Armele contează. Răscoala din ghetou, genocidul și războiul ruso-ucrainean

Există și sinucideri onorabile. Chiar eroice. Mă înclin în memoria eroilor din ghetoul Varșoviei.

Ce ar fi făcut luptătorii din ghetou, care au trecut la contraofensivă acum exact 80 de ani, dacă ar fi avut armamentul necesar? Armament pe care nu l-au primit și pentru că vecinii lor polonezi nu-l aveau sau nu-i iubeau din cale afară, și pentru că aliaților nici prin cap nu le-a trecut că ar avea pe cine ajuta în inima Varșoviei, și pentru că evreii, pentru care legea țării în care trăiesc e lege, s-au trezit relativ târziu că e obligatoriu să organizeze rezistența, fiindcă se confruntă cu un genocid.

Când inamicul e ajutat de dușmanul interior al inerțiilor psihologice și istorice

E probabil că, dacă s-ar fi pregătit din timp, dacă ar fi fost ajutați consistent, în loc să li se pună bețe antisemite în roate, dacă n-ar fi fost grevați de mileniile de obsesie pacifistă a comunităților din Diaspora și de iluziile venind la pachet cu iluminismul european, luptătorii evrei ar fi putut provoca din interiorul continentului pagube de proporții colosale inamicului nazist.

Când mi-am întrebat bunicii, supraviețuitori ai pogromului din Iași, în care, la ordinul lui Ion Antonescu, și-au pierdut o parte însemnată a familiilor lor, de ce, pentru numele lui Dumnezeu, s-au lăsat masacrați fără să opună rezistență, mi-au spus: ”cine credea că un popor civilizat ca al nemților” (ajutat din greu, sau chiar întrecut de complicii lui de la București și Iași) ”e în stare să facă așa ceva”?

Lecția răscoalei din ghetou, cea mai amplă ciocnire militară dintre gigantica mașinărie de război nazistă și cetele de tineri evrei înarmați ca va dai de capul lor? E clară. Nu te bizui pe ajutor extern. Când inamicul îți spune că vrea să te extermine, crede-l. Când vine să te ia, așteaptă-l cu oalele pline cu smoală fierbinte și toarnă-i-le în cap, cu bolovani și pulverizează-i țeasta, ucigându-i și complicii, pentru ca să nu-i dai privilegiul de a determina el când vei ajunge tu să fii martir.

În acest scop, procură-ți din vreme armele necesare să-l învingi, ori măcar să-l faci să regrete în veci faptul că a îndrăznit să se pună cu tine și, urându-l pe Dumnezeu, să-ți extermine poporul.

În ghetoul Varșoviei s-au sinucis demn și eroic, cu arma în mână, aproximativ 56.000 de evrei. Au înfruntat moartea drepți, uitându-i-se, cu arma în mână, drept în ochi. Au înfruntat-o cu moartea pe moarte călcând. Exemplul lor e crucial pentru renașterea, după 2000 de ani, a statului evreu și a poporului lui Dumnezeu.

Concluzii pentru contemporanii ucraineni ai urmașilor supraviețuitorilor și Rusia lui Medvedev

Ce are de învățat Zelenski din faptele coreligionarilor săi de acum doar 80 de ani? Dar compatrioții luii și armata ucraineană? Că în fața genocidului rusesc trebuie să lupte cu toată abnegația și eroismul de care sunt în stare. Și să determine statele civilizate de pe toate meridianele acestui glob chinuit, să-i ajute nu doar să reziste eroic, ci să pună capăt noului hitlerism pustiind Europa.

Ca să blocheze acest ajutor, s-a ridicat ex-președintele Rusiei, Dmitri Medvedev. Liderul nominal al partidului guvernamental ”Rusia Unită” și viceșeful Consiliului de Securitate al Rusiei a avertizat Coreea de Sud cu ”înarmarea Coreei de Nord”, pentru cazul în care autoritățile de la Seul furnizează arme Ucrainei, cum au spus sudcoreenii că ar putea să facă, alăturându-se statelor occidentale dacă are loc o escaladare a violenței și un atac masiv asupra civililor ucraineni.

Amenințarea proferată în replică de slujitorul credincios al dictatorului, pe cât de mic de stat, pe atât de înzestrat cu o gură mare, foarte lătrătoare, nu e lipsită de o bună doză de umor involuntar.

Coreea de Nord s-a înarmat ani de zile, nuclear, cu ajutorul Moscovei și Beijingului. Mai nou, Fenianul, departe de a primi arme din Rusia, îi furnizează Moscovei echipament militar menit să completeze arsenalele rusești golite vertiginos de inepția și incompetența militarilor ruși bătuți măr în Ucraina, ca și de loviturile de artilerie și raidurile de bombardament țintite asupra depozitelor de arme și muniție ale invadatorilor, lansate de apărătorii ucraineni.

În prezent, oricât ar părea de paradoxal, nu dictatorul nordcoreean Kim Iong Un are nevoie de ajutorul lui Putin, ci tiranul rus de al satrapului său stalinist de la Fenian. Dar Medvedev latră cum știe și cum poate el mai bine, crezând că toți sunt la fel de netoți, precum mai-marii Rusiei. Care au pe de altă parte și ei șmecheria, înzestrarea și resursele lor. Înclusiv în sfera procurării de arme.

Bătălia arsenalelor

Nu trebuie uitat că, înarmată până în dinți, Uniunea Sovietică a fabricat munți gigantici de arme convenționale, din care Rusia mai dispune de foarte multe. Iar aceste rezerve se epuizează lent, date fiindu-le anvergura și dimensiunile cu totul ieșite din comun.

Conform unei analize a Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale, (CSIS) care a beneficiat de ajutorul serviciilor secrete, e adevărat că sancțiunile au un notabil impact asupra capacității Rusiei de a-și completa arsenalele și de a produce arme noi. Dar embargoul nu constituie un panaceu miraculos. Vocea Americii a difuzat detalii despre studiul CSIS -”Out of Stock? Assessing the Impact of Sanctions on Russia’s Defence Industry”, privind impactul măsurilor de pedepsire adoptate de Comunitatea Internațională împotriva industrei militare a Rusiei putiniste.

Studiul se concentrează pe lanțul de producție și import al principalelor sisteme de arme, pe consecințele reținerii unor componente cheie pentru fabricarea de avioane, rachete, drone și tancuri, precum și pe șiretlicurile utilizate în driblarea, de către producătorii de arme ruși, a sancțiunilor internaționale. Care profită de ticăloșia multor cleptocrații dornice să se căpătuiască prin încălcarea regimului de sancțiuni. Potrivit experților americani, Moscova a probat că are o mare capacitate, mult talent și abilități memorabile de a fenta sancțiunile și de a înlocui importurile oprite, chiar dacă s-au înregistrat, grație sancțiunilor, suspendări ale procesor de fabricare și penurie de piese critice pentru tancuri și avioane. Șeful CSIS crede însă că, pe termen lung, s-ar putea diminua tot mai mult calitatea armelor ruse, ameliorându-se aceea a arsenalelor ucrainene.

La rândul ei, Ucraina a început să-și îmbunătățească situația în sfera apărării antiaeriene prin recepția unor sisteme de rachetă antirachetă de tip Patriot și Iris-T, dar are trebuință urgentă nu doar de mai multă muniție și de sisteme de arme grele, precum și de rachete cu bătaie lungă din vest. Ucraina are imperioasă nevoie de o industrie militară proprie demnă de acest nume.

Temele de casă ale lui Zelenski și Zalujni

Va trebui s-o construiască în război, sub foc inamic, astfel încât să nu mai depindă la orice oră din zi și din noapte de furniturile unor guverne occidentale care una promit și cu totul alta fac, după cum se plângea recent șeful Consiliului de Securitate ucrainean, Oleksii Danilov. Potrivit lui, stocul actual de arme al Ucrainei ar fi ”suficient pentru a frâna Rusia”. Dar nu e clar dacă declarația lui e afișarea unui optimism de paradă menit să descurajeze Rusia, ori corespunde realității.

După un an și două luni de război ar trebui ca responsabilii occidentali să înceapă să renunșe la a încerca să frâneze Kievul prin tergiversarea furniturilor de arme și să ia în calcul predicția timpurie a acestui blog. Potrivit căruia e foarte probabil ca acest război să nu se încheie înaintea debarcării lui Vladimir Putin, după capitularea armatei ruse. Ceea ce implică înfrângerea ei pe toate fronturile. Inclusiv în Rusia. Acest deziderat e nerealist cât timp Ucraina se rezumă să se apere, ori e nevoită de prescripțiile americane și de penuria din arsenal iscată de livrările cu țârâita să proiecteze contraofensive limitate, care să ocolească adâncimea teritoriului țării agresoare și invadatoare.

Ucraina va trebui să se apere eficient atacând incisiv, nu doar Crimeea, ci în direcția Moscovei și Petersburgului, sperând ca rușii să se revolte și să-și debarce regimul criminal. În acest scop are nevoie de aviație occidentală, de tunuri și rachete cu bătaie lungă, de suficientă muniție ca să pulverizeze liniile succesive de apărare construite de inepta și insuficient de mobila armată rusă, care nu se mai compune, ca forță combatantă, eficientă, din prea multe unități în afara celor aeropurtate, a trupelor de mercenari, a flotei și a altor câtorva grupuri de elită. Întrucât nu primește ce și cât îi trebuie, va trebui să-și procure armele necesare pe căi neortodoxe.

Tot așa va trebui să organizeze atacarea teritoriului rus la o scară mult mai mare decât o face deja. Iar vecinii Ucrainei și puterile occidentale ar face bine să se comporte mai bine fațăd e combatanții ucraineni decât vecinii evreilor din ghetoul Varșoviei acum optzeci de ani, dacă nu vor să le vină rândul să-și îngroape fiii proprii într-o conflagrație mondială cu noul hitlerism european.