Un glob prea mic și însângerat pentru atâția zăbăuci

În timp ce mulți își savurează cozonacul cu nuci, e bine să ne întrebăm: cum stăm? În Ucraina, mai bine decât ne-am temut, iar la Bahmut și aiurea, mai rău decât s-ar fi putut.

Rușii n-au avansat decât marginal în estul Ucrainei, în ciuda eforturilor lor colosale și a pierderilor lor gigantice. În pas grăbit, muntele tinerilor bărbați ruși uciși pe front, ori grav răniți începe să atingă înălțimi amețitoare.

Rusia, Ucraina, Vestul

La fel crește numărul cetățenilor din elita rusă care se dumiresc, lent, că nefericitul lor imperiu se zbate într-un cerc vicios, pentru că dictatorul e incapabil să creadă că poate ieși din el fără să-și piardă noima, funcția și puterea. Ori viața, la care ține mai mult decât la orice. Rusia, ca atare, se va izbi inexorabil de stânci, dezintegrându-se. Nu însă înainte de a-și lungi teribil lista de crime de război și împotriva umanității care-i va greva, ca Holocaustul Germaniei postnaziste, viitorul.

Ce bine ar fi fost să se scurteze această listă prin înarmarea persistentă, consecventă, suficientă a Ucrainei! Astfel încât armata lui Zalujni să poată contraataca rapid, pe front larg, nimicind oștirea Rusiei!

Dar elitele politice occidentale n-au vrut; de prostie, de frică, din inerția vechiului împăciuitorism, din incapacitatea de a le explica propriilor națiuni că greșelile repetate și agravate decenii la rând ale progresismului din Vest au ajuns la scadență și au făcut inevitabil un război la care va curge sânge apusean, dacă nu se umple oceanul cu cel vărsat în valuri al poporului ucrainean.

Va fi înfrântă Ucraina? Să ferească Dumnezeu. Un popor dispus să-și dea viața ca să nu fie înrobit va triumfa negreșit, mai devreme sau mai târziu, oricâte nenorociri se vor mai abate până atunci asupra lui.

Intră în scenă China

În acest proces, libertatea va câștiga în Ucraina și în țările care au ajutat-o din răsputeri și nemijlocit: în Polonia, Cehia, țările baltice. Dar ce va fi în restul Europei? În Statele Unite?

China totalitară nu e, în sine, marele pericol, deși se pregătește să substituie nu doar ce va rămâne din Rusia la finele prăbușirii imperiului lui Putin, ci și America și Europa apuseană, beijingul vrea cu tot dinadinsul să preia vioara întâi în concertul treburilor globale.

Dar nu nemăsuratele ambiții chinezești sunt, pentru Vest, pericolul major. Ci Vestul însuși. Care și-a afișat deschis anemia și dezbinarea prin președintele Franței, când Macron s-a dus să-i pupe inelul dictatorului Xi, pulverizând, furios, interesele lumii libere. La Beijing, francezul s-a gândit să hrănească monstrul totalitar îndesându-i în botul larg deschis micul Taiwan, de vreme ce nu s-a dat în lături să-i ofere liderului chinez asigurări că mica insulă democratică ”nu ne-ar interesa” nici cât negru sub unghie, iar americanii se pot duce la naiba, că nici ei n-ar trebui să intereseze Europa.

Nimic nu-l va mai spăla vreodată, în istorie, pe președintele Franței, instalat în papucii împăciuitoriști ai predecesorului său Daladier, de vreme ce a repetat, nesilit, catastrofa provocată anterior de Biden, când, în ajunul invaziei ruse în Ucraina, președintele SUA i-a garantat aiurea lui Putin că Rusia nu va vedea cizme americane în teritoriul cotropit.

Cum de e posibil ca vestul să comită asemenea monumentale gafe și erori strategice?

Elitele apusene sunt angrenate într-un amplu proces de autodistrugere.

Germania și salvarea lumii

Procesul e hrănit de o combinație de ideologii progresiste, de la mișcarea woke cu politicile ei identitare și de gen la cele ecologice, toate forme ”echitabile, diverse și incluzive” de neorasism, nihilism și utopii religioase, seculare și totalitare. Nimic nu documentează mai convingător sminteala de proporții care a cuprins puterile occidentale decât decizia singulară a Germaniei, implementată de sâmbătă, de a renunța ”definitiv” la energia nucleară, în ciuda imperativelor climatice și a crizelor energetice bătând la ușă.

Era nevoie? Defel. E energia atomică un panaceu de o siguranță absolută? Nu tocmai. Dar renunțarea la această tehnologie e irațională, imprudentă, dementă. Doar o ideologie ecologistă extremistă bătând în supranatural și religios salvaționist poate justifica o asemenea enormitate în situația în care Germania și Europa au nevoie de energie ieftină spre a se înarma rapid, spre a face față primejdiilor strategice planând din răsărit asupra libertății apusene.

Cum a ajuns Germania pradă acestei demențe? Prin intermediul elitei sale atee, neomarxiste. Această nouă cremă a societății germane a transformat culpa nazistă a generațiilor anterioare în platformă de orgolioasă asumare a unui program de epatare a lumii prin binele progresist și ecologist pe care a ales să-l facă, din proprie inițiativă și nerugată de nimeni, globului pământesc.

Nu mai e nevoie de pacifism german? Ei, și? Găsim noi, nemții, alt mod de a cuceri Terra, salvând-o, că vrea că nu vrea. Degeaba, însă, încerci să explici. De îndată ce începi a-i lămuri, le-ai devenit dușman. Și nu doar lor, ci și întregii lumi, care, sugrumată, nu aștepta, biata de ea, decât salvarea, sub forma distrugerii singurei energii capabile să livreze constant curent la adăpost de emisii de dioxid de carbon.

Cu o asemenea Germanie ca primus inter pares pe continent, cum să nu te alături entuziast corului dirijat de Franța care tot intonează slavă eternă ”suveranității Europei” libere de americani?

Cu o Rusie a lui Putin chitită să-și nimicească viitorul demografic asasinându-și bărbații aflați la vârsta reproducerii care nu au ajuns încă alcoolici, cum să nu ridici în slăvi putinismul și ortodoxismul lui?

Cu o Chină comunist-sclavagist-capitalistă care încurajează și ajută Rusia să se autoanihileze, își amenință tot mai contondent vecinii, își oprimă tot mai nemilos poporul cum să nu te înscrii în fan-grupul lui Xi?

Și cu o Americă ale cărei universități au mai mulți directori administrativi cu ”diversitatea”, decât profesori care să mai știe carte, cum să refuzi oferta de a fi militant woke pe veci?

Nu stăm prea bine. Nu stăm, vai, bine deloc. Prea suntem asediați de hăbăuci. Și de năuci și zăbăuci. Dar nu e doar din vina lor. Mă-ntorc, lămâia să mi-o storc. Și să mai gust din cozonacul cu nuci.