Spune-mi cu cine te însoțești, ca să-ți spun cine ești. Putem extinde această vorbă. Spune-mi pe cine lauzi și am să-ți spun cât ești sau nu ești dintre cruzi, pruzi și obtuzi.
Am ajuns la punctul în care, dacă Israelul declară război drogurilor, antisemiții se apucă instantaneu să fumeze iarbă, scria un site umoristic israelian. Și are dreptate.
Ieri s-a stins din viață unul din puținii senatori americani care și-a păstrat intact discernământul, era de centru-dreapta, l-a considerat încă din 2014 inamic pe agresorul țar KGB-ist rus ale cărui armate invadaseră Ucraina și a respins fără echivoc orice formă de antisemitism, inclusiv cea antisionistă, chipurile ”acceptabilă” extremei stângi.
Ai zice că, la capătul unei exemplare cariere și vieți în slujba libertății, ar fi mai demn de elogiat decât mulți. Și că profesorii români și universitarii de origine bucureșteană și evreiască deveniți mari doctori docenți de ”anticomunism” și extremism de dreapta ar avea motive să se încline în memoria lui.
Ți-ai găsit. Dar și tăcerea este elocventă. Spune-mi despre ce taci, ca să-ți spun ce faci și contrafaci. Și cât îi placi pe prostănaci.
Dacă de pildă susții și promovezi, ca american, ideea de ”claritate morală”, dar ignori moartea tragică a port-stindardului ei, Lindsey Graham, citezi un post din stânga radicală ca BBC cu privire la el, sau te folosești de prilej ca să lovești în prietenul său prezidențial, un om în vârstă care -l consideră ”cel mai mare om” din viața lui, ce ești oare, dacă nu o secătură?
Sau, dacă preferi, o lepădătură? La antipod s-a situat fostul șef al diplomației americane, Mike Pompeo. Care a scris din inimă, în New York Post, un necrolog de excepție.
Pompeo, căzut în dizgrație la Washington pentru că obișnuia, frecvent, și de regulă pe bună dreptate, să-l critice sever pe Donald Trump când președintele greșea, l-a descris clar, din titlul necrologului, pe defunctul său prieten, Lindsey Graham. Era, dixit ex-șeful CIA, ”un om care știa să distingă între bine și rău. Și se ridica fără greș, de fiecare dată, în apărarea Americii”.
Și era un creștin. Ba chiar unul autentic. Și filosemit. Or, tocmai aceste virtuți îi înfurie la roșu pe extremiștii de stânga. Pe cei de dreapta. Pe islamiștii care-i lipiseră lui Lindsey Graham, în Iran, o țintă de frunte. Și pe toți antisemiții de pretutindeni și de toate ideologiile.
Cum să judeci clar? Cum să nu accepți încălecarea Ucrainei de către Putin? Cum să ai o busolă morală? Cum să aperi Israelul? Dar poporul iranian? Și cum naiba să vrei să protejezi America? Ba chiar să sari efectiv, ca patriot, în apărarea ei, cu toate forțele tale?
Așa ceva nu se iartă. Și se pedepsește instantaneu cu ignorarea eroului lumii libere sau, în cazul celor mai insolenți, cu ofensarea, cu insultarea, cu afurisirea lui. ”Voia” cică ”războiul”!
Aiurea. Evident că nu-l voia.
Dar nici nu-l chema, nu-l pregătea, nu-l stimula și impulsiona prin împăciuitorism. Prin appeasementul extremiștilor de stânga. Și al izolaționiștilor antisemiți, de extremă dreapta.
Pompeo amintește de marile momente care au jalonat parcursul politic extraordinar al senatorului republican Lindsey Graham. ”În siajul asasinatului în masă de la 9/11, el a înțeles clar necesitatea construcției unei arhitecturi de securitate capabile să țină piept amenințării islamului radical. A fost un factor crucial în adoptarea măsurilor antiteroriste care ne-au apărat timp de 25 de ani ”, relevă fostul șef al CIA și al Departamentului de Stat american.
În plus, Graham n-a pregetat să ia distanță de slugarnicii lideri occidentali care au continuat să-i pupe papucul lui Putin după ce dictatorul de la Kremlin invadase Crimeea, în 2014.
Nu s-a dat în lături să-i critice și pe guvernanții care, ca Obama și Hillary Clinton, sau alienatul Biden, au omis să protejeze ori să salveze vieți de americani la Benghazi, în Libia, unde au fost uciși diplomați și militari ai SUA. Sau la Abbey Gate, în Afganistan, când armata catastrofal condusă a SUA s-a retras intempestiv, permițând uciderea a 13 militari americani.
Și nici asta nu i se poate, evident, ierta. Cum să-ți permiți să-i înfrunți pe puternicii zilei de la cârma Americii care alunecă voios către extrema stângă antiamericană, aliată cu terorismul islamist? Sau dând pe dinafară de înțelegere pentru teroriști și extremiști, doar pentru că sunt musulmani?
Cum să constați simplu adevărul că “𝘐𝘴𝘳𝘢𝘦𝘭 e prietenul nostru. E cel mai de încredere prieten pe care-l avem în Orientul Mijlociu. E o democrație, înconjurată de popoare care le-ar tăia gâtul, dacă ar putea. Asta nu e o alegere grea, dacă ești american. Și nici dacă ești creștin”. Și cum să-ți îngădui să spui, ca Lindsey Graham, și adevărul despre pretinsul genocid din Gaza: ”dacă israelienii ar fi vrut să comită genocidul, ar fi putut să-l săvârșească în 30 de secunde. Dar ei nu pot. Și aceasta este marea diferență”.
Fusese Lindsey Graham omul perfect? Senatorul infailibil?
Defel. Mai și greșea, ca oricare dintre noi. Dar era un om admirabil chiar și când erona, când interpreta o situație aparent insuficient de nuanțat, când alegea să manifeste încredere în cine n-o merita. Dar, ca și senatorii John McCain și Joe Lieberman, prietenii săi cei mai buni, avea valori. Și caracter.
Iar valorile și caracterul îi ajutau pe tustrei ”amigos” să găsească nordul chiar și când mare parte din planetă se smintea, se ducea cu pluta, se arunca în cap, în prăpastie.
Ce se întâmplă cu perversele noastre elite intelectuale? Ne explică acum aproape 100 de ani Julien Benda, autorul ”Trădării Cărturarilor”: În trecut, ”omenirea, ghidându-se după valorile impuse de cărturarii ei, făcea răul, dar cinstea binele. Dar se poate afirmă că Europa modernă, călăuzită de magiștrii ei care-i laudă frumusețea impulsurilor realiste, face răul și cinstește răul. Ea seamănă cu tâlharul din povestirea lui Tolstoi; călugărul care-i primise spovedania exclamă uluit: ”ceilalți măcar se rușinau de tâlhăriile lor; dar ce mă fac cu ăsta, care se mândrește cu ele?”.
N-am de adăugat decât un singur amendament. La Europa s-a aliniat între timp și mare parte din America. Osândită la declin și cataclism de trădarea profesorilor ei universitari.
Puteți citi mai jos prima parte a acestui necrolog dedicat senatorului american, Lindsey Graham
Descoperă mai multe la Platformă de jurnalism independent
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.