Ce înseamnă mai exact harta cu ciopârțirea și împărțirea pe națiuni a teritoriului ucrainean propusă de șoimul de serviciu al regimului Putin, Medvedev? Diverse.
Fostul președintele, al Rusiei, actual vicepreședinte al Consiliului de Securitate al Rusiei, și omul pe care Putin îl trimite la înaintare când vrea să transmită mesaje feroce a publicat hărți modificate, care desființează, practic Ucraina, ”dăruind”, chipurile, câte un pic Poloniei, România și Ungaria, partea leului luând cu japca Rusia. Ce mesaje transmite Medvedev potrivit unei analize sobre?
Mai întâi, harta lui grotescă (reactualizând împărțirea Poloniei de către Hitler și Stalin) e mascarea propriei slăbiciuni rusești îndărătul unei amenințări.
Căci slabă e potaia care latră bezmetic, în loc să fie dulăul care înșfacă hotărât ciolanul și pleacă liniștit să-l roadă. Rusia, impotentă, n-a putut până acum să-și adjudece nici măcar Donbasul și are efective decimate, din care lipsesc zeci de mii de militari uciși. Potrivit noilor date încă secrete ale administrației Biden, divulgate de CNN joi afirmă că rușii au pierdut jumnătate din forța de invaie, cu aproximativ 75,000 de cotropitori morți sau răniți. De unde puterea să mai amputeze Ucraina?
Mesajul fascismului rus
Nici economic Rusiei nu-i merge bine. Sancțiunile funcționează, chiar dacă Rusia profită de pe urma șantajului ei energetic: reducerea la 20 la sută a exportului de gaz în Germania ridică evident prețul, astfel încât Kremlinul poate profita și încasa mai mult din livrări mai puține. Soluția la această problemă e clară de mult. Europa trebuie să pună capăt jocurilor care scumpesc permanent, artificial, prețul hidrocarbrurilor, prin renunțarea definitivă la importul lor din Rusia. Alternative ar fi, chiar dacă Germania a făcut în ultimul deceniu totul ca să și le nimicească.
Cât despre amenințare, goală, după cum se vede, ea se adresează în special Ucrainei.
Mesajul fasciștilor ruși e clar: ”cumințește-te și încetează să opui rezistență violului și rapturilor teritoriale la care te supunem, că ar putea să-ți meargă mai rău”. Vizați sunt însă și prietenii Kievului. Celor slabi de înger li se sugerează să-l implore pe Zelenski s-o lase moale, ca nu cumva să piardă prea mult.
La rândul lor, declarațiile lui Serghei Șoigu, care le-a vorbit generalilor ruși la un eveniment oficial, consolându-i cu promisiuni de bine și de pace, într-un viitor apropiat, ar fi comice, dacă n-ar fi copia unui model de comportament tipic pentru puteri dictatoriale agresive, ajunse, militar, la ananghie. Șoigu încearcă să fie ”good cop”, polițistul bun, însărcinat să refacă moralul ajuns la pământ al trupei, al ofițerimii și al poporului mințit, jecmănit și jertfit pe altarul fascismului.
Promisiuni false și amenințări-cacealma la adresa rușilor, Ucrainei și fasciștilor străini
Dar inculpații vizați (militarii și poporul rus știu, dacă și-au mai păstrat un dram de lucidtate, că sunt mințiți duios. Aș cum intuiesc că Medvedev, care a preluat partitura jandarmului (sau câinelui) rău, chemat să-i înfricoșeze pe arestați și să-i determine să-și admită culpa, nu mai sperie decât poate niște anxioși clinici, câțiva spăimoși, neurastenici, și doamne foarte vârstnice și foarte sperioase.
Problema lui Medvedev e că cei amenințați sunt liberi, nu în arest. Ca să-i vâre pe ucraineni după gratii, Rusia ar avea nevoie de ajutor străin: de oprirea livrărilor de arme către Ucraina și de momirea unor potențiali aliați de partea regimului Putin. Ca atare, Moscova a reînceput să aplice o tactică mai veche, transpusă după revoluția portocalie și Euromaidan: bagă bățul prin gard și speră în fasciștii locali din fostele țări satelit, care să vrea să se înfrupte, împreună cu Putin, din Ucraina.
De aceea hărțile modificate ale Moscovei le promit ultranaționaliștilor din aceste țări cai verzi pe pereți sub forma de presupuse cadouri teritoriale oferite generos Poloniei, României și Ungariei.
De parcă majoritatea covârșitoare a polonezilor și a ungurilor n-ar ști, la fel ca mulți români, că Rusia nu dă nimic de bună voie. Dimpotrivă, ia ce poate. După eventuala îngenunchere a Ucrainei, ar trece la îngurgitarea Moldovei și a țărilor baltice, iar apoi, dacă va putea, a Poloniei, României și Bulgariei, pe care le-a transforma, cam ca imperiul otoman, în echivalentul unor pașalâcuri.
De altfel, istoricul american Michael McFaul, fost ambasador al SUA la Moscova, a reliefat pe Twitter că afirmațiile lui Șoigu și Lavrov (de la Cairo) demonstrează că ”obiectivele Rusiei se întind dincolo de Donbas, iar a-i face concesii teritoriale Rusiei lui Putin nu l-ar opri și n-ar pune capăt războiului.”
Vestul și problema Chinei
Care ar fi, deci, replica adecvată a Vestului la noile jocuri geopolitice ale Moscovei, la care se adaugă și ale Chinei cu privire la Taivan? O poziție cât mai unită și mai fermă, cu fapte care să demonstreze clar și fără echivoc și unitatea și fermitatea Apusului. De pildă, sporirea sensibilă a exporturilor de arme în Ucraina. Ori plecarea fără zăbavă a șefei democraților din Camera Inferioară a Congresului, Pelosi, la Taipeh, după ce președintele Biden a mai făcut o tâmpenie monumentală.
Biden s-a pronunțat, nesilit de nimeni, împotriva acestei călătorii, ba a dat și vina, laș, pe militarii săi, care s-ar împotrivi călătoriei șefei democraților din Congres. Act mai contraproductiv pentru interesele Vestului și afișare mai clară a propriei slăbiciuni nu pare să mai existe.
Căci orice orb știe (iar Washington Post nu ascunde evidența, deși l-a susținut, vai, pe Biden la președinție) că o eventuală contramandare a vizitei lui Pelosi la Taipeh ar însemna ca superputerea să-i conceadă Chinei comuniste un ”inacceptabil drept de veto asupra politicii americane față de Taiwan”, după cum recunoaște, îngrozit, cotidianul de stânga din capitala Statelor Unite.
E curios că, după ce au greșit criminal în ultimii 20 de ani, lăsând energetic Europa la cheremul Rusiei lui Putin, iar Vestul la al industriei chineze, unii lideri occidentali își închipuie că ar mai fi loc de-ntors, de calcule tactice meschine, de manevre de aruncat praf în ochii electoratului și de atitudini poltrone în plin război ruso-ucrainean, în plină inflație, risc de criză energetică, de foamete, precum și în pericol de teribilă stagflație.
Ce efect au codelile, ezitările și inconsecvența? De pildă refuzul (de frica irațională a celui de-al Treilea Război Mondial) de a înarma sistematic Ucraina cu armele și dreptul de a ataca și pe teritoriul rus, de care e nevoie ca să înfrângă Rusia decisiv pe câmpul de luptă? Unul mortal. Căci anihilează descurajarea.
Chinezii observă slăbiciunea, instabilitatea și nehotărîrea Vestului în poziția față de războiul ruso-ucrainean. Iar XI, care vrea să-și asigure un al treilea mandat, și-ar putea face, stimulat de un eventual succes militar rus în Donbas, calculul că se poate perpetua la butoanele Beijingului foarte lesne, printr-un scurt război de cucerire a Taivanului, încununat de succes în absența intervenției unor State Unite, ajunse pradă lașității.
Invers, pendulările, ambiguitatea, lipsa de curaj și inconstanța americană în chestiunea Taivanului nu au cum să nu încurajeze Rusia să amenințe tot mai deșănțat și să se comporte tot mai dezaxat.
E timpul să li se amintească liderilor occidentali ce li se întâmplă șoferilor care se anjează într-o depășire, văd venind din față un vehicul și, paralizați de frică, nu se mai îndură nici să accelereze, nici să frâneze. Se fac pulbere. Sau cum zicea un preopinent pe Facebook: n-ajunge să-i iei unui zombi privilegiile. E un zombi. Fă-l praf.