În timp ce Rusia negociază ca să se afle în treabă, pentru că faptele de pe teren probează că n-are de gând nici să se retragă, nici să admită independența Ucrainei, dar îi testează propensiunea spre concesii, Putin pregătește runda a doua a războiului.
În Turcia, ucrainenii au prezentat propuneri serioase de pace, implicând concesii pe care, dacă le-ar putea evita, n-ar trebui pentru nimic în lume să le facă.
O diplomație dispensabilă?
Ucrainenii se declară aparent de acord cu neutralitatea, dacă li se acordă în schimb un pachet de garanții de securitate, la care să pună umărul membri permanenți ai Consiliului de Securitate ONU (din care face parte, cu drept de veto și Rusia) precum și țări ca Turcia, Germania, Canada, Italia, Polonia, Israelul și ale țări.
Nu e clar deloc la ce ar ajuta și ce anume ar valora aceste garanții, câtă vreme, în afară de militarii ucraineni și de șeful statului lor tuturor, acestor țări le e frică in corpore de Rusia, de dictatorul ei asasin și de arsenalele lui de distrugere în masă. Iar ONU și Consiliul său de Securitate n-au nicio urmă de putere în a rezolva ceva, orice, în acest conflict pe cale de a intra în faza sa următoare.
Pentru că Rusia demonstrează și pe teren, prin fapte, dar și pe eșichierul diplomatic, că nu e câtuși de puțin interesată să accepte o soluționare negociată a conflictului.
Ampla mobilizare a combatanților ruși
Altfel n-ar chema la mobilizarea secretă a rezerviștilor ei. N-ar încerca să facă rost și din piatră seacă de mercenari ca să-i aducă de pretutindeni spre a se alătura celor din grupul Wagner și cecenilor lui Kardîrov în teatrul de operațiuni ucrainean, unde inamicii lui Putin au dat atât de rău cu militarii săi de pământ , încât trebuie înlocuite și regrupate efectivele decimate ale armatei ruse.
Rusia, afirmă serviciile secrete de obicei bine informate ale Ucrainei, face toate acestea. Le promite chiar grațierea recidiviștilor ceceni din închisori, care se declară de acord să participe la campania ucraineană. Oficialii de la Moscova au mai chemat sub arme, pe bani grei, combatanți din rezervă pe baza unui program de mobilizare de rezerviști care debutează de la 1 aprilie pe întreg teritoriul Federației. Spre a se ascunde anvergura mobilizărilor, care va implica răufăcători din pușcării, ele vor fi escamotate prin amestecarea lor cu încorporările planificate.
Între criminalii care ar urma să fie scutiți de pedepse dacă se întorc vii din Ucraina, se numără și 100 de asasini, tâlhari și traficanți de droguri ceceni dintr-o colonie penitenciară.
La 11 martie, Putin ar fi dat lumină verde recrutării, în 14 centre siriene a multor mii de mercenari din Orientul Mijlociu. Potrivit Jerusalem Post ar fi vorba de 16 mii de potențiali mercenari, care ar primi între 300 și 600 de dolari pe lună ca să lupte în Ucraina.
Potrivit presei britanice, mercenarii din grupul Wagner ar fi fost dislocați în estul Ucrainei. Arată oare toate acestea ca și cum Putin s-ar pregăti să facă pace? Evident că nu.
Noi derapaje occidentale
Au reacționat statele occidentale adecvat la pericolul ca rușii să-i dea peste cap pe apărătorii Ucrainei, ori să le smulgă concesii care să-i permită lui Putin să se afișeze ca învingător? Defel.
La televiziunea publică germană a apărut duminică un cancelar asertiv, trufaș, omniscient. A pretins permanent că ar fi știut de mult tot ce se întâmplă, n-ar fi fost suprprins de absolut nimic, ba ar fi fost chiar pregătit de mult pentru tot și orice. În loc să se acrediteze ca lider care știe bine ce face, cum ar fi vrut, pesemne ca să liniștească o opinie public germană masiv angoasată, Olaf Scholz a dat impresia execrabilă nu doar a unui naiv arogant, ci, mai grav, a unui ins rătăcit, lăsat complet în offside de evenimente și depășit total de realități. Ceea ce, în conjuncție cu un președinte american dezavuat tocmai când a vorbit și el o dată în viață bine și tras de urechi de către ai lui (o administrație potrivit căreia propriul șef, Biden, n-ar fi cerut schimbarea de regim la Moscova) tocmai când trebuia elogiat, e catastrofal pentru capacitatea Vestului de a-l descuraja pe tiran.
De ce nu sunt la înălțime liderii apuseni? De ce nu acționează în temeiul evidenței că relevante sunt doar faptele lui Putin, nu și vorbele lui, goale, când nu-i privesc obsesiile filetiste? De ce a simțit Biden nevoia să-l lămurească pe Putin că nu va mișca în front orice ar face tiranul rus în Ucraina? Îl costa ceva să tacă din gură? Și de ce se străduiește cancelarul să fie ridicol?
De prea mult răsfăț, alint și pace. De exces de relativism și progresism. Care le-au permis, sub umbrela securitară a NATO și tutela elitei de stânga, marxiste și antiamericane, să divorțeze de mult de realități și să cultive decenii la rând tot felul de cai verzi pe pereți pacifiști și filoruși.
Linia roșie a Vestului și cine-l va opri pe Putin
Schimbarea de mentalitate și adecvarea la realități a unor inși orbiți ideologic, adormiți intelectual, etic nepăsători sau corupți și pervertiți moral de excesul de confort și de bine ia timp mult.
Ceea ce nu înseamnă că n-ar fi trasat și ei măcar o linie roșie clară. Care e atacul ”fie și asupra unui singur centimetru de teritoriu al unui stat NATO”. Or, acest atac nu va veni decât după scontata înfrângere a Ucrainei de către o Rusie care și-a revenit din pumni și-și biruie inamicul primordial.
Și atunci? Oare cine-l va mai opri pe liderul de la Kremlin? Ai lui? Un puci? Nu e exclus, desigur. Dar judecând după tradițiile ruse, e puțin probabil ca șeful suprem să fie dat jos printr-o lovitură de palat. Stalin însuși le-a părut intangibil curtenilor lui, înfricoșați la culme de crudul dictator, până ce nu l-au văzut pe tiran zvârcolindu-se pe jos, inconștient, în agonie, de pe urma unei comoții.
Mai degrabă decât lipsa banilor – în condițiile în care se prefigurează un rapid stop al importurilor germane de țiței și gaze rusești, din cauza insistenței Kremlinului asupra plății lor în ruble, ceea ce încalcă prevederile contractuale actuale – pe Putin îl vor opri, ca și în prima rundă, ucrainenii.
Dar numai dacă li se vor da armele necesare să-i înfrângă armata și a doua oară atât de categoric, încât revanșa să pară pe mult timp imposibilă, iar armata rusă, repatriată, să-și dea jos incompetentul și criminalul comandant suprem.