Când militarii ucraineni au pătruns în Herson și au plantat, cu ajutorul unui civil, steagul galben-albastru pe acoperișul primei secții de poliție, au dat cu toții dovadă de mare curaj. Experții avertizaseră că, în retragere, rușii ar putea să fi plantat capcane ucigașe pentru militarii țării invadate care îi alungă, iată, din ținuturile ocupate.
Nu i se putea face Ucrainei și, de altfel și Poloniei, a cărei zi a independenței naționale este 11 noiembrie, un cadou mai util și, totodată mai frumos: amputarea aripilor ambițiilor agresorului rus.
Recapturarea orașului este – vădit – un eveniment istoric. Unul epocal și extraordinar. E cel mai clar semn că Rusia a pierdut războiul, pe care Putin îl lungește artificial, condamnând la moarte zeci de mii de oameni, ca să poată rămâne el în fotoliul său de dictator. Și ca să nu fie trimis acolo unde îi e locul. La judecată. Sau în fața plutonului de execuție, pentru înaltă trădare. O trădare cum nu se mai poate mai înaltă. Și mai josnică, totodată.
Cu ajutorul armelor occidentale, Ucraina pedepsește în această clipă, vizibil, această trădare, administrând Rusiei cea mai usturătoare și umilitoare înfrângere militară de mult. De foarte multe decenii. Poate chiar din timpuri imemoriale, date fiind pretențiile ideologice, naționalist-fundamentaliste ieșite din comun cu care regimul Putin a încercat să-și justifice invazia.
Or, după aproape nouă luni de ocupație, Rusia pierde Hersonul, singura capitală regională pe care trupele ei de criminali de război reușiseră s-o îngenuncheze în baza acestor pretenții, izvorâte înainte de orice din pofta de putere a dictatorului și din neostoita ură a tiranului pe valorile europene și occidentale, la care, când a început să rupă din trupul Ucrainei, în 2014, aderaseră cu trup și suflet ucrainenii, în covârșitoarea lor majoritate.
Zdrobirea Rusiei la Herson e urmarea apărării eroice a Nikolaevului, iar apoi a presiunii și acțiunilor militare extraordinare ale forțelor Kievului, care au reușit să izoleze trupele inamicului și să-i facă aproape imposibilă aprovizionarea. Din unghi militar, alungarea trupelor invadatoare din Herson dincolo de Nipru salvează pe termen lung și Nikolaievul și Odesa, precum și totodată, Republica Moldova. Ar fi probabil un moment tactic și strategic optim ca moldovenii să pună în fine capăt separatismului nistrean. Care n-ar fi existat vreodată fără prezența ilegală în zonă a rămășițelor trupelor armatei a XIV- a. Ar fi, de asemenea optim, ca trupele ucrainene să nu piardă inișiativa și să continue rapid spre melitopol și Mariupol, precum și, în măsura posibilului, spre centrala nucleară de la Zaporijjea.
Politic, înfrângerea Rusiei accelerează, amplifică, simplifică și intensifică procesul debarcării lui Putin. Care-și pierde și bruma de susținere rămasă, probabil, după seria de înfrângeri miligtare suferite în ultimele luni de trupele sale.
În planul relațiilor americano-ucrainene, demonstrează că nu împăciuitoriștii din jurul generalul Mark Milley, șeful statelor majore reunite ale forțelor americane, au dreptate ci oameni precum consilierul de securitate al lui Biden, Jake Sullivan, care refuză să i se întoarcă Ucrainei mâna la spate ca să negocieze cu Putin.
Înseamnă toate acestea că viitorul e simplu și lipsit de pericole? Dimpotrivă. Nu e clar deloc cine-i va succede lui Putin și nici dacă acest succesor e dezirabil, din unghiul Ucrainei și al lumii libere. Dar, indiferent cine-l va urmna, un fapt e cert: că Putin trebuie să plece de la putere, pentru ca pacea să aibă o șansă veritabilă. Nu mai puțin cert este că epocala victorie de la Herson este un triumf istoric. Nu doar al armatei Ucrainei. Ci și al libertății lumii.