Dictatura judiciară nu se dezminte. România la ananghie

România se va confrunta cu poveri crescânde și tot mai greu de îndurat, în Europa, pe măsură ce ”justiția” ei savonizată și capturată va continua să sfideze normele de drept firești. Și, ca atare, și valorile europene. Sau occidentale.

Care se bazează pe ideea de dreptate, nu de forme viclene de legi și jurisprudență, menite s-o evite, spre a se prelungi prin ele statul feudal. Sau pe cel comunist. Respectiv pe cel post-comunist. Sau, pur și simplu, mafiot.

Căci curtea Liei nu se arată câtuși de puțin dispusă să țină cont de deciziile Curții Europene de Justiție. Dimpotrivă, sfidează și sfruntează, înfruntând ostentativ înalta instanță europeană. Într-un comunicat de presă pregătit de Înalta Curte de Justiție și Casație, instanța condusă tot mai discreționar de controversata judecătoare Savonea, a declarat că ”(…)într-o Europă a dreptului, loialitatea unei instanțe supreme nu se măsoară prin fidelitatea față de o anumită soluție, ci prin consecvența cu care aplică principiile comune care fundamentează ordinea juridică europeană.”

Păi tocmai asta e. Că nu aplică aceste principii. G4Media o citează pe șefa a ceea pare tot mai clar o dictatură judiciară românească, afirmând că ”Înalta Curte își va exercita această misiune cu aceeași responsabilitate și echilibru, având ca unic reper aplicarea corectă a dreptului și protejarea drepturilor fundamentale.” Asta conchide comunicatul instituției criticate de tribunalul european din Luxemburg, nemulțumit că marii infractori sunt asistați de judecătorii români prin prescripții fără număr, în încercarea lor de a eluda, după ce-au furat din greu, justiția.

Cea adevărată, nu cea mimată defectuos de madam ”Savonarolea I” a României.

Anterior, Curtea Europeană lipise o palmă grea pe obrazul Liei Savonea, a ÎCCJ și a ”justiției” captive a României. Curtea de Justiție a UE invalidase prin ”Lin II” reglementările excesiv de laxe ale prescripției – un instrument important al cleptocrației și al României mafiote, care beneficiază, aparent, de sistematice iertări de pedeapsă – reglementări impuse de Înalta Curte de Casație și Justiție. Care, după cum se știe, e condusă de Lia Savonea. Potrivit judecătorilor europeni, ”statele trebuie să se asigure că normele privind prescripția prevăzute de dreptul național permit o represiune efectivă a infracțiunilor legate de fraudele care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene, în scopul de a evita un risc sistemic de impunitate a unor astfel de infracțiuni”. E vorba de fraude grave.

Or, te-ai găsit represiune efectivă în România

După condamnarea definitivă a magnatului turnător-infractor Dan Voiculescu, la mijlocul deceniului trecut, marii corupți s-au reorganizat și s-au răzbunat. Vindicta cleptocrației n-a vizat-o doar pe judecătoarea Camelia Bogdan, ci toată justiția. Au capturat-o în conformitate cu vorba delincventului securist, potrivit căruia ”nu avem toată puterea până nu avem justiţia”.

N-a durat mult înainte s-o aibă. Mai nou, potrivit Europei Libere, ”Tribunalul București a admis în principiu cererea de revizuire formulată de Dan Voiculescu și a stabilit termen pentru rejudecarea dosarului ICA. Condamnat definitiv în 2014 la 10 ani de închisoare pentru privatizarea ICA, Voiculescu a executat aproape patru ani. Revizuirea se bazează pe o decizie a șefei ÎCCJ, Lia Savonea, care a constatat că judecătoarea Camelia Bogdan ar fi aplicat retroactiv norme europene privind confiscarea extinsă. Recuperarea prejudiciului creat de Voiculescu a fost suspendată definitiv, iar o parte din sume au fost recuperate prin valorificarea unor imobile confiscate”.

Cealaltă metodă de transformare a tribunalelor în salvamari ai corupților pe cale ”să se înece” printr-o condamnare la închisoare, s-a dovedit prescripția delictelor lor penale.

Riposta Europei

CJUE îi atenționase deja din 2023 pe judecătorii români (mult iubiți de marii corupți pentru îngăduința lor ieșită din comun, n.m.) că trebuiau și trebuie să lase neaplicat ”standardul național de protecție referitor la lex mitior” (legea mai îngăduitoare aplicată retroactiv) astfel cum fusese consacrată prin decizia din anul 2022 a ÎCCJ.  Or, ÎCCJ a recidivat în 2024. Înalta Curte a extins abuziv beneficiul prescripției și la perioada dintre 2014-2018. În urma ”Hotărârii Lin, ÎCCJ a statuat însă, în anul 2024, că instanțele române nu pot lăsa neaplicată decizia sa din anul 2022 fără a aduce atingere principiilor legalității în materie penală și interdicției lex tertia”.

În Hotărârea Lin II pronunțată astăzi”, scrie Hotnews.ro, Curtea de Justiție a UE constată în esență ”că această abordare a ÎCCJ nu este conformă cu dreptul Uniunii”.

Procesul terminat în fața înaltei Curți din Luxemburg începuse cu un escroc din Oradea care fraudase 100.000 de euro prin evaziune fiscală, dar scăpase de pedeapsă, ca atâția alții, prin prescripiție și aplicări de legi îngăduitoare. 

Ce a creat decizia din 2022 a ÎCCJ? ”Un risc sistemic de impunitate pentru fraude”, după cum relevă, practic, Curtea Europeană, pălmuind, metaforic vorbind, mafia dâmbovițeană și pe magistrații care n-o combat eficient sau o susțin și profită. Reiese, aparent, că prescripția nu se aplică proceselor aflate pe rol, afirmă G4Media.

Reacția cartelului. Și semnificația majoră, pentru țară

”Cartelului” pare însă a nu0i păsa. Căci dictatura judiciară are grijă de infractori. Iar UE? Ce contează? Morile ”justiției” macină lent. Sau, mai precis, în gol. Spre entuziasmul marilor corupți.

În reacție la sentința CJUE în Lin II cu privire la prescripția răspunderii penale, USR a evidențiat că ”justiția condusă de Lia Savonea favorizează albirea infractorilor”. A spus-o fostul ministru român al justiției, Stelian Ion, reluat de Mediafax. El a subliniat că e vorba, aici, ”despre un eșec instituțional cu efecte directe asupra încrederii în Justiție și asupra capacității statului (român, nota mea) de a-i trage la răspundere pe cei care fraudează inclusiv fondurile europene”. 

Stelian a mai scos în evidență că decizia ”CJUE este categorică: hotărârea pronunțată de ÎCCJ în 2024, prin care instanțele române erau împiedicate să respecte decizia CJUE și să lase neaplicată Decizia ICCJ nr. 67/2022 invocând legalitatea și interdicția lex tertia, este incompatibilă cu dreptul Uniunii”.

S-a mai evidețiat că, potrivit judecătorilor europeni, ”Hotărârea Lin nu încalcă nici principiul legalității, nici interdicția lex tertia. Instanțele române aveau obligația să nu aplice standardul creat de ÎCCJ atunci când acesta genera un risc sistemic de impunitate pentru fraudele grave împotriva intereselor financiare ale Uniunii”. În plus ”CJUE sugerează că recursul în casație nu poate deveni un instrument pentru perpetuarea unor soluții contrare dreptului european”.

Inutil de subliniat că Stelian Ion are perfectă dreptate. Și că în pericol sunt ultimele resturi ale democrației și statului de drept.

Ce se va întâmpla de-acum încolo? Și ce-i de făcut?

Depinde mult de români. Și de reacția poporului. Dacă va accepta să se lase călărit de dictatura judiciară, vai și amar. Și justiția europeană macină lent. Nu mereu în gol, dar întotdeauna lent.

Neaplicarea sentințelor CJUE va antrena într-un târziu pedepse, după știința mea. De pildă așa numita procedură de ”infringement”.

Țara riscă apoi amenzi usturătoare. Dacă nici în acest caz statul în culpă, în cazul nostru România savonizată, nu reacționează adecvat, statul de nedrept (silit să coopereze sincer, loial, onest și de bună credință potrivit Tratatului UE) își va vedea Curtea Supremă dezavuată, deciziile ei fiind considerate nule și neavenite. În fine, de regulă după foarte multă vreme, dacă nu e Ungaria lui Orban, țara cu pricina își poate pierde finanțarea europeană.

Întrucât președintele Nicușor Dan se afirmă parte ”din sistem” și acționează precum complicele ”justiției” captive, în loc s-o pună în libertate, iar guvernul, oricare ar fi, nu prea are instrumente constituționale să pună la punct mafia din ”justiție”, doar cetățenii României mai pot întreprinde ceva, pentru ca țara să nu devină definitiv peștera lui Ali Baba.

Căci între timp, ”justiția” s-a repezit să decapiteze și partidele politice reformiste PNL și USR.

Așa ca să știm o treabă. Și ca ”să avem” chiar absolut ”toată puterea”.

Ce-i de făcut? Aparent n-ajută decât protestele. Pașnice, organizate, care să obțină demisia responsabililor. Pașnice, dar mari. Mari, tenace, stăruitoare și răzbătătoare.

Dacă v-a plăcut acest articol nu uitați că ne puteți susține printr-o donație.