În hohotele sardonice ale Kremlinului și în aplauzele sicofanților lor occidentali, clovnii vestici și-au făcut rând pe rând la Moscova numărul diplomatic, așezându-se la masa lui Putin ca pe canapeaua lui Procust.
Ceea ce pe mulți, care n-au înțeles înscenarea, dar își doresc mult pacea, i-a liniștit. (”Se vorbește, deci nu se trage”, și-au zis). Degeaba. Din păcate.
Fiindcă, în timp ce liderii occidentali se făceau de rușine, parlamentând inutil în preajma belicosului tiran, pentru a se retrage apoi spre casă, ca să-și savureze sentimentul că ar fi ”salvat pacea în timpurile noastre”, în capitala inamică se pregăteau manevre noi, între care îngurgitarea restului prăzii cehoslovace, după mistuirea Sudetelor.
Pe scurt, Rusia și-a continuat neabătut îndeletnicirea predilectă. Să servească lumii tromboane, în timp ce-i pune pistolul la tâmplă, dându-se, concomitent, porumbel al păcii.
”Turtureaua” rusă a mințit că-și retrage trupele masate la frontiera ucraineană în vreme ce-și perpetua și amplifica simultan amenințarea la adresa Europei răsăritene, inclusiv a României, sporindu-și numărul de tancuri și de unități militare de la granițele ucrainene. Încât Moscova a strâns o veritabilă armada la frontierele Europei încă libere.
Oștiri imense, înarmate până în dinți și dotate cu tehnică de luptă ultramodernă stau cu arma la picior din Crimeea și până în Belarus, din Marea Neagră și până la Marea Baltică.
Potrivit serviciilor secrete apusene, Putin a dislocat, în plus, în ultimele zile, cel puțin șapte mii de militari la granițele ucrainene, se relevă din surse americane. De ce? Fusese amenințat? Câtuși de puțin. Dimpotrivă. Aproape că i se promisese tot și încă un pic mai mult decât atât. Degeaba. E vorba de cea mai amplă concentrare de trupe de la Războiul Rece încoace, a admis și secretarul general al NATO, Stoltenberg, de care-și bătea joc, recent, purtătoarea de cuvânt a Kremlinului, afirmând că n-ar ști ce e, ”bancher, sau șeful alianței”.
”Dezescaladarea” și ”retragerea de trupe” anunțate de Moscova în prezența cancelarului german, de care, de asemenea, Putin și-a bătut joc crunt, se traduc, prin urmare, potrivit dicționarului de newspeak stalinist în uz la Kremlin, prin escaladare și înaintarea spre front. E exact ca în distopia lui Orwell, celebrul ”1984”. Pentru Putin, minciuna este ”adevăr”, iar războiul ”pace”, retragerea înseamnă înaintare și dezescaladarea inversul ei.
Pe acest fundal, vestul pare prins cu izmenele pe vine. Amețiți de ideologia extremei stângi postmoderniste și neomarxiste, liderii occidentali dau impresia că au enorme probleme să priceapă și să asimileze ce se vede lesne și clar pe imaginile furnizate de sateliții serviciilor lor secrete. Capacitatea lor de înțelegere și prelucrare mentală a datelor realității e vădit grevată și îngustată. Ar trebui, cel târziu acum, să se mobilizeze serios și să ia rapid măsuri de apărare consistente, nu doar a Ucrainei, ci și pentru cazul în care armada lui Putin va depăși frontierele prăzii lui ucrainiene.
Nu sunt convins că ajunge ca Marea Britanie să-și dubleze prezența militară în Estonia și să disloce în republicile baltice tancuri și echipament suplimentar, cum a anunțat ministrul londonez al apărării, Ben Wallace. E posibil să ne aflăm în pragul unui război major în Europa, iar declarația lui Jens Stoltenberg, potrivit căreia NATO e “pregătită pentru ce e mai rău” s-ar putea să nu stârnească încrederea pe care o asemenea declarație ar merita-o. Nici optimismul necesar.
Pentru că liderii occidentali continuă să-și mai semnalizeze speranța evident iluzorie, că Putin ar mai putea fi animat de o dorință veritabilă de aplanare diplomatică a crizei pe care el a iscat-o, el o întreține și tot el o amplifică, după bunul său plac. Vestul la mâna unui sângeros și belicos tiran șantajist?
Așa e. De ce? Fiindcă, de ani buni, o elită occidentală îndoctrinată progresist și imbecilizată de ideologi totalitari a pierdut vremea. A preferat, trufaș, să se creadă deșteaptă. A preferat să alerge după cai verzi pe pereți, să adopte tot mai multe demersuri liberticide, să iște și să prelungească, sinucigaș, tot mai multe crize și să perie dictatori tot mai insolenți și agresivi, în loc să ia măsurile necesare să nu mai poată fi război în proximitatea Europei.