Ce poate măsura mai exact febra minții liderilor marilor puteri și răul pe care-l săvârșesc în societățile lor, decât maniera în care-și premiază compatrioții?
Ce înseamnă cei 25 de ani de pușcărie încasați în Rusia lui Putin de Vladimir Kara Murza? Dar distincția germană supremă, acordată azi de președintele Steinmeier Angelei Merkel?
”Pe trei piloni se sprijină pământul: pe adevăr, pe dreptate și pace”, afirmă o străveche înțelepciune. Această vorbă cu mult miez și tâlc e extrasă din zestrea de judecăți și decizii bine chibzuite, articulate acum aproximativ două milenii de înțeleptul Rabban Șimon ben Gamliel. Care, aprig prigonit de deciziile tiranice ale sceleratului Hadrian, a scăpat ca prin urechile acului de riscul iminent de a fi martirizat de romani pentru că iubea cuvântul și legământul lui Dumnezeu.
A distruge adevărul (de pildă pentru ca să se procure un pretext să i se facă ”dreptate” săracului, nedreptățindu-l pe mai bogat, cum au hotărât marxiștii, comuniștii și mișcarea woke, mai nou, că trebuie făcut, oprimându-se albi întru îndreptățirea negrilor) înseamnă să se nimicească societatea. Nu doar pentru că se lichidează singurul criteriu obiectiv asigurând progresul, care, bazat pe adevărul performanțelor reale, individuale, e meritocrația. Ci și pentru că se produce nedreptate și se subminează ireparabil încrederea: atât cea dintre oameni, cât și cea dintre guvernați și guvernanți, ori cea dintre popor și legea lui supremă, Constituția și învățătura lui Dumnezeu.
Căci fără stabilirea adevărului nu se poate face dreptate. Iar fără dreptatea constând din a se condamna și pedepsi doar culpa și pe vinovat conform cu vina lui, de ase lăsa nepdepsit nevinovatul și de a se răsplăti pe merit meritul, oare ce dreptate poate fi? Iar dacă nu este, ce încredere în instituții, în putere și între oamenii unei națiuni și societăți mai poate exista? Iar fără această încredere ce mai poate chitui societate? Și ce pace poate rezista?
Cazul Kara Murza
După un proces spectacol intentat între altele sub acuzația de ”răspândire de știri false și trădare”, autoritățile ruse l-au condamnat pe disidentul Vladimir Kara Murza la draconica pedeapsă de 25 de ani de pușcărie pentru ”vina” de a fi spus adevărul, criticând războiul Rusiei în Ucraina.
Bunul prieten și consilier al martirului rus Boris Nemțov, el însuși un acerb critic al Kremlinului, tânărul Kara Murza a înnobilat din 1999, ca om politic, opoziția rusă, fiind supus prigoanei în repetate rânduri. Încă din 2004 a atras atenția, împreună cu Nemțov, într-un articol publicat în Nezavisimia Gazeta, asupra ”pericolului putinismului”. Nemțov era asasinat de regim în 2015.
FSB-ul a întreprins varii tentative de a-l otrăvi și pe Kara Murza în același an. A supraviețuit in extremis unui atentat care i-a blocat funcțiile renale, intoxicația propulsându-l într-o comă, în care a rămas timp de-o săptămână. A trebuit tratat vreme de-o jumătate de an în SUA, unde și-a lăsat nevasta și copiii, la adăpsot de Putin. Medicii aveau să constate în 2017 că a fost din nou otrăvit.
Kara Murza consideră, nu fără temei, că e victima răzbunării Kremlinului pentru că a intervenit în favoarea legii americane Magnitsky, de sancționare a membrilor aparatului represiv al Moscovei, vinovați pentru uciderea, după gratii, a luptătorului anticorupție Serghei Magnitsky. Potrivit lui, ”Rusia va fi liberă”, dar, în prezent, e condusă de o ”clică de asasini”, cum a reliefat Murza la CNN.
În SUA, Vladimir Kara Murza denunțase recent, curajos, invadarea Ucrainei, calificând-o, just, drept ”flagrantă violare a dreptului internațional și a Cartei ONU”.
În 2018, cazul său generase o comoție la Washington, când Kara Murza a demarat o acțiune de a afla ce știu autoritățile americane despre otrăvirea sa în Rusia. Concomitent, serviciile secrete americane încercaseră să le determine pe cele rusești s-o lase mai moale cu lichidările de disidenți, invitându-le căpeteniile la Washington. Întâlnirea dintre șefii celor americane și ruse a avut loc, dar, după cum amintește Europa Liberă, după doar două luni oamenii lui Putin încercau să-l asasinaseze la Londra, cu Noviciok, pe Serghei Skripal și pe fiica sa, Iulia. Ceea ce nu i-a determinat pe americani să schimbe foaia cu Moscova, dar nici nu i-a intimidat pe eroii opoziției ruse, Alexei Navalnîi și Vladimir Kara Murza.În replică, regimul l-a transformat în deținut de conștiință.
L-a torturat și i-a lipit de frunte falsa etichetă de ”răspândac”, deși, în realitate, știrile false le răspândește imensul serviciu de propagandă și dezinformare al lui Putin. În patimile îndurate în intervalul petrecut mai nou în beciurile FSB, Murza a slăbit aproape 20 de kilograme. Pe scurt, Moscova răstoarnă complet adevărul și, pentru a-și acoperi flagranta nedreptate a invaziei în Ucraina, mai comite unele, de această dată împotriva celui care a denunțat fărădelegea.
Pentru că în dictaturi și, mai ales, în cele totalitare, oamenii sunt supuși unui tir dezinformator masiv și perpetuu și pentru că tendința firească a membrilor oricărui grup este, mai ales în crize, să acorde credit mai-marilor săi, oricât de netrebnici ar fi, asprimea fără egal a condamnării lui Kara Murza nu-i va trezi pe toți rușii la realitate. Smintiți de agitprop și timorați din ce în ce mai rău, mulți vor consideră că disidentul ”o fi făcut el ceva”, de-a fost pedepsit atât de brutal și fără egal.
În realitate, e pe dos. Asprimea supliciului denotă binele făcut unei societăți intoxicate diabolic prin minciuna trufașă, insolentă, barbară, agresivă și fără de sfârșit de omul astfel chinuit. Excesiv de severa condamnare la un sfert de veac de în închisoare e un premiu, un etern titlu de glorie.
Semnificațiile reale ale decorării doamnei Merkel
La antipodul acestei sancționări în ”justiția” falsă a unei dictaturi se înscrie onorarea fostei șefe a executivului democrației germane, Angela Merkel. La antipod? Nu tocmai. Președintele Germaniei, Steinmeier, i-a conferit Angelei Merkel, aproape concomitent cu osândirea lui Kara Murza la pușcărie pe viață, cea mai înaltă distincție a Republicii Federale. Una primită înaintea ei doar de cancelarii Adenauer și Kohl. Or, cum mai mai scris, ”nu e clar cum anume se poate justifica să i se dea fostei cancelare ”Marea Cruce a Ordinului de Merit al Germaniei în Execuție Specială”. Căci, în răstimpul în care a fost cancelară, ”Merkel poartă o substanțială parte de vină între altele pentru încurajarea Rusiei lui Putin înaintea invaziei în Ucraina, pentru amplificarea dependenței energetice germane de Rusia și lipsa de pregătire militară a Germaniei și a Europei în fața pericolului rusesc”.
Nu că n-ar fi avut și merite. Care i s-au și recunoscut, dulapul ei fiind înțesat cu ordine, medalii, distincții, premii și doctorate onorifice. Meritul ei cel mai mare e, cert, faptul că a plecat de bunăvoie de la putere, înainte ca dictatura să se instaleze definitiv la Berlin.
Dar Merkel mai are și alte ample nefăcute antidemocratice la activ în afara celor semnalate mai sus. Una dintre cele mai grave, e ordinul ei de a se deschide larg granițele Germaniei. În urma acestei dispoziții și a nefastelor ei consecințe a luat proporții extremismul de tip AFD. Alta, omologată de Curtea Supremă a Germaniei ca fiind anticonstituțională, e decizia ei din 2020 de a cere și a obține debarcarea, după un vot democratic, a premierului liberal al Turingiei, ales anterior de majoritatea de dreapta liberală, creștină și din AFD. Premierul avea să fie înlocuit de un guvern minoritar, condus de un postcomunist.
Ce înseamnă să i se confere unei asemenea persoane distincția supremă a Republicii Federale? Și ce înseamnă că pe Merkel o cinstește un președinte al Germaniei ca social-democratul Frank-Walter Steinmeier? N-a fost silit omul să-și pună cenușă în cap pentru ajutorul iresponsabil pe care, împreună cu ex-șeful său, Gerhard Schröder, (lăsat recent, vai, să rămână în SPD) și cancelara Merkel l-a acordat generos lui Putin, încurajând indirect, timp de ani, umilirea, agresarea și colonizarea Ucrainei?
Întrucât nu merită ce i s-a decernat, iar liderul care a onorat-o lasă el însuși de dorit, se produce o iremediabilă confuzie cu privire la ierarhiile statului, la valorile și simbolurile sale, la ordinea lor. Căci ele sunt toate reperele acestui stat, semnalizează prioritățile și obiectivele lui, calitatea conducerii sale și a democrației lui, dacă ordinea lui e democratic-liberală.
Istoria, memoria și virusul autoimun al popoarelor trecute prin totalitarism
O falsă cinstire le pulverizează reperele apărătorilor democrației germane. Or, aceste repere sunt cu atât mai importante, cu cât Germania împărtășește cu Rusia soarta de a fi succesoarea unui imperiu agresiv, belicos, totalitar, criminal și genocidar, un trecut ce reclamă, întru exorcizarea crimelor lui și edificarea unei democrații durabile, tocmai memorie, adevăr, dreptate și repere. Cele pe care doar restabilirea dreptății schingiuite și asasinate de Führer și ai lui, precum și de alți dregători neaveniți le mai poate crea.
Iată, deci, două ”premii”, trei rușini. Un premiu involuntar acordat lui Kara Murza. Altul, inechitabil, dat benevol Angelei Merkel. Și rușinea liderilor, cărora, ori sub autoritatea cărora s-au dat.
Germania lui Steinmeier nu e Reichul nazist. Nici Rusia lui Putin. Iar cele două popoare nu sunt identice. Dar ambele suferă de aceeași boală. E virusul autoimun al trecutului totalitar al unor imperii cu granițe variabile și istorie teroristă, virus care generează vulnerabilități și narative prea lesne în măsură să se impună, spre a condiționa și determina reșuta extremistă și reînscăunarea unor führeri cu dictaturi belicoase. Și renașterea unor regimuri iresponsabile, criminale și genocidare, de tip islamist, nazist și stalinist.
Blocarea acestei periodice reșute, din care recidiva stalinistă a lui Putin a plonjat Rusia și Ucraina în catastrofă, e nevoie de democrații solide, în care să nu se mai poată manipula adevărul, trecutul, memoria, dreptatea. Iar răspunderea liderilor să fie luată în serios.
Această evidență e valabilă și pentru România, al cărei șef de stat n-a vrut sau n-a știut să fie sensibil la răul iscat României de legiune, Antonescu, Ceaușescu. Prima decizie prezidențială a lui Klaus Iohannis a fost să decoreze un ins care, deși fost deținut politic, își afișase deschis și repetat simpatiile pro-legionare. Asta într-un stat pe care tot Iohannis avea apoi să-l declare ”eșuat”. Unul, care nu e în stare, vai, să demanteleze cleptocrația și securismul, cel beneficiind și de onoruri veșnice, și de pensii speciale.
Or, recompensarea durabilă a făptașilor și pedepsirea simultană a nevinovaților înseamnă edificarea unei lumi a domniei fortei asupra dreptului, în locul uneia a forței dreptății.
Normal ar fi ca nu doar Ucraina, ci întreaga lume liberă să protesteze energic împotriva derizoriului în care au ajuns distincțiile, ordinele și onorurile, deci ierarhiile și democrația Germaniei. Țară care contează, totuși, de vreme ce e primus inter pares în Europa și nu-i face un serviciu nici continentului, nici combaterii criminalei dictaturi putiniste, adoptând demersuri antimeritocratice și antidemocratice.
Putin și creștinismul său
Cât despre Rusia ”creștină” a lui Putin: ea nu-l va pune în libertate pe nevinovatul cetățean britanic Vladimir Kara Murza, decât printr-un schimb de prizonieri, sau după înfrângerea și debarcarea regimului Putin. Dacă până atunci, va mai fi în viață temerarul erou sacrificatde Paște. Care s-a declarat pe bună dreptate ”mândru de a fi rezistat dictaturii”, știind că, într-o bună zi, probabil nu foarte îndepărtată, ”societatea rusă se va cutremura, realizând ce crime (abominabile) s-au comis în numele ei”.
Putin, patriarhul său kaghebist și susținătorii lor din România se bat cu pumnii în piept, invocând prezumtivul ”creștinism” al mai-marilor de la Kremlin. Or, regimul Putin nu e un pericol mai mic decât mișcarea woke la adresa civilizației iudeo-creștine.
O spune Biblia clar: ”vai de cei ce rostesc hotărâri nelegiuite și de cei ce scriu porunci nedrepte, ca să nu facă dreptate săracilor și să răpească dreptul nenorociților poporului Meu, ca să facă pe văduve prada lor și să jefuiască pe orfani! Ce veți face voi în ziua pedepsei și a pieirii care va veni din depărtare peste voi? La cine veți fugi după ajutor și unde vă veți lăsa bogăția? Unii vor fi îngenuncheați între cei prinși în război, iar alții vor cădea între cei morți. Cu toate acestea, mânia Lui nu se potolește și mâna Lui tot întinsă este”, după cum are grijă să avertizeze proorocul Isaia. Atenție mare, voi, demolatori de repere.