Timpurile sunt cum sunt. Iar cenzura se lățește ca pecinginea. Ca atare, nevoia celor care iubesc libertatea, adevărul și dreptatea de a rezolva problemele tot mai spinoase ale acestui ev complex n-a scăzut și n-a rămas constantă. A crescut mult. A le aborda eficient înseamnă a le înțelege natura, sursele și istoria, a le descoperi… Citește în continuare Încă un blog? De ce? Iată:
Lună: februarie 2022
Vestul, Putin și cine îi va veni de hac
Sub ochii planetei sfidate, agresorii dirijați de la Moscova și-au înmulțit provocările la adresa Ucrainei și a lumii libere. Atacurile separatiștilor ruși din Donbass au sporit și s-au intensificat considerabil, mercenarii sponsorizați, înarmați și conduși de oamenii Kremlinului au lansat, cu arme grele, zeci de tiruri de artilerie și atacuri încălcând flagrant armistițiul, inclusiv asupra… Citește în continuare Vestul, Putin și cine îi va veni de hac
Canada nu mai este, pe moment, o democrație
Canada a încetat să fie o țară democratică. Sau e pe cale de a fi considerată orice, numai o democrație nu. Autoritățile de stânga de la Ottawa îi pedepsesc pentru opinie politică pe cetățenii Canadei. Și le jefuiesc printr-o măsură nejustificată și tiranică banii, spre a câștiga in extremis, prin demersuri complet disproproționate, o dispută… Citește în continuare Canada nu mai este, pe moment, o democrație
Amenințarea rusă n-a scăzut. A crescut
În hohotele sardonice ale Kremlinului și în aplauzele sicofanților lor occidentali, clovnii vestici și-au făcut rând pe rând la Moscova numărul diplomatic, așezându-se la masa lui Putin ca pe canapeaua lui Procust. Ceea ce pe mulți, care n-au înțeles înscenarea, dar își doresc mult pacea, i-a liniștit. (”Se vorbește, deci nu se trage”, și-au zis).… Citește în continuare Amenințarea rusă n-a scăzut. A crescut
Războiul care nu a început la oră fixă
Văd oameni ”dezamăgiți” că războiul n-a început la ora exactă. Îi invit să se bucure că militarii de pe front sunt vii. Și le amintesc că războiul a început la oră exactă acum opt ani, continuând chiar acum sub formă de război hibrid, psihologic și de propagandă. Celor care-și bat joc de alarma occidentală țin… Citește în continuare Războiul care nu a început la oră fixă
Pentru unii Scholz. Și mumă. Alții la colț. Pentru ei: ciumă
Nu s-a putut abține nici cancelarul german Olaf Scholz. Și-a pus bazele unei rușini eterne. E rușinea de a te înscrie în lungul șir de politicieni apuseni care, frământându-și în mână căciula, au bătut mai nou la ușa marelui și sângerosului și hulpavului balaur hălăduind la Kremlin. Unde, testați la zi și poftiți să intre,… Citește în continuare Pentru unii Scholz. Și mumă. Alții la colț. Pentru ei: ciumă
Ce va fi? O nouă cotropire a Ucrainei? Sau finlandizarea ei?
Ce a fost invazia în estul Ucrainei și anexarea Crimeei? Ceea ce au fost și în trecut alte cuceriri ale Rusiei. O ”cucerire”, scrie Leo Strauss în ”Dreptul natural și istoria”, e ”a lua (cu japca) teritoriul altora”. Ceea ce ”nu e drept. Iar o societate care se respectă, spre deosebire de o bandă de… Citește în continuare Ce va fi? O nouă cotropire a Ucrainei? Sau finlandizarea ei?
În apărarea bufonului și a libertății
Presiunea asupra libertății crește pe zi ce trece. Curtea Constituțională germană și-a adus sieși, libertății artei și democrației un deserviciu major, respingând plângerea unui om de televiziune, căruia două curți inferioare i-au interzis ample părți (licențioase în aparență, e adevărat, dacă sunt judecate după criterii extra-estetice) dintr-o satiră la adresa președintelui turc Erdogan. Care s-a… Citește în continuare În apărarea bufonului și a libertății
Putin și masa lui lungă, amintind de patul prea scurt al lui Procust
Ne frecăm la ochi și descoperim o realitate uimitoare. Franța lui Macron e în plin teatru ionescian. Dar la finalul spectacolului nu plecăm acasă toți, zâmbind. Franța e pe tobogan. Europa se duce de râpă. Și de ce? Din cauze multiple. Ușor de rezumat într-o imagine. Scena cu absurda masă interminabilă, la căpătul căreia Putin… Citește în continuare Putin și masa lui lungă, amintind de patul prea scurt al lui Procust
Lumina Alhambrei și cerșetorul orb
Ador soarele Țării Sfinte. Parcă nu e peste tot la fel. Și nimic nu se compară cu el. Nici Florida sau sudul Californiei. Dar mă las cu plăcere învăluit și inundat (și încălzit, după o priză sănătoasă din răceala glacială - subtil eronată - a logicii filosofilor germani) de soarele țărilor latine. De-al României, Italiei… Citește în continuare Lumina Alhambrei și cerșetorul orb