Eliberarea Hersonului a schimbat din temelii datele problemelor politice și militare. Alungarea din oraș a trupelor invadatoare, survenită după o eroică rezistență la nord de Herson, vine la pachet cu șanse, riscuri, tentații și iluzii pentru ambele părți.
Gerul generalului iarnă avansează grăbit. Ambele tabere sunt epuizate de un răstimp îndelungat de război distrugător. Ambele resimt acut nevoia unei pauze. S-ar putea ca frigul și cererile unor demnitari americani – ca Zelenski să-și semnalizeze propensiunea pentru tratative – să dea ghes tentației ucrainene de a ceda și de a proceda la negocieri. E imperativ ca Ucraina să reziste ispitei.
Rusia nu mai poate miza pe transformarea Ucrainei într-o țară izolată terestru, fără acces la mare. Și Nikolaievul și Odesa au scăpat, pentru mult timp, de cel mai terifiant coșmar.
Cele două săbii ruginite din banduliera lui Putin
Apărătorilor Nikolaevului li se cuvin, în context, elogii extraordinare. Dar opera de recucerire transpusă până acum magistral de șeful armatei ucrainene, Zalujnîi, e abia la început.
Și el și alți comandanți militari pricepuți știu bine că, în fața enormelor pierderi în oameni și materiale ale Rusiei, regimul Putin nu mai are decât două săgeți în tolbă.
Prima e de ordin intern. E posibila ispită a unei Ucraine pe drept obosite, după nouă luni de invazie, de a da cu tifla frigului și iernii și de a se odihni, întărită de presiunile din Washington de a negocia cu agresorul înaintea retragerii trupelor invadatoare din teritoriile ocupate.
Cealaltă, de ordin extern, n-ar putea fi mortală decât dacă, împinsă de un Occident la rândul său obosit de război și de crize, Ucraina cedează acestor poltrone, trădătoare sau, după caz, imbecile presiuni apusene. Ultima săgeată a tiranului, (sau sabie, din bandulieră) – funcțională doar dacă Ucraina renunță la inițiativa militară, dacă se culcă pe-o ureche și acceptă negocieri care i-ar da politic, militar și economic o gură de aer Kremlinului -, ar fi regruparea și refacerea înfrântei oștiri a Rusiei lui Putin.
A accepta materializarea acestui vis umed al regimului putinist e un pericol mortal și pentru Ucraina și pentru Occident. Cum am explicat în repetate rânduri, negocierile cu Putin nu duc nicăieri. Sau poate doar în infern. De ce? Din cel puțin patru motive.
De ce greșesc grav inși ca generalul Milley
1) Pe de o parte pentru că dictatorul, care și-a încălcat toate angajamentele majore în materie de acorduri, tratate și înțelegeri, aruncând în aer dreptul internațional, nu e, pur și simplu, demn de încredere. Prin urmare, semnătura lui nu face nici cât o ceapă degerată. Acordurile cu el – la fel.
2) Pe de alta, pentru că, mânat de ideologia sa mesianic-ortodoxist-naționalist-imperialistă, planurile regimului său, cu tot cu nimicirea Ucrainei, vor rămâne intacte cât timp se află el la cârmă.
3) În al treilea rând, pentru că ar putea profita de pe urma unei retrageri onorabile din Ucraina, care să-i permită să păstreze niște cuceriri, precum de pildă Crimeea, ca să-și califice propagandistic expediția drept un triumf, prefăcându-și înfrângerea într-o imaginară, dar convingătoare victorie. Or, în acest caz, acordul cu el ar stimula poftele Chinei comuniste, căreia îi lasă gura apă după Taiwan, ca și ale altor dictatori hămesiți, după noi aventuri și cuceriri militare.
4) În al patrulea, pentru că Putin ar putea scăpa de presiunea și condamnările interne care vor duce, în cele din urmă, la debarcarea sa. Iar această debarcare este, cu siguranță (din motivele detaliate mai sus) condiția necesară, dar nu și suficientă, a oricărui viitor aranjament de pace.
5) Last but not least, a nu recuceri întregul teritoriu e un afront la adresa președintelui Zelenski, care a promis-o, a ucrainenilor victimizați de ruși în tentativa lor de genocid, a voinței covârșitoarei majorități a poporului ucrainean. Cum cred, oare, niște dregători occidentali iresponsabili, care se opintesc să întoarcă Ucrainei mâna la spate ca să/i facă un cadou lui Putin, că poate fi bine lumii libere ca Zelenski să fie discreditat? Sau ca ucrainenii să piardă un război câștigat la masa verde?
Miza momentului
S-ar putea ca niște militari precum generalul Erich Vad, fostul consilier al eșuatei Angela Merkel, arhitecta dependenței energetice germane și europene de Rusia, ori incompetentul general Milley, care a transformat retragerea trupelor americane din Afganistan într-un dezastru, iar acum dă rele sfaturi împăciuitoriste Kievului, să nu înțeleagă mai nimic din ce este în joc. Pentru cazul în care își doresc să înțeleagă.
Rusia, Ucraina și lumea liberă sunt angrenate, fiecare în felul ei, într-o cursă comună contra cronometru. Una, pe viață și pe moarte.
Premiul cel mare nu e doar libertatea Ucrainei și a esteuropenilor, precum și consolidarea SUA, care depind toți de izbânda militară a ucrainenilor lui Zelenski și Zalujnîi. Ci și configurarea viitoare a ordinii mondiale. Sufocată de o toxică și puternică alianță a dictaturilor nucleare de tipul Rusia, China și Iran. Sau izbăvită de ea.
Generalul Mark Milley, Seful Statului Major al fortelor armate americane, se auto-aprecia ca o personalitate “bine rotunjita”. Ca atare l-a citit si pe Marx si pe Lenin si pe Mao, dar ne asigura ca “asta nu-l face comunist”.
Tot el declara intr-o audienta publica in Congres, ca le cere tuturor subordonatilor lor sa invete ce este “furia albilor”, “privilegiul albilor”, “suprematia alba”, ca sa se dezbare imediat de toate trasaturile de personalitate “albe” .
In calitate de fost luptator TR-ist in glorioasa armata a RSR, trebuie sa marturisesc ca nu gasesc nici o diferenta intre wokismul pestilential care otraveste armata SUA si “munca politico-ideologica” din armata “epocii de aur”.
Atat “sfaturile” capitularde cu care este binecuvantata Ucraina de catre generalul Milley, precum si fuga rusinoasa, tradatoare, din Afganistan, isi au in origina teoretica in Noua Strategie Militara promulgata de Joe Biden, ministrul apararii Austin si generalul Milley care proclama ca:
1) SUA nu mai are dusmani externi, nici Rusia, nici China, nici Iranul, si bineinteles ca nu terorismul islamic.
2) Locul acestora este luat de dusmanul intern, ce consista in votantii lui Trump si in parintii care-si apara copiii de pedofilia si transgenderismul Partidului Democrat.
In contextul acesta, propun sa luam in serios, sa nu mai punem pe seama senilitatii batjocorirea de catre Biden a adeptilor Amendamentului II (dreptul de a purta arme):
“Voi nu va dati seama ca aveti in fata cu bombe atomice si avioane F15”.
De acord. E groaznic ce le iese din adumbrita minte.