Odihnească-se în pace: îngroparea justiției statului de drept în procesul Trump

În SUA se scriu, de ieri, pagini fără precedent în istoria americană și a democrațiilor. Pagini lipsite de glorie, dar doldora de sumbre presimțiri.

Ce anume au făcut, oare, democrații din sistemul judiciar local, new-yorkez, ca să-l condamne pe Donald Trump și să modifice astfel balanțe de putere politică în campania electorală prezidențială în favoarea stângii, prejudiciindu-l pe candidatul conservator și pentru a-l putea vârî la pușcărie?

Un procuror local din Manhattan a luat o lege federală și un prezumtiv delict federal prescris, l-a transformat abuziv într-o ”fărădelege” regională, sancționabilă în statul New York și le-a prezentat unui juriu cu bias, ușor de smintit și fals instruit, obținând 34 de ”condamnări” pe baza mărturiei unui sperjur și escroc multiplu condamnat și închis, precum și a depoziției nu mult mai credibile a unei prostituate profesioniste.

Experții constituționali sunt total șocați de starea în care se arată sistemul legal american

Pentru prima oară, în istoria statului New York, presupusa ”falsificare de contabilitate” e calificată ca un presupus ”delict penal” (și nu contravențional).

Mai mult, această recalificare ”creativă”, efectuată de către un procuror și un judecător vădit politizați, în scopul condamnării fostului și posibil viitorului președinte al SUA, a avut loc în baza sugestiei, că judecata contravenție ar fi fost efectuată în intenția unei neprecizate fărădelegi. A uneia presupus efectuate ulterior, fără ca fărădelegea insinuată să poată fi dovedită. Și fără ca jurații să fie obligați de judecător să cadă de acord asupra uneia din cele 3 variante de delicte prezentate.  

Iar toate acestea s-au întâmplat, după ce toate instituțiile polițienești și judiciare abilitate investigaseră în prealabil capetele de acuzare împotriva lui Trump și deciseseră că nu pot fi traduse și probate în justiție. Și după ce delictul judecat se prescrisese.

E o rușine de o amploare atât de mare pentru sistemul judiciar american că experții de peste ocean se iau literalmente cu mâinile de cap și se arată pur și simplu incapabili s-o califice.

Ce-ar fi fost firesc. Și cum s-au comportat autoritățile implicate

Ar fi fost normal ca, dată fiind miza juridică și politică uriașă a procesului, al cărui deznodământ actual ar putea provoca tulburări grave peste ocean, autoritățile judiciare și de stat să aplice standardele cele mai înalte audierilor, de vreme ce multe zeci de milioane de cetățeni erau deja marcați de impresia că Donald Trump e, oricum, victima politică a mașinațiunilor extremei stângi. Standarde maxime trebuiau să fie aplicate și instrucției juraților. Dar s-a întâmplat dimpotrivă. S-au aplicat standarde de dictatură care-și bate joc de justiție. Autoritățile s-au comportat invers de cum ar fi fost firesc, într-o democrație liberală, dotată cu un stat de drept.

Făcând așa, au amintit fatal de procesele spectacol pe care și le organiza, ca să se distreze cu chinurile îngrozitoare ale victimelor sale, tătuca Stalin. Căci autoritățile s-au comportat ca și cum ar fi vrut să demonstreze în văzul întregii lumi, că acuratețea juridică nu mai contează când în joc sunt dogmele ideologice al stângii și demonizarea principalului lor adversar. Despre care, culmea, aceeași extremă stângă ce distruge cu acest proces trucat statul de drept, afirmă că ar fi un presupus ”pericol la adresa democrației”, iar alegerea lui ar fi, pasămite, ”ultima” de pe solul american.

De altfel, Casa Albă și campania electorală a lui Biden au jubilat. Bucurându-se că fostul președinte este primul șef de stat american condamnat penal, care ar putea înfunda pușcăria în timpul campaniei sale electorale, echipa lui Biden a afirmat că s-ar fi dovedit, prin condamnarea candidatului republican la președinție, ”că nimeni nu e deasupra legii”. Halal.

Pentru Biden mumă. Pentru Trump, ciumă

Or, realitatea e la polul opus. E ușor de probat că adevărul e la antipodul celor declarate de echipa electorală a lui Biden. Cel din urmă a fost absolvit de un procuror special, din motive de ”senilitate” prezidențială avansată, de a se confrunta cu judecătorii săi pentru un delict penal real, nu inventat, săvârșit când era vicepreședinte. Asta, după ce ministrul american al justiției lui Biden au intervenit în justiție în favoarea lui Hunter Biden, fiul corupt, toxicoman, mincinos, hoț și delincvent penal al actualului șef al statului american.

N-ar fi exclus ca mare parte a poporului american să nu aprecieze cine știe ce transformarea lentă, dar sigură, a SUA într-o republică bananieră, într-un stat cu democrație defectă și justiție de tip uselist-dragniot, într-o țară autoritară, fără justiție, de felul Turciei, sau într-una cu regim totalitar, precum cele din Rusia, China, Iran sau Coreea de Nord.

Verdictul rușinos pronunțat la New York nu e, desigur, definitiv. Trump a anunțat că va face apel. Juridic, condamnarea sa nu va avea efect asupra campaniei electorale.

Consecințe

Dar politic, impactul ei ar putea fi uriaș. E foarte probabil ca Trump să fie trimis la pușcărie de judecătorul Merchan, a cărui familie e în conflict de interese și care ar fi trebuit, deci, în mod normal, să se recuze, dar s-a arătat indiferent la infamia imputată comportamentului său aberant, insolent și nedrept, într-un proces vădit măsluit, pe care a insistat să-l judece, poate în vederea obținerii unui viitor post lucrativ în televiziuni sau altundeva.

De vreme ce Merchan s-a dezbărat de orice urmă de rușine pentru faptele sale juridic abisale, asurzitoare și amețitoare, e probabil să meargă până la capăt cu ceea ce pare a avea și toate caracteristicile unei vendette politice, obligându-l pe Donald Trump să-și încheie în pușcărie campania electorală și să participe de după gratii la scrutinul prezidențial în care e candidatul dreptei republicane.

Americanii au respectat, în istoria lor de aproape două veacuri și jumătate de independență, principiul de a nu-și judeca președinții, întrucât, între altele, cum just reliefa un comentator de peste ocean, ”nu se poate găsi un juriu imparțial în judecarea unui fost președinte”.

Efecte globale

Acest principiu general sănătos și apărat în SUA de sisteme de control, zise ”checks and balances” e trecut și istorie. Un partid de stânga a permis să fie aruncat la coșul de gunoi.

În sala de judecată fost încălcat și făcut zob cu maximă obrăznicie, posibil în favoarea obținerii de avantaje materiale mărunte, de vârât în buzunarele familiei judecătorului, pe de o parte. Iar pe de alta, în interesul cramponării de putere a unui președinte manevrat de propria lui camarilă și de o mișcare woke, hotărâtă să nimicească democrația liberală în numele unei religii seculare, neo-rasiste și anticreștine.

Fiindcă, în mod normal, competiția dintre candidați nu se face, în sala de proces, decât în statele autoritare, dictatoriale, sau totalitare. Nu în democrații. Unde confruntarea e relegată campaniei electorale. Aici a avut loc însă o persecuție politică prin justiție, menită să perturbe campania electorală a unui candidat de dreapta, întru ameliorarea părerii tot mai rele despre incompetența rivalului său de stânga.

Întrucât chestiunea vizează președinția SUA, politizarea neo-marxistă a justiției la New York subminează întregul stat american și democrația lui. Pe cale de consecință, atacă valorile democrațiilor pentru care luptă Ucraina și Israelul, torpilează sistemul de alianțe american, Pactul defensiv Nord-Atlantic, nu în ultimul rând pentru că America e, în NATO, primus inter pares, iar Alianța este una de valori, și subminează întreaga lume liberă. Al cărei far au fost, până recent, SUA.

Later edit. Comentariul de mai sus n-a fost scris de un adept al lui Trump. Eu, Petre M. Iancu, am susținut-o în alegerile preliminare pe Nikki Haley. N-am fost niciodată un fan al fostului președinte și l-am criticat aspru, în repetate rânduri, știind că, din unghi moral și uneori și politic, a lăsat mult de dorit. Dar aici nu este în cauză doar o persoană sau alta, un om politic sau altul. Aici sunt în joc chestiuni de principiu, valori și principii sacrosancte de drept și democratice privind deopotrivă America, lumea liberă și capacitatea lor de a se apăra în fața asaltului dictaturilor și mișcărilor extremiste. Din acest unghi am scris comentariul de mai sus, în răspăr cu mantrele propagandei stângii și cupejudecățile multora. Nu voi abdica niciodată de la datoria de a comenta rațional, pe bază de fapte, de adevăr și de principii morale esențiale.