Războiul care nu a început la oră fixă

Văd oameni ”dezamăgiți” că războiul n-a început la ora exactă.

Îi invit să se bucure că militarii de pe front sunt vii. Și le amintesc că războiul a început la oră exactă acum opt ani, continuând chiar acum sub formă de război hibrid, psihologic și de propagandă.

Celor care-și bat joc de alarma occidentală țin să le amintesc că

1) nu vestul a inventat concentrările de trupe, tancuri, mercenari, aviație și nave de război, alături de circa 150.000 de militari ruși înarmați până în dinți, precum și instalarea, în timp ce Moscova anunța ”o retragere parțială de trupe ruse”, a noi spitale de campanie rusești, în Belarus, la granița ucraineană, unde s-au concentrat concomitent și unități proaspete ale armatei lui Putin.

2) Nu e exclus ca tocmai această alarmă apuseană, cu tot cu prețul economic (piperat, dar cu totul imprecis și incert, din păcate) anunțat de vest pentru cazul unei invazii, s-o fi oprit pe moment.

3) Se putea mai bine? Evident, Soluția era cooptarea Ucrainei în NATO. După samavolnica ei blocare de către madam Merkel, era și e în continuare utilă înarmarea ucrainenilor, astfel încât să se poată apăra, să se respecte dreptul popoarelor la autodeterminare și să se descurajeze războiul de agresiune, interzis de dreptul internațional.

4) Da, mare parte din vest și din elita occidentală sunt de scuturat, de criticat, de condamnat. Dregătorii occidentali i-au oferit Rusiei lui Putin o nemeritată victorie, făcînd pelerinaje la Kremlin, ca odinioară fanarioții la Înalta Poartă, astfel încât să legitimeze crima, terorismul, șantajul și amenințarea cu forța, să mai excludă o dată, de facto, dreptul la autodeterminare al ucrainenilor (exclus în 2008) și, cireașa de pe tort, să facă uitate agresiunile, anexările și infamiile trecute ale Rusiei putiniste.

5) Acești demnitari sunt de osândit clar și fără echivoc pentru o inadecvare scandaloasă la dictatura putinistă, la cea chineză, la cea iraniană, la altele, la – nu în ultimul rând – pericolul islamist, precum și la tirania postmodernă a corectitudinii politice. Una care a iscat, impulsionat și agravat enorm varii crize și restrângerea libertății într-un vest măcinat de o criză a valorilor și a democrației, înainte de a fi pe tobogan și demografic, cultural, politic, economic, industrial și militar.

6) Dar vestul rămâne, pentru români, indispensabil. Și

7) nu văd încă nicăieri în lume sisteme și elite mai adecvate unei vieți demne dincolo de cele care, tot mai restrânse, tot mai greu de găsit în vest, n-au capotat încă în fața absolutismului postmodern, ci încearcă realmente să salveze lumea liberă și democrația liberală.