Monumentala prostie a deșteptului cu bani

Elveția a refuzat din nou solicitarea germană de a permite Berlinului să-i livreze Ucrainei obuze pentru tancurile antiaeriene de fabricație germană, Gepard. Ce-i în capul Elveției? Dar în inima ei? Doar piatră? Gheața ghețarilor din Alpi?

Există o evidentă inadecvare intelectuală a unora în România și în Vest. E vorba de cei care, deși își afirmă aderența la valorile occidentale, în special voința de a-și păstra libertatea și de a promova valori morale, afirmă dadarist, în răspăr cu propriile interese vitale: da, dar nu putem ajuta Ucraina.

După care se servesc putinisme de doi lei, ca enormitatea extrasă din propaganda Kremlinului și reiterată de congresmanul republican Gosar. Care în ajun de Iom Hașoa, ziua comemorării victimelor Holocaustului, și-a bătut joc de victimele Holocaustului, de vreme ce a acuzat administrația Biden de a ajuta, în Ucraina, un regim chipurile ”nazist”. Al președintelui evreu al Ucrainei, Zelenski.

Sau urmează alte, maxime contorsiuni intelectuale. Toate, ca să ni se ”explice” de ce nu i se pot da arme Ucrainei, de ce nu poate fi ajutată să se apere de agresiunea rusă, de ce bla bla și iar bla bla.

C-o fi și c-o păți, că Rusia e țară mare, că are bomba, că Ucraina n-ar fi mai brează, ci coruptă, că n-a respectat nu se știe ce drepturi ale minorităților, că a pus de o adâncire a canalului Bîstroe și așa mai departe. Unele obiecții, culmea, sunt parțial sau total întemeiate. Ei, și? Nu primează viața și libertatea noastre atacate la baionetă de agresiunea rusă, care, dacă învinge în Ucraina, sau, cu aport comunist chinez în Taiwan, ne amenință direct, masiv, fizic, ori economic și comercial?

Evident c-am vrea pacea. Evident că ne temem de arsenalul rusesc. Ori de al treilea război mondial. Dar mai avem, oare, de ales, de când Putin a dezgropat securea războiului și nu amenință cu genocidul doar Ucraina, ci, împreună cu regimul chinez, ordinea de drept și libertatea întregii lumi civilizate care nu vrea să se supună pretențiilor lui hegemoniale și totalitare?

Neutralitatea la moldoveni și elvețieni

Da, dar suntem neutri, avem legi care ne împiedică să ajutăm, mai țipă unii. Și suedezii au fost neutri. Și finlandezii. Până au realizat că problema care ne confruntă e și regională și globală, că neutralitatea nu-i mai apără de fapt, căci reprezintă o iluzie din alte vremi, când mai putea avea o noimă un asemenea statut. Dar azi? În lumea globalizată? Cine se poate apăra fără ajutorul altora de pretențiile teritoriale, imperiale, coloniale, axiologice și ideologice ale regimurilor totalitare pentru care nici Carta ONU nu face doi bani, darmite pretențiile de neutralitate ale unora?

Apără neutralitatea Republica Moldova? Hai să fim serioși. Nici cât negru sub unghie n-o protejează de violator această biată frunză de smochin. Maia Sandu a înțeles într-un târziu această evidență. Iar Maia Sandu nu face parte din grupul acelor moldoveni sau găgăuzi trădători, care își apleacă frunțile-n noroi și le pupă rușilor papucul, sperând ca ucigașii să nu le reteze și lor capetele, ca atâtor prizonieri ucraineni decapitați de criminalii de război ai trupelor Moscovei.

Bine, Moldova e o țară săracă. Dar poate bogata Elveție? Cât îi face neutralitatea? La o adică și onest? Nici cât o ceapă degerată, dacă rușii ar trece de ucraineni și de NATO și ar ajunge, cu sau fără ajutor chinez, la Rin, ocupând Germania și Franța. Și chiar dacă nu ajung așa de departe. E suficient să-și impună pretențiile politice în Europa, la Berlin, la Roma și Paris, că nici Alpii nu-i mai protejează realmente pe trufașii confederați. Sau poate au uitat helveții de finlandizare?

Când ești atât de gros la pungă încât nici cu prăjina nu ți se mai ajunge la nas

Cu toate acestea, elvețienii se cantonează comod și semeț în găunoasa lor neutralitate, spre a le refuza germanilor sau spaniolilor, de pildă, dreptul de a transfera în Ucraina muniție fabricată în coproducție cu alte state europene. Ca și cum Elveția ar fi singură pe pământ, n-ar exista și geopolitica, nici precepte morale, nici valori și interese naționale, iar dictatorii imperialiști ar sta după ei, fiind mai important să nu se supere Moscova, Teheranul și Beijingul, decât statele vecine.

La Berlin, în discuție cu Olaf Scholz, președintele Confederației Helvetice, Berset, a declarat că Elveția nu poate aproba livrări de arme fabricate de confederații elvețieni ”pentru că e țară neutră. Și nu i se poate cere Elveției să-și încalce propriile legi”. De acord. Dar i se poate oare cere să-și bage mințile în cap? Măcar un pic? Poate fi oare invitată să-și promoveze propriile interese vitale? I se poate oare face binele de a i se solicita să-și vadă de aceste interese și să înțeleagă că, dacă nu permite exportul de arme întru apărarea unei țări agresate, și le încalcă flagrant pe ale ei?

1. Le încalcă rău, pentru că, prin această interdicție, contribuie la victoria agresorului și, deci, implicit, nu doar la periclitarea propriei securități, ci și la distrugerea ordinii mondiale pe care se bazează Elveția ca să-și strângă averile fabuloase stocate în băncile ei încă nefalimentare, averi care provin din tranzacții financiare sau comerț cu lumea. Or, acest comerț se bazează pe ordine, reguli și norme, aruncate in corpore în aer de invazia în Ucraina și de încercarea Rusiei de a înlocui, prin ea, forța dreptului cu dreptul forței.
2. Berna își subminează și interesele industriale, fiindcă obligă statele vecine, ale căror cereri de export de arme Elveția le respinge unilateral, să-și caute pe viitor alte state cu care să coopereze în proiecte ambițioase bilaterale sau multilaterale implicând tehnologie de vârf.
3. Berna își torpilează și interesele politice internaționale și imaginea de țară civilizată, de vreme ce, în loc să apere civilizația, contribuie la distrugerea ei ruscisto-kaghebisto-ortodoxistă, prin refuzul Elveției de a respecta minima moralia, în speță de a distinge între agresor și victimă și a da o mână de ajutor aliaților ei naturali, care-i împărtășesc valorile clamate de libertate și democrație.

Soluții? Câte vrei

N-ar putea Elveția să-și schimbe absurdele reglementări, legi, norme și aberanta lor interpretare, adecvându-le realităților? N-ar putea să acorde licențe de export excepționale? Ba bine că nu.

Dar ce comod e să nu faci nimic și să profiți! Să te bucuri în continuare, egoist, de bunurile furate de la evreii exterminați în Holocaust, cum a făcut Elveția decenii la rând, înainte ca americanii să-i oblige să începe să facă ordine în economia lor de tăinuitori ordinari de aur jefuit de naziști!

Ce minunat e să se chivernisească elvețienii din plin, imoral, cu banii furați de nemți autorităților fiscale germane și plasați în băncile Confederației, cum a făcut Elveția decenii la rând, până ce Berlinul a pus piciorul în prag și elvețienii s-au cumințit subit!

E timpul ca zmecherii de pretutindeni, de pe malurile râului Aare, de pe ale Dâmboviței, sau de oriunde să fie chemați la ordine.

Actuala confruntare e globală. Rusia a atacat Ucraina în primul rând și înainte de orice ca s-o pedepsească pentru valorile de libertate la care a aderat.

Statele cu inima de piatră sau de gheață, care ajută Rusia fie și indirect în această întreprindere, refuzând chiar și ca alții să sprijine victima agresiunii devin, fie și involuntar, complice. Chiar vrea Elveția să se scandeze la proteste și demonstrații: ”jos Elveția”? Nu cred.

Chiar vrea Elveția să-și deterioreze perceptibil raporturile cu statele vecine? Nu cred. Chiar vrea Elveția să se afirme că, din două una, elvețienii sunt ori ticăloși, ori proști, căci altminteri ar fi găsit de soluții? Nu cred. Nu cred și pace bună.

Ar fi bine ca și elvețienii (dar nu doar ei) să se grăbească să schimbe calimera și să lanseze o inițiativă legislativă, obligându-și prin referendum guvernul să se înțelepțească.