Cele mai noi articole · Politică internațională · România

Moldova: în pericol mare

În timp ce Moldova e condusă încă de un guvern care și-a dat demisia, una acceptată de șefa statului, Maia Sandu, iar noul premier, Dorin Recean încă nu și-a intrat bine în pâine, pericolul destabilizării micii republici de dincolo de Prut e amplu și acut. Serviciile ucrainene și președintele Ucrainei, Zelenski, au avertizat Chișinăul în repetate rânduri, cu o alarmă crescândă că se află în vizorul destructiv al Rusiei.

Mai nou a ieșit la rampă Oleksii Danilov, solidul și credibilul Secretar al Consiliului Național de Securitate și Apărare al Ucrainei, condus doar nominal de Zelenski.

Potrivit șefului de facto al acestui for, Danilov, o parte din trupa satrapului cecen al lui Putin, Kadîrov, s-ar afla pe cale de a pleca în Moldova. Dar nu din Cecenia, Rusia sau Ucraina ocupată. Ci din Turcia. Unde ar figura, pe moment, ca membri ai echipelor de ajutorare de urgență în zonele sinistrate. Și de unde ar urma să fie dislocați spre a arunca în aer stabilitatea Republicii Moldova.

Noul premier al Moldovei și prioritatea ei zero

Una, oricum extrem de fragilă într-o țară cu un executiv slab chiar și când nu e demisionar și în aer, chiar și când sondajele nu indică erodarea gravă, în criză după criză, a popularității partidului guvernamental.

Recean e un nume promițător. El a anunțat cândva public că Plahotniuc este în vizorul Interpolului, care l-ar fi asociat de gruparea criminală „Solntsevskaya” din Rusia, ”aflată în top zece al celor mai influente grupuri de crimă organizată din lume”, după cum scrie Europa Liberă Moldova.

Dar Recean și-a anunțat prioritățile într-o ordine și cu o pondere greșită. Printre cele anunțate de Recean figurează accelerarea procesului de integrare europeană, consolidarea sectorului de securitate și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii. Da, dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii e o idee cât se poate de bună. Da, integrarea europeană a Republicii Moldova e dezirabilă.

Dar consolidarea sectorului de securitate ar trebui să fie, o vreme, prioritatea sa absolută. Cu atât mai mult cu cât, în reacție la avertismentele lui Zelenski, socialiștii din opoziția putinofilă, socialistă, a R. Moldova, au afirmat, spre bucuria Kremlinului, dar fără vreun temei real, că Ucraina ar încerca pasămite ”să atragă” Chișinăul ”într-un conflict militar”.  Deși SIS, serviciul secret moldovean, a confirmat că ”a primit de la partenerii ucraineni” informații și a identificat, pe baza lor, ”activități subversive cu scopul subminării statului Republica Moldova, de destabilizare și de încălcare a ordinii publice”.

E improbabil ca Recean să se bucure de o mai mare indulgență decât guvernul Gavrilița și șefa statului, Maia Sandu, al cărei consilier a fost. Toți continuă să fie criticați virulent, pentru nimic, de te miri cine din uriașa armată de propagandiști recrutată de oligarhii inventați de KGB-FSB și, poate chiar de o parte din serviciile românești, sau cu complicitatea lor, spre a reorienta Moldova spre Rusia, după cum reiese din analizele unui observator îndeobște foarte bine informat.

Slăbiciunea constitutivă a Republicii Moldova

E vorba de Sorin Ioniță. Al cărui articol din Contributors.ro, ”Rotativa la Chişinău: cine face jocurile Moscovei şi ce rol joacă România în peisaj” are toate motivele să alarmeze intens opinia publică românească și moldovenească. Dacă ar fi citit și comentat. Cum ar trebui, de vreme ce jalonează subminarea traiectoriei europene a Moldovei și destabilizarea ei internă, de către Rusia, pe baza unor figuri de proră ale oligarhiei: Plahotniuc, Ilan Șor, Veaceslav Platon și Ioan (Iv, Ivan) Cerban.

Așa ar fi normal: ca oficialii de la București și Chișinău să ia măsuri credibile de contracarare a acestei destabilizări. Cu tot cu îndepărtarea urgentă de la butoane a celor ajunși în fruntea bucatelor pe baza propulsării lor de către oligarhi.

Totodată, ar fi util să explice persuasiv și calmant opiniei publice românești și moldovene ce vor face pentru ca Replublica Moldova să nu ajungă o pradă a satrapului islamist, cecen, al lui Putin, a serviciilor rusești, a propagandiștilor Moscovei, a dezinformării putiniștilor din ambele țări, a ”tentaculelor rețelelor oculte care sufocă statul”, spre a o cita pe Rodica Culcer.

Care citează, la rândul ei, ”Oamenii lui Putin”, cartea jurnalistei britanice Catherine Belton…despre „economia invizibilă”, rusă, ”gândită de o grupare a unor ofițeri de contrainformații din KGB încă de pe vremea lui Gorbaciov pentru a transfera avuția statului în conturile unei rețele selecte de spioni de elită și membri PCUS din eșaloanele 2 și 3, care au înțeles, căci erau inteligenți și umblați prin lume, că regimul comunist nu avea nicio soluție pentru problemele economice cu care începuse să se confrunte și că ei înșiși „puteau trăi mult mai bine”, dacă renunțau la comunism și înființau firme „prietene”, care cumpărau ieftin de la stat și vindeau scump pe piața internațională, păstrând profiturile în conturile rețelei de „insideri”. Succesorii acestor rețele conduc astăzi Rusia, mână în mână cu grupările criminale cu care s-au aliat.”

Culcer amintește în context de Dan Voiculescu și firme precum ICE Dunărea sau Crescent. Ea deplânge, între altele, ”statul capturat de ”sistemul ticăloșit”, preluat de urmașii ”vechii gărzi” din companiile de stat, administrație, și unele companii private…care valorifică banii sifonați de la stat. Și pentru că nu există forțe politice sau civice capabile să răstoarne ”sistemul”, căci totul este atent controlat de caracatița mafiotă, românii s-au resemnat și au renunțat la proteste. Dacă nu ar fi ocupat cu războiul din Ucraina, cred că Putin s-ar distra copios pe seama noastră.”

Ce provoacă în președintele Rusiei și în ciracii lui spectacolul unei slăbiciuni constitutive?

Or, după cum reiese din analize mai vechi, Putin nu e pus pe distracții, ci pe extinderea imperiului și acaparat controlul asupra Euroasiei. Iar Republica Moldova, chinuită în postcomunismul ei de aceleași rețele, boli și cancer, ca maladiile abătute de oligarhia securistă asupra României, dar lipsită de medicii UE și NATO, e un pion mic, dar valoros, pentru că se află la o aruncătură de băț de Odesa. Și ar putea fi trambulina de la care să pornească destabilizarea României.

În ultimele săptămâni, autoritățile basarabene erau liniștea însăși, părând să fie convinse că tactica lor cea mai eficientă ar fi suflatul în iaurt, bătutul în lemn și dolcele far niente al așteptatului ca războiul din Ucraina să ia sfârșit cu victoria Kievului, desigur, ca să nu se predea toată lumea Rusiei de bunăvoie. Liderul PAS, Igor Grosu, președintele Parlamentului de la Chișinău declara acum câteva săptămâni că ”sarcina principală… a autorităților Republicii Moldova este să păstreze stabilitatea, liniștea și să nu permită escaladarea conflictului”. Iată că n-au păstrat nimic. Guvernul s-a retras, liniștea s-a dus, stabilitatea ar urma să ajungă pe mâna kadîroviților. Halal.

România și Vestul au suflat la rândul lor, timp de câteva decenii, în același iaurt. Deși s-a stricat, ei continuă parcă să-l răcească. De parcă ar mai ține, în fața lui Putin, să te comporți cuminte și obedient, ca dictatorul să nu-ți fure țara, trăgându-ți-o, precum covorul, de sub tălpi. Date fiind vulnerabilitățile politice, energetice, economice și demografice ale Republicii Moldova, o țară puternic sfâșiată și când toate păreau în cea mai bună ordine, mai nimic nu pare mai simplu pentru structurile secrete rusești decât să transpună la Chișinău un puci. Ar fi chiar lovitura de stat în legătură cu care avertizează de zile autoritățile, serviciile și însuși președinte Ucrainei.

Mă întreb: dacă oricum taciturnul președintele Iohannis a dispărut din peisaj, dacă și CSAT, și SIE și guvernul plagiatorilor sunt în silenzio stampa, ce fac liderii occidentali? Ce fac americanii? Sunt epuizați de doborârea unui balon care a traversat liniștit America, spionând-o pentru chinezi de la un cap la altul? I-a surmenat împușcatul altui obiect zburător, chiar mai misterios, luat de pe cerul de gheață din Alaska și prăbușit în valurile împietrite de gerul iernii ale Pacificului? Dar serviciile puterilor aliate vesteuropene? Au dat pierdută Republica Moldova? Nu? Atunci unde sunt?

Vedant Patel, purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat al Statelor Unite a declarat imperturbabil, acum două zile, după ce o rachetă rusă a traversat spațiul aerian moldovenesc, spre a exploda în Ucraina, că, ”pe moment, Statele Unite nu au niciun indiciu al vreunei amenințări militare directe din partea Rusiei la adresa Republicii Moldova sau României”. Îl asigur că, date fiind situația, starea țării, dușmanii ei și faptul că ucrainenii îl contrazic, ar fi poate bine să-și procure ochelari noi.

Care e problema de vedere a unora dintre factorii de răspundere de la vest de Prut? Nu zăresc pădurea de copaci. Nu văd esențialul. Și anume că, dat fiind profilul psihologic al tiranului și starea în care se află acum dictatorul și imperiul rus, orice spectacol de slăbiciune și impotență contrastând cu forța, reziliența, energia și curajul afișate de ucraineni reprezintă o invitație de salt la beregată, de intervenție în forță și destabilizare, de puci și de obținere, pe această cale, a fierbinte râvnitului succes refuzat Moscovei de Kiev.

SOS! Iată de ce Republica Moldova e în acut pericol. Într-unul mai mare, poate decât în 1991. Va reuși Maia Sandu să abată fulgerul în bătaia căruia i se află statul? Rămâne de văzut.

Un gând despre „Moldova: în pericol mare

Scrie un comentariu