Homosexualii, transgenderii și omnicauza

Universitatea din Bielefeld a revoluționat recent lumea științifică. ”Celebra” școală superioară din Germania (locul 166, pe glob, astfel încât n-a prea auzit de ea decât lumea din oraș) a creat o catedră nouă, revoluționară. Una nemaipomenită. Catedra pentru egalitatea genurilor în matematică. Mamă!

Mamma Mia! Papa Pia! Părinte 1 și Părinte 2!

Imaginați-vă. Egalitatea dintre sexe. Sau genuri. Dar nu oriunde, o nuuu! Ci în matematici! Se întreba deci publicistul german Henryk M. Broder, dezolat, oare de ce nu auzise el vreodată de nedreptatea dintre genuri (sau dacă preferați: sexe) în matematică, de-a apărut nevoia unei catedre nou-nouțe? Și de noi profesori ai materiei?

Îl înțeleg. Și eu, care credem că aș fi la curent cu marile evoluții științifice și tehnologice globale! M-am speriat groaznic, aflând că nici eu nu eram informat! Am realizat că mă zbăteam în bezna mea medievală, crezând că nu există libertate sexuală mai mare decât în Vest, în Europa și America de Nord. Unde mi se părea deplină.

Așa că mă străduiam, ignorând cucerirea savanților de la Bielefeld, să pricep de ce subiectul luptei pentru presupuse ”drepturi” – homosexuale și queer, se înțelege – e în toi, de parcă n-ar mai exista pe lume subiecte și conflicte grave!

Neavizații și nepreveniții vor descoperi, stupefiați, că peste tot se organizează parade peste parade ale ”mândriei”. Nu vă întrebați ce justificare are mândria cu pricina, ci, mai interesant, de ce la ele se flutură cu mult orgoliu cele mai stranii steaguri. De pildă ale unor zone, țări sau entități care i-ar mânca pe homosexuali cu fulgi cu tot, aruncându-i de la fereastră. Ori punându-le ștreangul de gât. Cum ar fi steagul palestinian. Sau drapelul iranian.

De maniera că s-a remarcat repetat că așa-zișii ”queer for Palestine” seamănă leit cu mișcarea găinilor pentru KFC, legendarul fast-food cu preparate din pui.

O minoritate sexuală crunt discriminată?

Amatorii protestelor civice pot lua parte, dacă se dau în vânt după lupte pentru ”drepturi”, la demonstrații hazlii, la care se afișează cea mai cruntă combativitate în contra ”heteronormativității”, a ”cisgenderismului”, a oricăror atitudini bănuite de conservatorism.

Și presa liberă din Vest este pe baricade. Și combate de mama focului. Mamma mia, ce mai combate! Zile în șir, presa germană a dat impresia că Vestul n-ar avea decât o singură cauză majoră: problema prezumtivei ”discriminări” a homosexualității, a transsexualității și a comunității ”queer” în Ungaria premierul Orban.

Care se confruntase în weekend cu o manifestație mamut, cu participarea unor europarlamentari, organizată ca petrecere a capitalei Budapesta de primarul ei de stânga, spre a ocoli interdicția manifestațiilor homosexuale, teoretic menită să-i apere pe copii de expunerea excesiv de timpurie la propaganda sexuală publică. Fiindcă, sub pretextul educației sexuale timpurii, menite să-i ajute pe cei mici să se ”apere” de abuzuri pedofile, copiii sunt adesea expuși tocmai agitpropului sexual, dar și hărțuielilor, asalturilor și violurilor de care ar urma să fie învățați să se apere.

Pe de o parte. Iar pe de alta, li se bagă copiilor în cap gărgăuni la vârste la care n-au mulți discernământul necesar să nu le permită să-i smintească. Afirmă oficialitățile maghiare. Și mulți conservatori.

Or, mizând pe tradiții creștine, Ungaria conservatoare s-a pus cu întreaga elită de stânga și extremă stângă din Vest și de la Bruxelles. Care a condiționat vărsarea a șapte miliarde de euro din fondul de ajutorare UE pentru corona de abrogarea unei modificări legislative și constituționale maghiare, destinate protecției copiilor, dar considerate de UE ca ”discriminatoare sexual”.

În 2021, Ungaria siderase extrema stângă vesteuropeană, restrângând, în numele protecției copiilor, reprezentarea minorităților sexuale în spațiul public. Legea interzicea distribuirea de cărți și filme LGBT+ în rândul minorilor. Ulterior, gruparea de dreapta a lui Orban, FIDESZ, avea să se folosească de majoritatea ei parlamentară covârșitoare, spre a modifica și legea fundamentală, astfel încât să poată interzice paradele pride și la nivel constituțional.

Reacția progresistă s-a vădit de o virulență rară. Brusc, după ani de înăsprire a cenzurii în rețelele sociale, s-a redescoperit cu tam tam ”libertatea de exprimare și de opinie”. Libertate restrânsă masiv, în Europa ultimilor ani, pentru părerile de dreapta și conservatoare, fără să se găsească mulțimi indignate că se sapă, cum s-a făcut, la temelia democrațiilor liberale.   

Nu mi-e clar, în context, cine exact e discriminat sexual. Comunitatea queer, care se poate afișa în parade și la Budapesta, nu doar în toate celelalte capitale ale Europei, inclusiv în zilele de sărbătoare bisericești? Sau copiii, că ar urma să fie lăsați peste tot fără protecție în fața brutalei îndoctrinări pedofile și a sexualizărilor progresiste, postmoderne, hiper-timpurii?

De ce crede oare Comisia Europeană că e neapărată nevoie de acest război ideologic cu dreapta maghiară? Ca să-i dea lui Orban muniție și o falsă legitimitate când ia partea Rusiei lui Putin?

Cui prodest acest război pe sexualitate, dacă nu extremiștilor de toate felurile?

Ungaria lui Orban a punctat, propagandistic, anunțând că renunță mai bine la miliardele Bruxellesului decât la principii și la protecția celor mici.

Dar și în Vest se manifestă forțele progresului. Și ”progresismului”. Curtea Supremă a Marii Britanii i-a siderat pe activiștii transgender stabilind că, acolo unde legea egalității se referă la femei, se referă la persoane al căror sex biologic e femeiesc. Iar nu la bărbați care se consideră femei, fiind recunoscuți (cu acte) a fi de gen feminin. Pe scurt, Curtea a tranșat marea ”dilemă”, stabilind că definiția legală a unei femei se bazează pe sexul ei biologic. Femeiesc.

Bate vântul schimbării și în Germania?

N-a trecut mult și-a început un nou scandal și la Berlin. Unde, insistând asupra neutralității Parlamentului, președinta Bundestagului, creștin-democrata Julia Klöckner, s-a încumetat să interzică arborarea curcubeului în timpul paradei CSD (Christopher Street Day, originea paradelor Pride) pe clădirea instituției pe care o conduce.

Clădire peste care flutură doar steagurile Germaniei și Uniunii Europene.

Instantaneu, s-a declanșat, în ripostă, o ”cruciadă” queer în contra doamnei Klöckner, astfel încât cancelarul Merz s-a văzut silit să intervină. ”Bundestagul” (pe care de altfel steagul LGBTq+ e arborat de ziua internațională împotriva homofobiei), ”nu e cortul unui circ”, a subliniat cancelarul, pe bună dreptate.

Atât i-a trebuit. Vajnicii luptători împotriva ”nedreptății” contra comunității queer s-au revoltat iar. Că homosexualii n-ar fi circari. Sau animale de circ. Curios. Cancelarul nici nu afirmase că ar fi.

Și iar au invocat o prezumtivă ”luptă pentru democrație”, ca părelnică justificare pentru agresivitatea propagandei în favoarea drepturilor de mult cucerite ale minorităților sexuale.

Șaorma cu de toate: omnicauza

Exponenții ”luptei” cu pricina s-au ferit cu grijă, în ultimii ani, să pună umărul la apărarea Vestului și a drepturilor omului de atacurile turbate ale extremei stângi, ale lui Putin și ale islamiștilor asupra democrațiilor.

În schimb, s-au angajat cu trup și suflet, dar fără prea multă minte, la ridiculizarea propriei cauze, aderând la ceea ce s-a numit ”omnicauza” mișcărilor pentru justiție socială ale extremei stângi.

A cărei noimă de bază e distrugerea capitalismului, a democrației liberale, a societăților burgheze. A libertăților individuale.

Omnicauza leagă unele de altele antisemitismul, pro-terorismul, ecologismul, clima, rasismul ”antirasist”, mișcarea LGTBq+, anticolonialismul și antiimperialismul, figura ei de proră fiind pentru unii ”ecologiștii” Hamas, iar pentru alții ”drăgălașa” Greta. Se va căuta de pomană să se găsească exemple de luptă a acestor figuri de proră ale omnicauzei împotriva colonialismului și imperialismului chinezesc, rusesc, turcesc și iranian.

Scopul suprem al omnicauzei? Nimic mai simplu. Nimicirea veselă a Vestului. A lumii libere, iudeo-creștine.