată de Putin însuși, la sfatul comandanților săi, care, fapt foarte semnificativ, au reacționat abia după debutul operațiunilor militare contraofensive.

E vădit că Moscova e disperată, pentru că, după uriașele pierderi în oameni suferite în ultimul an și jumătate în războiul de agresiune provocat de Putin în Ucraina, nu-și mai poate apăra teritoriul, astfel încât mai-marii Rusiei, în frunte cu tiranul, s-au gândit să aplice tactica pământului pârjolit.

Războiul ajuns într-o nouă fază, decisivă

Potrivit economistului suedez Anders Aslund, important expert în politici esteuropene și excelent cunoscător al Ucrainei, unde a slujit ca sfetnic al președintelui Kucima, Putin a intrat într-o nouă fază. Căci aruncarea în aer a barajului care compromite aprovizionarea cu apă a Crimeei pare să indice că a renunțat și la peninsulă și la cucerirea Ucrainei, optând pentru distrugerea ei.

Pare exagerat? Pare. Dar nu e. Ideologic, Putin nu poate renunța, desigur, în veci de veci, la Ucraina, sau la Crimeea. Dar militar nu are încotro. Înfrângerea, care se prefigura destul de clar încă dinainte de toamna trecută, a devenit indubitabilă când Putin s-a văzut nevoit să decreteze mobilizări parțiale. Acum sare în ochi, în ciuda celor 20% de teritoriu ucrainean aflat încă, teoretic, sub control rusesc. E deci limpede că nu va mai fi mult timp sub cizma Rusiei.

Dar Putin nu-și poate permite să se recunoască înfrânt, dacă vrea să-și păstreze fotoliul și să supraviețuiască.
Motiv pentru care, în această fază de început de sfârșit de război, tiranul este înclinat să atribuie vina eșecului său monumental poporului rus și, ca Hitler în final de conflagrație mondială, să vrea să-i pedepsească pe ai săi. Asaltat la frontiere de anglo-americani și de ruși, Hitler le-a ordonat SS-iștilor săi să-i scoată în stradă pe civilii germani. Era frig.

Într-un ger de crăpau pietrele și se făcea foame Hitler a ordonat paladinilor să-și transforme compatrioții în evacuați, expediindu-i într-o ucigașă băjenie internă. Una, despre care știa bine că îi va omorî. Dar nu-i păsa. Era sigur că-și merită naufragiul, devreme ce, în crepusculul zeilor, nemții au eșuat în fața inamicilor lor.

Nu altfel îi vede liderul totalitar al Rusiei pe ruși. Îi căznește deci, in corpore, cu tot cu ”rușii mici”, după cum le zice el ucrainenilor, pedepsindu-i pe toți prin pârjol de pământ. Recte, prin inundații. Și poate, în curând, prin bombardarea ori sabotarea în alt mod a Centralei Nucleare de la Zaporijjea, despre care Kremlinul știe că oștirea sa tot mai restrânsă și mai incapabilă să facă față armatei lui Zalujni, n-o va putea controla la nesfârșit și va trebui, în curând, s-o abndoneze.

Acum ar fi momentul ca, în fața acestui pericol major, un front unit, global, sau măcar occidental, să lanseze Rusiei și conducerii de la Moscova un avertisment cât se poate de tranșant. Orice altceva echivaleză cu omisiunea de a salva un popor amenințat cu genocidul